ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 222/2025

Ședința publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra recursului declarat de recurenta A. împotriva încheierii din data de 20 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2025, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 20 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2025, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recuzare a doamnei judecător B. și a domnului judecător C.. S-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a doamnelor judecător D., E. și domnului judecător F., formulată de recurenta A., în dosarul nr. x/2025, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală. S-a format dosar asociat în vederea soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (2) din C. proc. pen., și s-a fixat termen pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate la data de 03.04.2025, cu citarea petentei A..

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că la termenul de judecată din data de 18 martie 2025, recurenta A. a transmis, prin e-mail, o cerere de recuzare a doamnelor judecător D., E. și a domnului judecător F., membri ai Completului nr. 5, învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2025, având ca obiect soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., coroborat cu art. 99 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 303/2004, art. 52 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., coroborat cu art. 341 alin. (6) lit. c) din C. proc. pen., art. 67 alin. (2) teza finală din C. proc. pen., formulată de recurenta A..

Astfel, invocând cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii formulate, recurenta a arătat că cei trei judecători nu asigură echitatea procedurilor, întrucât nu au dispus citarea domnului judecător C. pentru termenul de judecată din data de 18 martie 2025, în condițiile în care, în opinia petentei, domnul judecător are interes în cauză și nu este imparțial, fiind deferit judecății alături de petentă în cauza având ca obiect plângerea formulată împotriva soluției de clasare dispusă în dosarul nr. x/2022.

Totodată, la data de 19.03.2025, recurenta A. a transmis la dosar, prin e-mail, o cerere prin care a invocat nelegala compunere a Completului de judecată nr. 6 investit cu soluționarea cererii de recuzare a membrilor Completului de judecată nr. 5, având în vedere lipsa de imparțialitate și integritate a domnilor judecători B. și C..

În acest sens, a arătat că se mențin motivele invocate în cuprinsul cererii de recuzare formulate împotriva doamnei judecător B., la data de 06.02.2025, iar, în ceea ce îl privește pe domnul judecător C. a precizat că acesta are interes în cauză, având calitatea de parte în dosarul având ca obiect plângerea formulată împotriva soluției de clasare dispusă în dosarul nr. x/2022.

În plus, în cuprinsul aceleiași cereri, recurenta a solicitat și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. De asemenea, la 20.03.2025, recurenta a transmis la dosar, prin e-mail, o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (2) din C. proc. pen.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte a notat că aspectele învederate de recurenta A. în cuprinsul cererii formulate la data de 19.03.2025, prin care a invocat nelegala compunere a completului de judecată învestit cu soluționarea cererii de recuzare a membrilor Completului de judecată nr. 5, reprezintă, în realitate, motive de recuzare a doamnei judecător B. și a domnului judecător C., membri titulari ai completului de judecată nr. 6.

Având în vedere că, în speță, recurenta A. prin cererea vizând nelegala compunere a completului de judecată a solicitat, în realitate, recuzarea domnilor judecători B. și C. chemați să decidă asupra cererii de recuzare a membrilor Completului de judecată nr. 5, Înalta Curte, a respins, ca inadmisibilă, solicitarea formulată.

Analizând, în continuare, cererea de recuzare a doamnelor judecător D., E. și a domnului judecător F. formulată de recurenta A., în dosarul nr. x/2025, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, Înalta Curte a constatat următoarele:

Pornind de la dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, care recunosc oricărei persoane dreptul la un proces echitabil, principiu ce se regăsește și în legislația națională în art. 8 din C. proc. pen., legiuitorul a înțeles să instituie în art. 64 lit. f) din C. proc. pen., o garanție care să asigure, în realizarea actului de justiție, imparțialitatea celor chemați să dezlege raportul juridic dedus judecății, stabilind că, în situația existenței unei suspiciuni rezonabile că judecătorul ar fi părtinitor într-o cauză, acesta este obligat să se retragă de la judecată.

Or, așa cum rezultă din cererea de recuzare formulată de recurenta A. pentru a susține imparțialitatea membrilor completului de judecată nu furnizează elemente concrete de natură a demonstra existența unor relații ori împrejurări care să pună sub semnul îndoielii obiectivitatea magistraților în soluționarea cauzei și care s-ar putea circumscrie noțiunii de suspiciune rezonabilă, așa cum o cere textul de lege anterior menționat.

