ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1593 din data de 13 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2020, s-au dispus printre altele următoarele:

A fost condamnat inculpatul A., la:

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen.. rap. la art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. (o faptă);

- 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) și (4) C. pen. (o faptă), cât și la pedeapsa complementară pentru o perioadă de doi ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie;

- 2 ani pentru săvârșirea infracțiunii furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c), d), e) și alin. (2) lit. b) C. pen. (o faptă), cât și la pedeapsa complementară pentru o perioadă de doi ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie;

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) și alin. (4) C. pen. (o faptă) cât și la pedeapsa complementară pentru o perioadă de doi ani a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A., stabilind pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an și 7 luni (19 luni), reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse (6 luni+2 ani+2 ani=54 de luni), astfel încât, în final, s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, ce s-a dispus a se executa în regim de detenție, conform art. 60 C. pen.. În baza art. 45 alin. (1) C. pen. s-au aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv: "dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în condițiile prevazute de art. 67 alin. (1) C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. c) și C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. și a art. 65 C. pen., s-au aplicat pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare pedepsele acccesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.., respectiv: "dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și care se vor executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 25 și art. 397 C. proc. pen. cu referire la art. 1357 C. civ. și art. 1371 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă C. și au fost obligați în solidar inculpații B. și A. la plata sumei 1108 RON reprezentând rest de plată despăgbiri civile, sumă ce va fi actualizată până la data achitării integrale.

În baza art. 25 și art. 397 C. proc. pen., cu referire la art. 1357 C. civ. și art. 1371 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de către partea civilă D. și au fost obligați în solidar inculpații B. și A. la plata sumei 23.120,00 RON alcătuită din suma 17.700 RON, reprezentând valoarea ATM, suma de 4500 RON reprezentând valoare echipamente și suma de 920 RON reprezentând contravaloarea intervenției furnizorilor în urma vandalizării, sumă ce va fi actualizată până la data achitării integrale.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata de 58 de zile, reprezentând reținerea și arestarea preventivă de la data de 19.12.2019 la 14.02.2020.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului ce a fost dispusă prin Ordonanța nr. 875/P/2019 emisă la 03.04.2020 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Novaci asupra sumelor de 990 de euro și de 3187 de RON, proprietatea inculpatului B., aflate la dispoziția organelor judiciare și depuse în contul deschis la E.-Sucursala Tg. Jiu, conform recipiselor nr. 1991B0041 din 19.02.2020 și nr. 1991B0040 din 19.02.2020.

A fost obligat inculpatul B. să plătească statului suma de 10037,05 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și cheltuielile de la urmărirea penală de câte 9537,05 RON.

A fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 10037,05 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și cheltuielile de la urmărirea penală de câte 9537,05 RON.

Au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare în cuantum de 868 de RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu F., conform delegației nr. 603/2022, și în cuantum de 868 de RON, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu G., conform delegației nr. 604/2022.

Prin încheierea din data de 21 noiembrie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2020 s-a dispus:

În baza art. 278 alin. (1) C. proc. pen., s-a admis sesizarea de îndreptare eroare materială formulată din oficiu privitoare la eroarea strecurată în considerente și dispozitivul sentinței penale nr. 1593, pronunțată la 13 noiembrie 2023 în soluționarea dosarului nr. x/2020 de către Judecătoria Târgu Jiu și se va menționa corect în paragraful considerentelor și dispozitivului referitor la contopirea pedepselor aplicate inculpatului A. și al pedepsei rezultante aplicate A., ca fiind: "În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului A., stabilind pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an și 6 luni(18 luni), reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse (6 luni+2 ani+2 ani=54 de luni), astfel încât, în final, aplică inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenție, conform art. 60 C. pen..", respectiv "În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului A., stabilind pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an și 6 luni (18 luni), reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse (6 luni+2 ani+2 ani=54 de luni), astfel încât, în final, aplică inculpatului A. pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenție, conform art. 60 C. pen..", "în loc de conținuturile eronate: "În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului A., stabilind pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an și 7 luni (19 luni), reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 3 pedepse (6 luni+2 ani+2 ani=54 de luni), astfel încât, în final, aplică inculpatului B. pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenție, conform art. 60 C. pen..", respectiv "În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului A., stabilind pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care adaugă un spor de 1 an și 7 luni (19 luni), reprezentând 1/3 din totalul celorlalte 3 pedeapse (6 luni+2 ani+2 ani=54 de luni), astfel încât, în final, aplică inculpatului B. pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, ce se va executa în regim de detenție,conform art. 60 C. pen..".

