AFFAIRE VURANKAYA c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

10.05.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 13

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE VURANKAYA c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ A VAZRANKAYA c. TURCIA Cerere nr. 96133/03) HOTĂRÂREA STRASBURG 10 mai 2007 DEFINITIVF 10/08/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Vurrankaya c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka, președinte, I. Cabral Barreto, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și a domnului Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 aprilie 2007, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (n 9613/03) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care un resortisant al acestui stat, M. La 20 februarie 2003, în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, reclamantul este reprezentat de E. Türkmen și B. Marakl La 15 decembrie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. La 12 august 1998, Parchetul Adana a deschis o instrucțiune pentru falsificare în scris public împotriva sa. La 24 septembrie 1998, el a fost ascultat cu ajutorul avocatului său și a negat că a comis un fals în scris public prin stabilirea unor ordonanțe false. Printr-un act de acuzare din 19 noiembrie 1998, procurorul Republicii lângă curtea din Adana a inițiat o acțiune penală împotriva reclamantului și a altor doi colegi acuzați de falsificare a documentelor publice pe motiv că ar fi deturnat sume de la fondul de pensii prin ordonanțe false. Între timp, având în vedere aceste acuzații, conducerea departamentală a Fondului de pensii al Adana ( ) au indicat reclamantului suspendarea temporară a executării contractelor lor de vânzare de medicamente încheiate cu el, pentru o perioadă de șapte ani începând cu 18 august 1998 pentru primul și până la pronunțarea unei decizii definitive de către instanța de asediu pentru al doilea. În fața Curții, reclamantul a susținut, printre altele, că aceasta reprezenta în general o pierdere de 80% din cifra sa de afaceri. La 28 ianuarie 1999, Curtea de Assesie din Adana a auzit cauza reclamantului și a altor doi co-inculpați, inclusiv S. Printr-o decizie incidentă din 27 octombrie 1999, Curtea a decis să aștepte sfârșitul procedurii administrative împotriva S. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 18 februarie 2002, invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul a invocat în fața Curții că procedura împotriva sa a durat din 1998 și a solicitat ca aceasta să se pronunțe pe fond. De asemenea, a susținut că, din cauza procedurilor penale în curs, i s-a interzis în special vânzarea de medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală personalului din cadrul organismelor spitalicești publice și al organismelor asociate, ceea ce îi cauza un prejudiciu material important. 13. În ședința din 4 martie 2002, reclamantul își reiterează cererea de disjuncție a dosarului cauzei pendinte în fața Curții de Assesie și i-a cerut să se pronunțe asupra fondului într-un termen scurt, ținând seama de starea probelor, durata procedurii din 1998 și prejudiciul material suferit între timp. Aceasta nu s-a pronunțat și s-a mulțumit să retrimite ședința la o dată ulterioară, în așteptarea încheierii rezultatului procedurii administrative împotriva S. mai târziu 14. La 22 februarie 2006, Curtea de Assesie l-a numit pe reclamant pentru acuzațiile aduse împotriva sa. 15. Potrivit reclamantului, cazul este încă în curs de desfășurare în fața Curții de Casație. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALEGUTĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 16. Reclamantul susține că durata procedurii a încălcat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum este formulat în partea sa relevantă Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei. 17. Guvernul se opune acestei teze. Cu privire la admisibilitatea 18. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și subliniază că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Pe fond Pe perioada care trebuie luată în considerare 19. Reclamantul susține că perioada care trebuie luată în considerare a început la data de 12 August 1998, data la care Parchetul Adana a deschis o instrucțiune pentru falsificare în scris public împotriva sa, și încă nu s-a terminat. 20. În ceea ce privește guvernul, acesta susține că perioada care trebuie luată în considerare se întindea la 19 noiembrie 1998, când procurorul Republicii lângă curtea din Adana a inițiat o acțiune penală împotriva reclamantului, la pronunțarea primei hotărâri pronunțate de această instanță la 22 februarie 2006. Curtea amintește că perioada care trebuie examinată pentru a determina durata procedurii penale începe din ziua în care o persoană este acuzată . 13 § 34, și Imbrioscia c. Elveția, Hotărârea din 24 noiembrie 1993, seria A n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În consecință, perioada care trebuie examinată în acest caz a început la 24 septembrie 1998, când reclamantul a fost interogat în calitate de acuzat. În conformitate cu elementele dosarului, cazul rămâne pendinte în fața Curții de Casație și, prin urmare, până în prezent a durat mai mult de opt ani și șase luni pentru două instanțe, dintre care mai mult de șapte ani și șase luni în primă instanță. Caracter rezonabil al duratei procedurii 23. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și având în vedere criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, printre altele, Pelioire și Sassi c. Franța [GC], n 25444/94, § 67, CEDO 1999 II). 24. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare cu cele din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (ibidem 25). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. În special, Curtea consideră că instanțele naționale nu au acționat cu suficientă atenție În cursul desfășurării cauzei, în măsura în care reclamantul a fost achitat în primă instanță după aproximativ șapte ani și patru luni de procedură, care se pare că este încă în curs de desfășurare în fața Curții de Casație. Curtea ia notă de pretenția reclamantului că această situație și-a agravat situația economică, având în vedere imposibilitatea sa, farmacist în exercițiu în momentul faptelor, pe parcursul întregului proces în cauză, de a vinde medicamente anumitor organisme publice, care constituiau cea mai mare parte a clientelei sale. 26. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră, prin urmare, că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu îndeplinește cerința privind termenul rezonabil 27. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEZATĂ A ARTICOLULUI 13 DIN CONVENȚIA 28. Reclamantul se plânge, de asemenea, că în Turcia nu există nicio instanță la care să se poată face apel pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii și invocă art. 13 din convenție, astfel cum este formulat în partea sa relevantă. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate, are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 29. Guvernul contestă această teză. 30. Curtea subliniază că acest motiv este legat de cel examinat mai sus și, prin urmare, trebuie declarat admisibil. 31. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligației, impusă prin art. 6 alineatul (1) de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDO 2000-XI. Aceasta arată că excepțiile și argumentele invocate de guvern au fost deja respinse (a se vedea, printre altele, Tendik și alții c. Turcia, n 23188/02, § 36, Hotărârea din 22 decembrie 2005, Ebru și Tayfun Engin glaolak c. Turcia, n 60176/00, § 106, Hotărârea din 30 Mai 2006) și nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în cazul de față. 32. Prin urmare, Curtea consideră că, în cazul de față, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție din cauza absenței în dreptul intern a unei căi de atac care ar fi permis reclamantului să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenție. III. PRIVIND aplicarea art. 41 din Convenție 33. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 35. Guvernul contestă aceste pretenții. 36. În ceea ce privește presupusa pierdere a veniturilor profesionale, Curtea consideră că dovezile prezentate nu permit atingerea unei cuantificări precise a deficitului de câștig rezultat pentru reclamant în constatarea încălcării convenției și respinge această cerere. În schimb, Comisia consideră că reclamantul a suferit o eroare morală certă din cauza duratei procedurii și a lipsei unei căi de atac efective în dreptul intern, că nu compensează suficient constatarea încălcării (a se vedea în special Kudła c. Polonia, citată anterior, și Acunbay c. Turcia, 61442/00 și 61445/00, § 70, Hotărârea din 31 mai 2005. Statuând în echitate, Comisia consideră că este necesar să se acorde reclamantului 6 000 EUR pentru prejudiciul moral. 37. În plus, Curtea constată că, potrivit informațiilor furnizate de părți, cauza este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne după mai mult de opt ani și șase luni (punctul 22 de mai sus). În cazul de față, în cazul în care este încă cazul, Curtea consideră că o modalitate adecvată de a pune capăt încălcării constatate ar fi să se finalizeze procesul cât mai curând posibil, ținând seama de cerințele unei bune administrări a justiției, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție. Reclamantul solicită, de asemenea, 3 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și pentru cele efectuate în fața Curții și nu a furnizat nicio justificare în sprijinul cererii sale. 39. Guvernul contestă această sumă. 40. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale de judecată decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În cazul de față, ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă acordarea sumei de 850 EUR reclamantului, toate costurile. Interese moratorii 41. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția menționată că a avut loc o încălcare a articolului 13 din convenție, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 6 000 EUR (șase mii de euro) pentru daune morale, precum și 850 EUR (opt sute cincizeci de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, care poate fi convertită în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 10 mai 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Dolle A.B. Baka Module Președinte