ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 52/F din data de 25.04.2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 80 din C. pen., s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la fals intelectual, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 81 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei un avertisment.

În temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a anulat înscrisul falsificat, respectiv adeverința de vaccinare emisă pe numele A., RENV code x, care atestă în mod fals vaccinarea la data de 28.10.2021 cu vaccinul B. lot ACA5777.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpata A. la plata sumei de 1000 de RON (din care 193 de RON în cursul urmăririi penale), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că, prin rechizitoriul emis la 14.10.2024 în dosarul nr. x/20211 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., avocat suspendat din cadrul Baroului București, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual, prev. art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen.

Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară față de C., D., E. cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., față de F., G. și H., cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În fapt, s-a reținut, în esență, că inculpata A., în cursul lunii octombrie 2021, a pus la dispoziția suspectului C., medic titular al Cabinetului Medical Individual C., fotocopia actului de identitate în baza căreia, la data de 28.10.2021, suspectul C. (cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor) a atestat în RENV date necorespunzătoare adevărului privind vaccinarea inculpatei cu vaccinul B., fiind emisă o adeverință de vaccinare falsă.

S-a arătat că situația de fapt reținută prin rechizitoriu este susținută de următoarele mijloace de probă: proces-verbal din 22.11.2021 privind investigațiile la sediile CMI C., adresa CAS Călărași nr. 16424/25.11.2021, adresa CAS Călărași nr. 16709/08.12.2021, adresa x/17.11.2021, proces-verbal din 06.12.2021, adresa INSP nr. x/10.12.2021, adresa INSP nr. x/13.05.2022, manualul RENV, proces-verbal de percheziție domiciliară din 09.05.2022, proces-verbal de copiere din 18.05.2022, proces-verbal din 06.07.2022 de valorificare a rezultatului percheziției informatice, adresa I. S.A. nr. 15165/08.12.2022, adresa J. S.A. nr. 100/06/03/01113105 din 04.11.2022, adresa INSP nr. x/10.10.2022, adresa K. S.A. nr. 211570/28.07.2022, adresa IGPR-UTAI nr. x/29.03.2022, proces-verbal analiză trafic date din 15.07.2024, adresa JGPR-UTAI nr. x/19.08.2022, proces-verbal din 22.02.2024, proces-verbal acoperire 29.07.2024, proces-verbal distanță din 15.07.2024, declarații L., M., N., D. și E., adresa Baroului București nr. 1969/R/24.02.2022, procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate din datele de 20.04.2022, 10.05.2022, 03.05.2022, 06.05.2022, 11.05.2022, 12.05.2022, 27.05.2022, 31.05.2022.

Prin încheierea din ședința de cameră de consiliu de la data de 09.01.2025, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul întocmit la 14.10.2024 în dosarul nr. x/20211 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind pe inculpata A. și a constatat, de asemenea, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și începerea judecății cauzei privind pe inculpată.

La termenul din ședința publică de la data de 28.03.2025, instanța a dispus citirea rechizitoriului, iar inculpata A., fiind audiată de instanță, în aplicarea prevederilor art. 375 alin. (1) din C. proc. pen., a arătat că recunoaște în totalitate fapta reținută în rechizitoriu, învederând că dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală, înțelegând astfel să beneficieze de dispozițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen. privind judecata în cazul recunoașterii învinuirii.

Declarația inculpatei de recunoaștere a fost consemnată și atașată la dosar.

Instanța a admis cererea inculpatei de a se proceda la judecarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, având în vedere faptul că aceasta a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa și nu a contestat probele administrate în cursul urmăririi penale.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpată, nu au fost administrate alte probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere depuse la dosar, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Din analiza materialului probator administrat în faza de urmărire penală, instanța a reținut aceeași situație de fapt ca și cea reținută în actul de sesizare a instanței, constând în aceea că inculpata A., în cursul lunii octombrie 2021, a pus la dispoziția suspectului C., medic titular al Cabinetului Medical Individual C., fotocopia actului de identitate în baza căreia, la data de 28.10.2021, suspectul C. a atestat în RENV date necorespunzătoare adevărului privind vaccinarea inculpatei cu vaccinul B., fiind emisă o adeverință de vaccinare falsă.

Conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, medicul C. a realizat activitatea de vaccinare la sediul declarat la Casa de Asigurări de Sănătate Călărași în comuna Dor Mărunt, sat Dâlga, jud. Călărași și pe raza com. Belciugatele, str. x, sat Belciugatele, jud. Călărași, conform adresei CAS Călărași nr. 16709/08.12.2021 - fila x dup.

