ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 31 iulie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 12.03.2025, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 47 alin. (2) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) și art. 46 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei, formarea a 29 dosare distincte și declinarea acestora în favoarea a 29 tribunale, printre care și Tribunalul Alba.

Prin sentința penală nr. 49 din 20.03.2025, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția penală, în dosarul nr. x/2025, în temeiul prevederilor art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Tribunalului Alba competența soluționării cauzei privind pe inculpații A. S.A., B., C., D., E., F., G., H. și F..

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Mureș a reținut că, prin încheierea penală din 12.03.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar și declinarea în favoarea Tribunalului Alba a cauzei privind pe inculpații menționați expres în respectiva încheiere.

S-a menționat că, din punct de vedere tehnic, instanța s-a aflat în imposibilitatea de a dispune declinarea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului Alba, în dosarul nr. x/2018, deoarece, cauza fiind în prim grad de jurisdicție, soluția se pronunță prin sentință.

Or, având în vedere că în dosarul nr. x/2018 au rămas pentru a fi judecate infracțiunile pentru care Tribunalul Mureș este competent teritorial, în aceeași cauză aplicația informatică ECRIS nu permite generarea a două sentințe cu număr.

Totodată, tot din rațiuni strict tehnice ce țin de aplicația informatică ECRIS, nu s-ar fi putut pune în executare dispoziția de declinare în dosarul nr. x/2018 și urmări în mod corespunzător traseul cauzei la instanța căreia i s-a trimis cauza.

Prin urmare, având în vedere admiterea excepției necompetenței teritoriale dispuse prin încheierea penală din data de 12.03.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a arătat că remediul imediat al acestei soluții este declinarea cauzei în favoarea Tribunalului competent, prin sentință distinctă în dosarul nou format.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Alba, sub nr. x/2025.

Prin sentința penală nr. 58 din 10.07.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Tribunalul Alba, secția penală a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Alba, invocate de către inculpații A. S.A. și H., respectiv de partea responsabilă civilmente S.C. I. S.R.L.

În temeiul art. 47 alin. (2), (3) și (4) C. proc. pen., raportat la art. 41 alin. (1), (2), (3), art. 46 și art. 49 C. proc. pen., a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. S.A., B., C., D., E., F., G., H. și F., înregistrată la Tribunalul Alba sub nr. x/2025, disjunsă din cauza penală nr. 2221/102/2018, aflată pe rolul Tribunalului Mureș, în favoarea Tribunalului Mureș.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Alba și Tribunalul Mureș.

În temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în vederea soluționării conflictul negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Alba, analizând excepția necompetenței teritoriale invocate în cauză, a reținut că, potrivit art. 47 alin. (2) C. proc. pen., "excepția de necompetență materială sau după calitatea persoanei a instanței superioare celei competente potrivit legii poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești." Conform alin. (3) al acestui text de lege, "excepția de necompetență teritorială poate fi invocată în condițiile alin. (2)", iar potrivit alin. (4) "excepțiile de necompetență pot fi invocate din oficiu, de către procuror, de către persoana vătămată sau de către părți".

Instanța a constatat că problema competenței teritoriale a fost deja dezbătută în faza camerei preliminare, în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Mureș.

Prin încheierea nr. 63/CP/19.05.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, definitivă prin încheierea nr. 32/C/CP/17.02.2023 a Curții de Apel Târgu-Mureș, a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, excepție analizată global asupra întregii cauze penale ce constituie dosarul penal nr. x/2018

În condițiile în care, potrivit art. 342 C. proc. pen., competența instanței face obiectul controlului în faza camerei preliminare, iar această chestiune a fost deja tranșată, s-a arătat că nu există niciun argument pentru care acest aspect nu s-ar considera definitiv dezlegat încă de la momentul rămânerii definitive a încheierii de cameră preliminară.

Suplimentar acestor considerente, instanța a reținut că, potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., competența de judecată a infracțiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism aparține tribunalului.

Competența teritorială, stabilind care dintre instanțele judecătorești de grad este împuternicită să judece o cauză penală, împarte cauzele penale între instanțele judecătorești pe linie orizontală, în funcție de circumscripția teritorială în care își exercită atribuțiile.

Când determinarea competenței teritoriale pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul țării se face pe baza mai multor criterii (competență plurală), legiuitorul poate stabili o ordine de prioritate, astfel încât competența teritorială să nu poată reveni unei instanțe aflate într-o poziție secundară, decât dacă nu se cunoaște locul aflat în poziția principală (competență principală).

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competența după teritoriu pentru infracțiunile săvârșite în România este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii (locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte ori locul unde s-a produs urmarea acesteia) - forum facti commissi sau forum delicti commissi; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul - forum deprehensionis; c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta - forum habitationis rei sau forum domicilii; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate - forum habitationis victimae sau forum domicilii victimae.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia. Potrivit alin. (3) al art. 41 C. proc. pen., în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Conform art. 41 alin. (4) teza finală C. proc. pen., competența revine primei instanțe sesizate, în caz de sesizări succesive, precum în prezenta cauză.

