ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 februarie 2025

Deliberând asupra plângerii formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 06 noiembrie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 (509/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din data de 06 noiembrie 2024, emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală în baza art. 294 alin. (3) și (4), art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerea numitului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prev de art. 294 din C. pen. și fals intelectual prev de art. 321 din C. pen., deoarece faptele nu există.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut, că la data de 19.09.2023 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, sub nr. x/2023, plângerea formulată de numitul A. prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de magistratul procuror B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen.

Petentul a arătat în plângere că magistratul procuror B. a întocmit procesul-verbal din data de 14.12.2022, prin care a atestat că s-ar fi strecurat "o eroare materială evidentă în sensul că data întocmirii este 16.06.2022 și nu 15.06.2022" și că acest "proces-verbal rezoluționat în data de 16.06.2022 ar fi plecat în aceeași zi împreună cu rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, aspecte care nu corespund realității și care au fost realizate cu scopul de a acoperi soluția dispusă prin rechizitoriu, respectiv "Disjungerea cauzei și constituirea unui nou dosar.,." în condițiile în care dosarul penal era deja constituit și înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.

De asemenea, numitul A. a reclamat modul în care magistratul procuror a instrumentat dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați prin care s-a dispus trimiterea sa în judecată, dar și soluții de clasare care au fost desființate de instanța de judecată prin trimiterea dosarului la parchet în vederea completării urmăririi penale. Petentul A. a considerat că "toate aceste mecanisme și acțiuni utilizate de dna procuror B. ...reprezintă încălcări ale principiilor care guvernează procesul penal și ale dreptului subsemnatului la un proces echitabil".

La dosarul cauzei, petentul A. a depus mai multe înscrisuri, respectiv ordonanța nr. 469/P/2022 din data de 29.05.2023 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, procesul-verbal de sesizare din oficiu din data de 15.06.2022 emis în dosarul penal nr. x/P/2019, procesul-verbal din data de 14.12.2022 de îndreptare a erorii materiale, încheierea nr. x din data de 24.03.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Galați, ordonanța de clasare nr. 3/P/2019 din data de 09.06.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și ordonanța de clasare nr. 975/242/P/2023 din data de 20.03.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Din examinarea plângerilor și a înscrisurilor existente la dosar a rezultat că la data de 16.06.2022, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a emis rechizitoriul nr. x/2019 prin care s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals intelectual în formă continuată, uz de fals în formă continuată, două infracțiuni de abuz în serviciu în formă continuată, sustragere de probe ori înscrisuri și abuz în serviciu. Totodată, s-a dispus clasarea față de mai mulți suspecți și mai multe fapte (punctele 3-10 din rechizitoriu), reținându-se, după caz, incidența cauzei de neimputabilitate a constrângerii morale ori intervenția prescripției răspunderii penale.

În ceea ce privește trimiterea în judecată a inculpaților, rechizitoriul a fost înregistrat sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Galați, secția Penală care, prin încheierea din 29.11.2022, definitivă prin încheierea Tribunalului Galați, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, legalitatea probelor și a actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecații în cauză.

Împotriva soluțiilor de clasare a formulat plângere petentul A., aceasta fiind respinsă, ca nefondată, de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin ordonanța nr. 93/II-2/2022 din data de 16.11.2022.

Ulterior, prin încheierea nr. 424 din data de 24.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Galați, secția Penală s-a admis, în parte, plângerea formulata de petentul A., s-a desființat soluția de clasare dispusă prin rechizitoriul nr. x/2019 din data de 16.06.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, cu privire la infracțiunile de fals intelectual, uz de fals în formă continuată și abuz în serviciu (punctul 10 din dispozitivul rechizitoriului) și s-a trimis cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale, fiind menținute ca legale și temeinice toate celelalte soluții de clasare dispuse prin rechizitoriul nr. x/2019 din data de 16.06.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați (punctele 3-9 din dispozitiv).

În motivarea încheierii, instanța a reținut că infracțiunile "nu sunt suficient individualizate pentru a se putea evita o suprapunere/o confuzie, chiar și cu acuzațiile formulate în cauză la adresa petentului A.. De asemenea, nu a fost indicată data comiterii/epuizării infracțiunilor, pentru a se putea verifica dacă, într-adevăr a intervenit prescripția răspunderii penale. (. . . . . . . . . .) în final, se poate conchide că nu au fost indicate argumentele și raționamentul logico-juridic, care au condus la adoptarea soluției."