S-a dispus că prezenta încheiere face parte integrantă din sentința penală nr. 1593, pronunțată la 13 noiembrie 2023 în soluționarea dosarului nr. x/2020 de către Judecătoria Târgu Jiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 623 din data de 10 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în baza art. . 421 alin. (1) pct. 2 lit. a), b) C. proc. pen., printre altele, s-a admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 1593 din 13 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2020.

A fost desființată în parte sentința penală apelată, în parte încheierea din 21.11.2023 și în totalitate încheierea din 28.11.2023 și rejudecând, în baza art. art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare (faptă din 17/18.10.2019).

În baza art. art. 253 alin. (1) și (4) C. pen.., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare (faptă din 17/18.10.2019).

În baza art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c), d), e) și alin. (2) lit. b) C. pen., l-a condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare (faptă din 19/20.10.2019).

În baza art. 253 alin. (1) și alin. (4) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare. (faptă din data de 19/20.10.2019).

A aplicat pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), i) (dreptul de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002), C. pen. pe o perioadă de 5 ani.

A aplicat pedepsele accesorii prev. de art. 66 lit. a), b), h), i) (dreptul de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002) C. pen.

În baza art. 38-39 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 4 ani la care a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, în regim de detenție.

A aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), i) (dreptul de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002) C. pen. pe o perioadă de 5 ani și pedepsele accesorii prev. de art. 66 lit. a), b), h), i) (dreptul de a conduce autovehiculele prevăzute de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002) C. pen.

S-a dispus restituirea către inculpatul A. a bunurilor depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Gorj, conform dovezii seria x, nr. x/29.04.2020, cu excepția cămășii albe, cu guler belumarin, H., aceasta din urmă urmând a fi conservată împreună cu dosarul cauzei.

În baza art. 162 alin. (3) C. proc. pen., mijloacele de probă din cuprinsul dovezii seria x nr. x/29.04.2020 vor fi conservate cu dosarul cauzei, cu excepția telefoanelor mobile, a suporturilor cartelă, a înscrisurilor ce aparțin numitei I., acestea urmând a fi restituite inculpatului B..

Mijloacele de probă din cuprinsul dovezii seria x nr. x/26.05.2020 vor fi conservate cu dosarul cauzei

Trimite spre rejudecare acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. J. S.A..

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație inculpatul A., la data de 17.06. 2024.

Prin motivele formulate, recurentul A. a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinicăă întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă a faptelor pentru care s-a dispus condamnarea recurentului, în sensul că instanța de apel nu a realizat un minim de analiză a elementelor vizând tipicitatea subiectivă și obiectivă a infracțiunilor presupus a fi săvârșite de cei doi inculpați, reținând că ar fi încercat să sustragă sume de bani din interiorul A.T.M-ului aparținând D. situat în incinta magazinului K. din municipiul Petroșani în noaptea de 17 - 18 octombrie 2019, precum și că în noaptea de 19 - 20 octombrie 2019 ar fi sustras suma de 176.890 RON din interiorul unui A.T.M. aparținând agenției C. Polovragi.

Recurentul a precizat că, instanța a menționat cu titlu abstract că recurentul, împreună cu inculpatul B., ar fi pus la cale spargerea unor bancomate de tip A.T.M. în scopul sustragerii unor sume de bani ce s-ar fi găsit în acestea, fătă a se face trimitere la vreun mijloc concretizat în vreun element material de probă, instanța de control judiciar menținând dispoziția de condamnare în lipsa oricărui element concret.

Totodată, a arătat că, lipsa parcurgerii unui minim de analiză a elementelor de tipicitate aduce atingerii în mod direct asupra dreptului la apărare și asupra dreptului la un proces echitabil în lumina jurisprudenței conturate la nivel european în materia Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Prin încheierea din 18 septembrie 2024 pronunțată de Înalta Curte, secția penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 623 din data de 10 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, constatându-se, în esență că, recursul în casație formulat de recurentul inculpat A. este admisibil pentru cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., în ceea ce privește soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. și a infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) și (4) C. pen., exclusiv sub aspectul chestiunilor de drept ce vizează legătura de cauzalitate între faptele imputate și rezultatul produs, pe baza situației de fapt stabilite cu caracter definitiv de instanța de apel, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 623 din data de 10 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menționat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispozițiile menționate exclud din sfera de analiză a instanței de recurs situația de fapt și modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și, pe această cale, stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În raport de considerațiile teoretice expuse anterior, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele recurentului inculpat, în sensul că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. și a infracțiunii de distrugere, pentru care acesta a fost condamnat, sunt nefondate.