În consecință, și raportat la dispozițiile legale prezentate, care sunt obligatorii, competența aparține primei instanțe sesizate, respectiv Tribunalului Mureș.

Prin încheierea penală din data de 06 decembrie 2024, Tribunalul Mureș a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei A. S.A. dintr-o infracțiune de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată (4484 acte materiale) în 226 de infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă și continuată, însă art. 49 alin. (1) C. proc. pen. dispune expres că în caz de schimbare a încadrării juridice instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă infracțiunea este de competența instanței inferioare, deci, cu atât mai mult rămâne competentă să judece în ipoteza în care infracțiunea este chiar de competența sa materială.

Art. 46 alin. (1) C. proc. pen. prevede că, pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni, însă, în situația în care judecătorul apreciază că se impune disjungerea cauzei pentru aceste considerente și procedează de o asemenea manieră, legea nu îi permite ca, sub pretextul unei mai bune desfășurări a judecății, să dispună declinarea cauzei cu referire la inculpații pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanțe decât în condițiile legii [spre exemplu, situația reglementată de art. 48 alin. (2) C. proc. pen. când dobândirea calității după săvârșirea infracțiunii nu determină schimbarea competenței, cu excepția infracțiunilor săvârșite de persoanele prevăzute la art. 40 alin. (1)].

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul Mureș este competent să soluționeze cauza, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Înalta Curte reține că determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiunii, astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta, și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind " locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar, prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece".

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională.

Aceasta înseamnă că, atât în cazul infracțiunilor al căror element material cunoaște variante alternative, săvârșite în raza unor instanțe diferite, dar și în ipoteza unor infracțiuni multiple, între care există legături de conexitate sau de tip corelativ, fapte comise în raza unor instanțe diferite, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând, în schimb, competența egală a instanțelor, indiferent de natura sau amploarea activității infracționale concret desfășurate în raza uneia sau alteia dintre acestea.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

În speță, conflictul negativ de competență poartă asupra soluționării cauzei privind, între alții, pe inculpata A., trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 12.11.2018, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu - Mureș pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, instanța inițial sesizată fiind Tribunalul Mureș.

Ulterior finalizării procedurii de cameră preliminară, Tribunalul Mureș, prin încheierea penală din 23.05.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar cu privire la mai mulți inculpați decedați, iar, prin încheierea penală din 14.11.2024, în raport de perioada infracțională descrisă în rechizitoriu, a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar, în care s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la o parte din inculpați și o parte din infracțiuni.

În continuare, prin încheierea penală din 06.12.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Mureș, s-a dispus, înainte de citirea actului de sesizare a instanței, schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de complicitate la evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatei S.C. A. S.A. (4.484 acte materiale), în 226 de infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă și, ulterior, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea a 29 de dosare penale în favoarea a 29 de tribunale.

În acest context, se observă că dispozițiile art. 49 alin. (1) C. proc. pen. prevăd, în mod expres, că, în caz de schimbare a încadrării juridice instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competentă în a o judeca, chiar dacă infracțiunea este de competența instanței inferioare, deci, cu atât mai mult rămâne competentă să judece în ipoteza în care infracțiunea este chiar de competența sa materială.

Totodată, nici disjungerea nu atrăgea declinarea cauzei pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării dreptului la un proces echitabil inculpaților, Tribunalul Mureș deturnând scopul prevăzut de legiuitor în ceea ce privește instituția disjungerii.

Disjungerea cauzei reprezintă o măsură procesuală, pentru buna desfășurare a judecății, dar atât dosarul inițial, cât și cel nou format ca urmare a disjungerii, rămân spre soluționare instanței inițial învestite.

Astfel, dispozițiile art. 46 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că, pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni, însă, în situația în care judecătorul apreciază că pentru aceste considerente se impune disjungerea cauzei și procedează de o asemenea manieră, legea nu îi permite ca, sub pretextul unei mai bune desfășurări a judecății, să procedeze la declinarea cauzei cu referire la inculpații pentru care a dispus disjungerea, în favoarea unei alte instanțe, decât în condițiile legii (spre exemplu în cazul în care se dispune disjungerea și ulterior inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, dobândește una din calitățile prevăzute la art. 40 alin. (1) C. proc. pen., astfel cum prevede art. 48 alin. (2) C. proc. pen.).

Prin urmare, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 36 alin. (1) C. proc. pen. raportat la cele ale art. 41 C. proc. pen., concluzionează că, în speță, competența de a soluționa cauza privind pe inculpații A. S.A., B., C., D., E., F., G., H. și F., din punct de vedere material și teritorial aparține în primă instanță Tribunalului Mureș.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. S.A., B., C., D., E., F., G., H. și F. în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. S.A., B., C., D., E., F., G. și H. în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 iulie 2025.