În urma completării urmăririi penale, prin ordonanța nr. 3/P/2019 din data de 09.06.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a dispus clasarea cauzei cu privire la infracțiunile de fals intelectual și uz de fals în formă continuata prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. și art. 323 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen., întrucât faptele nu există și cu privire la infracțiunea de neglijență în serviciu prev. de art. 298 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În motivarea ordonanței, procurorul de caz a individualizat faptele și le-a raportat perioadei 2015-31.12.2016, cu mențiunea că, în urma reanalizării materialului probator, pentru infracțiunile de fals intelectual și uz de fals în formă continuată s-a constatat că faptele nu există, deși prin soluția inițială s-a dispus clasarea intervenind prescripția răspunderii penale la 5 ani deja epuizarea faptelor (temei de drept care se menține, în subsidiar).

În ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art. 298 alin. (1) din C. pen., se poate constata că prin ordonanța din data de 10.04.2023 s-a dispus extinderea urmăririi penale in rem pentru actele materiale ale infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals în formă continuată și abuz în serviciu, cu referire la orele suplimentare prestate de către polițiști și neevidențiate în centralizatoarele lunare ale SIC (diferite de faptele deduse judecății) și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de abuz în serviciu în infracțiunea de neglijență în serviciu, pentru care a intervenit prescripția răspunderii penale, termenul fiind împlinit în cursul anului 2021, respectiv în anul 2022.

În raport de cele expuse anterior, s-a constatat că nu poate fi reținută infracțiunea de abuz în serviciu, pretins a fi săvârșită de magistratul procuror B. pentru raționamentul logico-juridic pe care și-a întemeiat soluțiile, în lipsa altor elemente concrete privind săvârșirea unor infracțiuni.

S-a reținut că soluțiile pronunțate de magistrați nu pot fi cenzurate decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, analiza acestora realizându-se cu prilejul exercitării căilor de atac ordinare și extraordinare.

S-a apreciat că excedează prezentei proceduri realizarea unei verificări a raționamentului logico-juridic al magistraților, atât cu privire la modul de interpretare a materialului probator, cât și a modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei, legalitatea și temeinicia soluțiilor putând forma obiectul verificării numai în cadrul căii de atac reglementate de lege.

Judecătorii și procurorii trebuie să beneficieze de imunitate funcțională în ceea ce privește acțiunile întreprinse cu bună-credință în realizarea obligațiilor lor profesionale sau în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Interpretarea legii, evaluarea faptelor sau aprecierea probelor nu trebuie să fundamenteze tragerea la răspundere penală, cu excepția situațiilor în care se reține reaua-credință. De asemenea, statele trebuie să se asigure că procurorii pot să își îndeplinească atribuțiile fără intimidare, împiedicare, hărțuire, intervenție necorespunzătoare sau expunere nejustificată la răspundere civilă, penală sau de altă natură.

În altă ordine de idei, s-a precizat că petentul a reclamat că magistratul procuror a întocmit în fals procesul-verbal din data de 14.12.2022 pentru a justifica introducerea în rechizitoriu a unor soluții de disjungere care au avut ca scop intimidarea judecătorilor și avocaților și descurajarea actului de justiție.

Prin procesul-verbal din data de 14.12.2022 înregistrat la dosarul penal nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, magistratul procuror B. a consemnat că în procesul-verbal de sesizare din oficiu în baza căruia s-a format dosarul penal nr. x/P/2022 "s-a strecurat o eroare materială evidentă în sensul că data întocmirii este 16.06.2022 și nu 15.06.2022 cum greșit s-a tehnoredactat", sens în care se impune îndreptarea erorii materiale evidente din cuprinsul actului.

Potrivit art. 278 din C. proc. pen., erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală, de judecătorul de drepturi și libertăți, de judecătorul de cameră preliminară ori de instanța care a întocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.

Prin erori materiale se înțeleg erorile înregistrate în activitatea de consemnare, într-un act procedural, a constatărilor organului judiciar ce rezultă din alte acte ale dosarului, iar prin erori evidente se înțelege acea diferență, de necontestat, dintre ceea ce rezultă din conținutul materialului documentar din dosar și ceea ce s-a consemnat în actul ce conține eroarea, ce poate fi stabilită prin simpla comparație între acestea, fără a fi necesară o operațiune de evaluare, interpretare sau judecată.

Conform procesului-verbal de sesizare din oficiu întocmit de magistratul procuror B., datat 15.06.2020, acesta a fost rezoluționat și înregistrat în evidențele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați la data de 16.06.2022, iar în conținutul acestuia se menționează că "un exemplar al rechizitoriului și copii după acte relevante din dosar se atașează procesului-verbal."