În concret, în cauză Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut potrivit situației de fapt expusă detaliat în conținutul deciziei atacate, că inculpatul A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor de tentativă la furt calificat și a infracțiunii de distrugere, constând în aceea că, în noaptea de 17/18.10.2019, cu fețele acoperite cu cagule din material textil, au folosit un amestec de gaz pe care l-au detonat în interiorul bancomatului aparținând D. din mun. Petroșani, dar și prin utilizarea unui levier și a unei securi prevăzută cu baros, au forțat și distrus sistemele de închidere ale ATM-ului, cu scopul de a sustrage valori monetare depozitate în interiorul ATM-ului, fără a se reuși acest lucru, împrejurare în care a fost distrus ATM-ul, dar și alte bunuri din locația în care se afla amplasat bancomatul și în imediata apropiere a acestuia, respectiv sistemele de închidere, geamurile ferestrelor și ușilor de acces în interiorul zonei în care se afla amplasat ATM-ul și porțiuni din tavanul aflat deasupra ATM-ului, producând un prejudiciu total în cuantum de 23.120,00 RON,

În noaptea de 19/20.10.2019, folosind același mod de operare, au detonat în interiorul ATM-ului aparținând agenției C. - punctul de lucru în comuna Polovragi, sat Polovragi, jud. Gorj, un amestec de gaz, dar și prin utilizarea unei securi prevăzută cu baros, au forțat și distrus sistemele de închidere ale ATM-ului și ale agenției bancare, împrejurare în care a fost distrus ATM-ul, dar și alte bunuri din incinta agenției C., respectiv sistemele de închidere, geamurile ferestrelor și ușilor de acces în interiorul zonelor în care se afla amplasat ATM-ul, inclusiv geamurile ușilor și ferestrelor birourilor din sediul Agenției C. Polovragi, după care cei doi inculpați au pătruns în incinta agenției bancare și au sustras din interiorul ATM-ului trei casete de depozitare numerar ce conțineau suma de 176.890,00 RON, cauzând un prejudiciu total în sumă de 211.339,27 RON, .

Astfel, Înalta Curte reține în raport cu situația de fapt expusă prin decizia instanței de apel că în cauză s-a stabilit că cei doi inculpați B. și A. au acționat asupra celor două ATM-uri, imaginile de pe camerele video au relevat că la infracțiuni au participat două persoane de sex bărbătesc, cu constituția fizică atletică, asemănătoare celor doi inculpați, toate coroborate de probele directe - mijloacele materiale de probă găsite la locul faptelor de pe care au fost prelevate probe biologice, identificate ulterior a aparține inculpaților L. și A., precum și de impresiunile digitale identificate a aparține inculpatului L., ridicate de pe suprafața pungii din material plastic în culorile negru - auriu (probe cu privire la care inculpații nu au prezentat nicio explicație), toate acestea constituie probe directe și indirecte care împreună au răsturnat prezumția de nevinovăției de care au beneficiat inculpații.

Critica formulată de recurent, în sensul că nu ar exista probe că ar fi săvârșit infracțiunile de tentativă la furt calificat, și distrugere, pentru care acesta a fost condamnat, sunt nefondate, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casație, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic.

Or, sub acest aspect, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casație formulate de inculpat, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat și care să conducă la o soluție favorabilă inculpatului, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Analiza motivelor de recurs în casație nu vizează practic raportarea situației de fapt reținute la condițiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancționează penal tentativa la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. și distrugerea, prev. de art. 253 alin. (1) și (4) C. pen., ci, practic, s-a contestat însăși săvârșirea acestora, împrejurare care, așa cum s-a arătat anterior, nu poate forma obiectul examinării prin intermediul acestei căi extraordinare de atac.

În acest context, contrar susținerilor apărării, Înalta Curte apreciază că situația de fapt reținută în cauză și probele dosarului dovedesc că faptele inculpatului A., astfel cum au fost descrise de către instanța de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv tentativei la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b), c) și d) C. pen. și distrugerii, prev. de art. 253 alin. (1) și (4) C. pen.

De asemenea, constată că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

Astfel, în raport cu criticile formulate, se constată că nu este incident cazul de recurs în casație menționat, respectiv, cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 623 din data de 10 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 623 din data de 10 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2024.