În ceea ce privește aspectele referitoare la lipsa citării domnului judecător C., judecător care a pronunțat hotărârea recurată în dosarul nr. x/2025, prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de intimata A. în dosarul nr. x/2023 al instanței supreme și eventuala calitate de intimat a acestuia în respectiva cauză, s-a apreciat că nu pot constitui un argument pentru admiterea prezentei sesizări, în condițiile în care, acestea nu se încadrează în situația de incompatibilitate prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., nefiind de natură să atragă imparțialitatea magistraților investiți cu judecarea cauzei în care s-a ivit incidentul procedural.

În consecință, având în vedere că motivele invocate nu creează o suspiciune rezonabilă în sensul afectării imparțialității doamnelor judecător D., E. și a domnului judecător F., nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., în temeiul art. 68 din C. proc. pen., cererea de recuzare formulată în cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală a fost respinsă, ca nefondată.

Totodată, s-a dispus formarea unui dosar asociat în vederea soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (2) din C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs recurenta A..

În cuprinsul cererii formulate, recurenta a solicitat trimiterea spre repartizare aleatorie a recursului formulat împotriva sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 126 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, în raport cu dispozițiile art. 11 și art. 148 alin. (2) și (4), 73 l, j, p din Constituție, art. 16 alin. (1) și art. 1 alin. (5), art. 126 din Constituția Românie, urmând să precizeze motivele de recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, cu rugămintea comunicării încheierii din dosarul nr. x/2025 pentru redactarea de îndată a recursului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 28 martie 2025, sub dosar nr. x/2025.2, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 01 aprilie 2025.

La data 01 aprilie 2025, petenta a depus motive de recurs, formulând, totodată, cerere de recuzare a completului având în vedere că nu i-a fost asigurată echitatea procedurilor pentru prezentul termen de judecată, precum și o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) din C. proc. pen.

Prealabil, în ceea ce privește cererea de recuzare formulată, Înalta Curte are în vedere că potrivit dispozițiilor art. 67 alin. (2) din C. proc. pen., cererea de recuzare se formulează doar împotriva persoanei din cadrul organului de cercetare penală, a procurorului sau a judecătorului care efectuează activități judiciare în cauză. Alin. 4 al aceluiași articol stabilește că cererea de recuzare se formulează oral sau în scris, cu arătarea, pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate invocat și a temeiurilor de fapt cunoscute la momentul formulării cererii.

Înalta Curte constată că cererea de recuzare formulată de recurenta A. nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 67 alin. (4) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia nefiind indicate cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege și nici temeiurile de fapt cunoscute la momentul formulării cererii.

Potrivit dispozițiilor art. 67 alin. (5) teza I din C. proc. pen., nerespectarea condițiilor prevăzute la alin. (2)-(4) ale aceluiași articol atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că este inadmisibilă cererea de recuzare formulată.

Examinând recursul formulat în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu dispozițiile legale în materie, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din data de 20 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2025, prin care s-au respins cererile de recuzare, s-a format dosar asociat în vederea soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (2) din C. proc. pen., fixându-se termen la data de 03.04.2025.

Așadar, obiectul prezentului recurs îl constituie dispoziția din încheiere prin care s-a dispus formarea dosar asociat în vederea soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 67 alin. (2) din C. proc. pen. și fixarea termenului pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate la data de 03.04.2025, fiind o hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora cu respectarea dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, termenele de declarare a căilor de atac și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată în prezenta cauză, Înalta Curte constată că recurenta a înțeles să solicite sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 341 alin. (2) din C. proc. pen. într-o cale de atac inadmisibilă, iar dispozițiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât criticile invocate nu vizează dispoziții legale referitoare la admisibilitatea căii de atac formulate.

Sub acest aspect, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a reținut că "o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă, este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția". (Decizia nr. 203 din 06 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012; Decizia nr. 585 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 162 din 27 februarie 2024).

Așadar, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia instanței de contencios constituțional nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză, decât în măsura în care sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină soluția de inadmisibilitate în privința cauzei în care a fost ridicată excepția.

Astfel, soluția privind admisibilitatea căii extraordinare de atac declarate de recurenta A. nu depinde de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (2) C. proc. pen., excepția invocată nefiind justificată prin existența interesului specific al relevanței și înrâuririi pe care dispozițiile legale ar mai putea să le aibă în cauză față de stadiul procedurii, respectiv contestație în anulare declarată împotriva unei încheieri căreia legea nu prevede nicio cale de atac.

Pentru aceste considerente, constatând că prezentul recurs a fost formulat împotriva unei încheieri definitive, având în vedere faptul că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din data de 20 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din data de 20 martie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă recurenta la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2025.