Astfel, s-a constatat că procesul-verbal a fost întocmit în același timp cu data emiterii rechizitoriului în dosarul nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, respectiv data de 16.06.2022 și că, din eroare, s-a consemnat data întocmirii procesului-verbal eroare care a fost îndreptată la data de 14.12.2022.

Infracțiunea de fals intelectual presupune ca mențiunea nereală din cuprinsului actului întocmit să fie generatoare de efecte juridice prin ea însăși. În cazul infracțiunii de fals intelectual, cum s-a arătat în practica judiciară, "împrejurările atestate în mod mincinos, precum datele sau împrejurările ce nu au fost inserate în cuprinsul actului trebuie să fie apte, prin ele însele sau prin modul în care se repercutează asupra conținutului actului în ansamblu să genereze efecte de drept." (a se vedea în acest sens Drept penal de C., D., E. s.a.). Or, îndreptarea unei erori materiale evidente și menționarea acesteia în conținutul unui proces-verbal nu constituie element material al infracțiunii de fals intelectual.

În literatura de specialitate, s-a reținut că organul de urmărire penală se poate sesiza din oficiu oricând acesta ia cunoștință despre comiterea unei infracțiuni atât din surse închise, cât și din surse deschise, însă acesta nu constituie un act de inculpare sau o metodă de intimidare a judecătorilor.

Examinarea aspectelor sesizate și a înscrisurilor existente la dosar relevă atât o lipsă de susținere a acuzațiilor formulate, cât și o lipsă evidentă de legătură între aceste acuzații și situația de fapt vizată, ceea ce conduce la concluzia că demersul întreprins de autorul sesizării este unul determinat și motivat doar de o percepție vădit subiectivă asupra celor relatate, având în vedere că acesta a fost cercetat și trimis în judecată de către magistratul procuror B..

În consecință, constatând că nu există indicii care să fundamenteze bănuiala legitimă că magistratul reclamat ar fi săvârșit vreo infracțiune, în cauză se va dispune o soluție de clasare în referire la infracțiunile sesizate, pretins comise de către acesta, deoarece faptele nu există

Împotriva soluției de clasare nr. 509/76/P/2023 din data de 06 noiembrie 2024, la data de 21 noiembrie 2024, petentul A. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior, cauza fiind înregistrată pe rolul secției de urmărire penală. În esență, a susținut că procurorul de caz nu a efectuat cercetările care se impuneau, neefectuând o anchetă efectivă și, ca atare, ordonanța este netemeinică și nelegală.

Prin ordonanța nr. 232/II/2/2024 din 03 decembrie 2024 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală a dispus respingerea plângerii formulată de petentul A. împotriva ordonanței nr. 509/76/P/2023 din data de 06 noiembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, ca nefondată, iar în temeiul art. 275 alin. (2) și (5) din C. proc. pen., s-au stabilit cheltuieli judiciare în suma de 50 RON care vor fi suportate de petent.

Pentru a dispune astfel, s-a apreciat că, în cauză, procurorul a reținut în mod corect, din probele administrate, că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, fiind incident cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., potrivit căruia, fapta nu există. S-a apreciat, dat fiind conținutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, că mijloacele de probă administrate de procuror se relevă ca suficiente pentru lămurirea cauzei, prin raportare strictă la situația faptică reclamată și în raport de care s-a dispus soluția de clasare atacată.

Din aspectele relatate în plângerea formulată s-a constatat că nu sunt indicii privind săvârșirea vreunei fapte de natură penală.

În ceea ce privește infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen., în acord cu procurorul de caz, s-a constatat că îndreptarea unei erori materiale evidente și menționarea acesteia în conținutul unui proces-verbal nu constituie element material al infracțiunii de fals intelectual.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen., s-a reținut că nemulțumirile petentului cu referire la modul concret de soluționare a unei cauze trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege, neputând obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraților care au rezolvat cauza.

A încerca repararea unor drepturi pretins lezate pe cale unei plângeri penale formulate împotriva magistraților care au dispus soluțiile calificate drept vătămătoare, creează contextul în care se impune a se menționa că, în conformitate cu prevederile constituționale și cele ale legii privind organizarea judiciară, soluțiile dispuse de procurori și hotărârile pronunțate de judecători pot fi analizate ori cenzurate sub aspectul temeiniciei, numai în cadrul procedurii de control ierarhic jurisdicțional prevăzut de art. 340-341 C. proc. pen. (pentru procurori), respectiv doar prin căile de atac ordinare și extraordinare prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale, în ceea ce privește judecătorii.

Răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

În hotărârile pronunțate, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, "de principiu, în cauzele încredințate spre soluționare, magistrații se supun numai legii, pronunțând soluții în funcție de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri și niciun magistrat nu poate fi tras la răspundere penală pentru raționamentele logico-juridice pe care s-a bazat în adoptarea unei soluții, iar simpla nemulțumire a uneia dintre părțile implicate în litigiu față de soluția adoptată nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale."

Altfel spus, în actualul sistem de drept, magistratul are libertatea de a dispune soluțiile propriei sale convingeri, formată pe baza unei analize logice, științifice și riguroase a faptelor relevate, cu respectarea principiilor legale referitoare la loialitatea administrării probelor și a aprecierii lor ca un tot unitar, neputând fi tras la răspundere pentru raționamentul logico-juridic pe care s-a bazat în soluționarea unei cauze, în lipsa dovedirii relei credințe.

Soluțiile pronunțate de magistrați nu pot fi cenzurate decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, analiza acestora realizându-se cu prilejul exercitării căilor de atac ordinare și extraordinare.

Așa fiind, s-a constatat că soluția de clasare emisă în dosarul nr. x/2023 este legală și temeinică, motiv pentru care s-a respins, ca nefondată, plângerea.

Împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța din data de 06.11.2024, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în dosarul nr. x/2023 a formulat plângere petentul A., în condițiile art. 340 din C. proc. pen.

Prin plângerea formulată, a solicitat, în esență, admiterea plângerii, arătând că în cuprinsul acestui proces-verbal, doamna procuror B. a formulat o frază din care rezultă că în urma dispozițiilor sale, angajații D.G.A. Galați au efectuat verificări în legătură cu doamna F., soția petentului și a rezultat că între aceasta și judecătorul din cadrul Judecătoriei Galați exista o relație de amiciție, respectiv de prietenie, chestiune care este, în realitate, falsă, chestiune ce nu a fost analizată, întrucât la dosar există o adresă de răspuns pe care petentul A. a depus-o și din care rezultă că doamna procuror B. nu a dispus niciodată ca angajații din cadrul DGA Galați să verifice presupusa relație dintre soția petentului și judecătorul.

A arătat că există un alt proces-verbal din data de 14.12.2022, întocmit la 6 luni după ce procurorul s-a desesizat în legătură cu dosarul, în sensul că această chestiune pe care doamna procuror a învederat-o în procesul-verbal din iunie 2022, a făcut obiectul unui dosar penal în care s-a dispus o soluție de clasare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susținând că doamna procuror a intervenit, fără drept și contrar dispozițiilor legii penale, în dosarul penal nr. x/2022, dosar aflat în cercetare la un alt procuror, pentru a modifica, după 6 luni de la înregistrare, data actului de sesizare din oficiu, scopul urmărit fiind acela de a justifica introducerea în rechizitoriu a unor soluții de disjungere, constituire de noi dosare și declinare, deși nu au fost îndeplinite acte de cercetare cu privire la faptele disjunse.

A mai susținut că nu au fost efectuate acte de cercetare cu privire la aspectele sesizate de petent și nici nu s-a pronunțat cu privire la acestea, în temeiul art. 341 din C. proc. pen. și a solicitat admiterea plângerii, desființarea soluției de clasare și restituirea cauzei la parchet în vederea completării urmăririi penale.

Analizând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, Judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Conform alin. (2) "dacă plângerea nu a fost rezolvată în termenul prevăzut la art. 338, dreptul de a face plângere poate fi exercitat oricând după împlinirea termenului de 20 de zile în care trebuia soluționată plângerea, dar nu mai târziu de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare."

Așadar, în conformitate cu art. 340 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu plângere soluțiile procurorului, respectiv soluția de clasare sau renunțare la urmărirea penală dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu.

În continuare, se observă că art. 341 din C. proc. pen., referitor la soluționarea plângerii de către judecătorul de cameră preliminară, reglementează la alin. (6) soluțiile pe care acesta le poate pronunța în cauză, astfel: a) respinge plângerea, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată; b) admite plângerea, desființează soluția atacată și trimite motivat cauza la procuror pentru a începe sau pentru a completa urmărirea penală ori, după caz, pentru a pune în mișcare acțiunea penală și a completa urmărirea penală; c) admite plângerea și schimbă temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea.

Judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au adus la îndeplinire actele de urmărire penală, respectiv, un control al soluției adoptate. Rezultă, așadar, că, sesizat cu plângerea împotriva soluției de clasare dispuse de procuror, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor inerente urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

Judecătorul de cameră preliminară reamintește că pentru a se iniția cercetări față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni este necesar ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la concluzia că în cauză s-a săvârșit o faptă penală, indiciile fiind cele care declanșează procesul penal.

În cauză, petentul A. a formulat plângere penală sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen. și fals intelectual, prev. de art. 321 din C. pen., solicitând, în esență, efectuarea de cercetări față de magistratul procuror B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați pentru modul în care magistratul procuror a instrumentat dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

Judecătorul de cameră preliminară constată că motivele de fapt invocate de către petentul A. se circumscriu unor motive de netemeinicie și nu conținutului constitutiv al infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, întrucât se referă la exercitarea funcției jurisdicționale.

Totodată, în ceea ce privește activitatea de soluționare a dosarelor de către magistrații procurori și exercitarea atribuțiilor de serviciu, în lipsa unor elemente de natură a le pune la îndoială buna credință, care se prezumă până la proba contrară, nu poate constitui temei pentru antrenarea răspunderii penale. În lipsa unor informații independente și obiective, nemulțumirea petentului A. cu privire la actele de conduită imputate magistratului procuror nu poate conferi acestora, doar prin ea însăși, o conotație ilicită și, prin aceasta, semnificația penală invocată, or, în cauză, legalitatea activităților menționate a fost verificată și de procurorul ierarhic superior prin ordonanța nr. 232/II/2/2024, constatând că nu sunt indicii privind săvârșirea vreunei fapte de natură penală.

Referitor la critica petentului cu privire la procesul-verbal din data de 14.12.2022 înregistrat la dosarul penal nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, Judecătorul de cameră preliminară reține că magistratul procuror B. a consemnat că în procesul-verbal de sesizare din oficiu în baza căruia s-a format dosarul penal nr. x/P/2022 "s-a strecurat o eroare materială evidentă în sensul că data întocmirii este 16.06.2022 și nu 15.06.2022 cum greșit s-a tehnoredactat", fiind astfel o eroare materială potrivit art. 278 din C. proc. pen.. Așadar, procesul-verbal a fost întocmit în același timp cu data emiterii rechizitoriului în dosarul nr. x/P/2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, respectiv data de 16.06.2022 și din eroare, s-a consemnat data întocmirii procesului-verbal eroare care a fost îndreptată la data de 14.12.2022, prin procesul-verbal anterior menționat.

În acest sens, raportat la faptele imputate, Judecătorul de cameră preliminară, notează că independența procurorului în deciziile sale presupune, printre altele, ca el să nu fie supus unor acțiuni de tragere la răspundere penală întemeiate exclusiv pe măsurile și soluțiile dispuse în cauzele instrumentate. De aceea, anchetarea magistratului pentru eventuale infracțiuni, trebuie să se realizeze numai în scopul investigării actelor de conduită cu aparente conotații ilicite, pe care magistratul le-a adoptat distinct și suplimentar soluțiilor dispuse în cauzele instrumentate. Or, cenzurarea soluțiilor dispuse de magistrați - procurori sau judecători se poate realiza numai în formele și procedurile prevăzute de lege, respectiv prin exercitarea căilor de atac prevăzute de legiuitor, iar nu prin intermediul unui proces penal declanșat ca urmare a formulării unei plângeri penale împotriva respectivilor magistrați.

Concluzionând, se constată că din probele existente în dosar, nu se poate reține că intimata B. a acționat cu intenție în ceea ce privește cauzarea unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale petentului A. în contextul plângerii formulate. Așadar, în lipsa oricăror indicii care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, simpla nemulțumire, subiectivă, a unei părți ori subiect procesual, nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale.

În consecință, nefiind reținută nicio încălcare a dispozițiilor legale și, în urma verificării actelor și lucrărilor dosarului, constatându-se că faptele penale cu privire la care s-a solicitat a fi cercetată intimata B., nu există, ordonanța prin care s-a dispus clasarea este temeinică și legală, neexistând motive pentru desființarea acesteia, deoarece nu rezultă existența acelui minim de date în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, nefiind indicii privind existența în materialitatea lor a infracțiunilor reclamate, astfel cum, în mod corect, s-a apreciat și în considerentele ordonanțelor.

Pentru aceste considerente, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 06 noiembrie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 (509/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 06 noiembrie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 (509/P/2023) al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 18 februarie 2025.