AFFAIRE BELGE c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

26.06.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE BELGE c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CAUZA BELGE c. TURCIA (solicitarea nr. 33344/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 iunie 2007 DEFINITIVF 26/09/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cazul Belgiei c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, Dnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, dl Ugrekhelidze, dnii mei A. Mularoni, D. Jočienė, judecători, și dlui Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 iunie 2007, înmânează hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 33344/02) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Șükrü Belgia, a sesizat Curtea la 30 iulie 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 13 iulie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. Prevalând de dispozițiile articolului 29 alineatul (3), Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DIN ESPECE Reclamantul s-a născut în 1941 și își are reședința în Çanakkale. În 1998, municipalitatea çanakkale ( Aprilie 2001, Tribunalul Octoya reclamantului a primit o indemnizație suplimentară de 3 003 489 000 de lire turce (TRL), însoțită de dobânzi moratorii la rata legală, începând cu 2 ianuarie 1999. Prin Hotărârea din 1 noiembrie 2001, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea din 2 aprilie 2001, pe motiv că trebuia să se efectueze un raport suplimentar de expertiză. La 23 august 2001, administrația a emis un aviz în jurul valorii de 3 004 095 978 TRL din indemnizația suplimentară a reclamantului. Prin hotărârea din 22 octombrie 2003, Tribunalul de Primă Instanță s-a conformat hotărârii Curții. 10. Reclamantul nu s-a pronunțat împotriva hotărârii din 22 octombrie 2003 și acesta a devenit definitiv la 24 decembrie 2003 11. martie 2004, administrația a plătit reclamantului dobânda moratorie datorată privind indemnizația suplimentară, adică o sumă de 10 825 619 000 TRL. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 12. Pentru dreptul și practica internă relevante în materie de expropriere, a se vedea Hotărârea Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997-IV, pp. 1305-1306, § 13-16) și Akac. Turcia (23 septembrie 1998, Rec., 1998-VI, p. 2674-2676, § 17-25). ÎN DREPT PRIVIND VIOLAȚIA ALUJATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL nr. 13. 1, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile din cauza lipsei ratei de dobândă moratoriu legale pentru a compensa pierderea datorată deprecierii monetare puternice în perioada cuprinsă între introducerea unei acțiuni în creștere a indemnizației de expropriere și plata efectivă a sumelor atribuite, precum și întârzierea luată de stat în plata indemnizației suplimentare de expropriere. art. 1 din Protocolul nr. 1 este formulat după cum urmează Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Cu privire la admisibilitate 14. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alin. (3) din Convenție. Curtea arată, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, trebuie declarat admisibil. În fond 15. Guvernul precizează că indemnizația suplimentară a fost plătită reclamantului la 9 august 2001 și dobânda moratorială a fost plătită la 10 august 2001 martie 2004, fie în termen de trei luni de la data hotărârii definitive. 16. Curtea constată că, deși indemnizația suplimentară cu dobânzi moratorii a fost plătită în termen de trei luni, reclamantul se plânge în principal de prejudiciul suferit în perioada cuprinsă între sesizarea instanței și plata efectivă a despăgubirii din cauza deprecierea monetară semnificativă în această perioadă. 17. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Akkuș, citată anterior, p. 1317 alineatul 31 și Aka, citată anterior, p. 2682§ 50-51). 18. Curtea a examinat prezenta cauză și consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că decalajul dintre valoarea creanței reclamantului în momentul exproprierii terenului său și valoarea sa la momentul decontării efective este imputabil administrației expropriante, care i-a cauzat proprietarului un prejudiciu distinct, adăugat la exproprierea bunurilor sale. Acest decalaj determină Curtea să considere că reclamantul a trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a rupt echilibrul corect care trebuie să domine între cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 20. Reclamantul se plânge că durata procedurii de expropriere a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție 21. Curtea consideră că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. De asemenea, nu a fost invocat niciun alt motiv de inadmisibilitate. Cu toate acestea, având în vedere concluzia sa pe teren la art. 1 din Protocolul nr. 1, Curtea nu consideră necesară reexaminarea separată a chestiunii de celeritate din perspectiva articolului 6 alineatul III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 22. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se elimine numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, după caz, o satisfacție echitabilă. Prejudiciul, cheltuielile și cheltuielile de judecată 23. Reclamantul solicită 91 270 EUR (EUR) pentru prejudiciile materiale pe care le-ar fi suferit. El solicită 3 000 EUR pentru onorariile de avocat. 24. Guvernul contestă aceste pretenții. 25. Având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Aka (citată anterior, §§ 55-57) și în lumina datelor economice relevante, Curtea acordă reclamantului pentru prejudiciul material 7 800 EUR. 26. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile de judecată, Curtea amintește că, în temeiul articolului 41 din convenție, aceasta rambursează numai cheltuielile de care s-a stabilit că au fost suportate efectiv și în mod necesar și sunt de o valoare rezonabilă (a se vedea, printre altele, Cu toate că reclamantul nu a furnizat documentele justificative necesare pentru a-și susține pretențiile, este totuși necesar să se accepte faptul că acesta a suportat în mod necesar anumite cheltuieli în scopul reprezentării sale în fața Curții. Interese moratorii 27. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. că nu este necesar să se examineze separat motivul întemeiat pe art. 6 din Convenție afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 7 800 EUR (șapte mii opt sute de euro) pentru daune materiale și 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată care urmează să fie convertite în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit; că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume trebuie să majoreze de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Iunie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Elens-Passos F. Tulkens Grefier Adjunct Președinte