În baza informațiilor furnizate de Casa de Asigurări de Sănătate Călărași și de Direcția de Sănătate Publică Călărași, s-a stabilit că, în perioada 05.05 - 16.11.2021, la CMI C. au fost vaccinate 1.105 persoane, cu vaccinul B. (adresa x/17.11.2021, adresa CAS Călărași nr. 16424/25/11/2021). Dintre acestea, 288 de persoane, printre care și inculpata, nu erau înscrise pe lista de pacienți ai cabinetului, nu aveau nicio legătură cu com. Belciugatele sau cu com. Dor Mărunt și aveau domiciliile în București, în județele Sibiu, Bihor, Prahova, Ialomița, Constanța, Iași și Bacău sau în străinătate.

Instanța a constatat că în Registrul Electronic Național de Vaccinări (RENV) au fost înregistrate următoarele date privind vaccinarea inculpatei: 28.10.2021, ora 12:25 - date privind vaccinul și vaccinarea; ora 21:28 - emitere adeverință, de către medicul C., în cadrul CMI C. (adeverință de vaccinare fila x dup).

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale a rezultat că inculpata nu s-a prezentat la niciunul dintre punctele de vaccinare la care medicul C. efectua această activitate și nu s-a vaccinat, ci doar a obținut adeverința de vaccinare, care atesta în mod fals prestarea activității medicale de vaccinare.

Astfel, au fost verificate datele generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicații pentru numărul de apel x, folosit de inculpata A. și cu care aceasta a fost înregistrată în RENV, în baza autorizării Curții de Apel București din data de 18.03.2022, stabilindu-se că la data de 28.10.2021, când se menționează în RENV că ar fi efectuat vaccinul, inculpata A. a fost localizată de diferite relee, doar pe raza mun. București, primind și efectuând apeluri.

De asemenea, s-a reținut că, la percheziția domiciliară efectuată la punctul de lucru al CMI C. din com. Belciugatele, jud. Călărași a fost ridicat un laptop (proces-verbal de percheziție domiciliară din 09.05.2022), având IP-ul 82.76.241.242, de pe care au fost înregistrate datele privind vaccinarea inculpatei A. (proces-verbal din 06.07.2022 - fila x dup).

În ceea ce privește IP-ul 5.12.101.202, alocat dispozitivului prin intermediul căruia a fost emisă adeverința de vaccinare pentru inculpată, în baza autorizării Curții de Apel București din data de 02.08.2022, furnizorul I. a comunicat că acest IP i-a fost alocat numitului C. în rețeaua I., la adresa Intrarea Presei Nr. 8, București (domiciliul suspectului), în perioada 17.10.2021, ora 21:22 -04.11.2021, ora 06:34 - fila x dup.

Astfel, s-a reținut că datele privind vaccinarea inculpatei A. au fost înregistrate în RENV la sediul CMI C. din com. Belciugatele, jud. Călărași, iar adeverința de vaccinare a fost emisă de la locuința suspectului C., după o perioadă de timp de 9 ore, deși conform procedurii prevăzute de manualul RENV adeverința trebuia eliberată după vaccinare, în aceeași locație, deci la un interval scurt de timp, și înmânată persoanei vaccinate. Manualul RENV pentru medicii de familie stabilește că, pentru înregistrarea vaccinărilor COVID în Registrul Electronic National de Vaccinare (RENV), în cazul unei persoane programate, se va realiza identificarea acesteia prin prezentarea și scanarea cărții de identitate, se va realiza triajul, se vor prelua datele referitoare la adresa de e-mail și numărul de telefon din platforma de programări, se vor înregistra informațiile despre vaccin, se va realiza vaccinarea și se va genera adeverința de vaccinare. După vaccinare, persoana vaccinată aștepta 15 minute pentru a se constata o eventuală manifestare a unei reacții adverse post-vaccinare indezirabilă (RAPI), care se înregistra în RENV în cazul apariției - fila x dup.

Instanța a constatat că inculpata era singura persoană interesată în a comunica datele sale de identificare, respectiv copia actului de identitate, cu scopul de a obține adeverința de vaccinare fără a se vaccina, nu a fost prezentă la niciunul dintre punctele de lucru unde medicul efectua vaccinarea, iar adeverința i-a fost eliberată ulterior, la locuința acestui medic.

De asemenea, s-au apreciat relevante sub aspectul vinovăției inculpatei conversațiile purtate telefonic de aceasta cu diferite persoane și interceptate în baza autorizării Curții de Apel București (mandat de supraveghere tehnică nr. x/20.02.2022, dosar nr. x/2022), din care a rezultat că aceasta nu s-a vaccinat în realitate și că a transmis documentele necesare pentru a fi inserate în RENV date necorespunzătoare adevărului cu privire la vaccinarea sa - fila x și urm. dup.

Astfel, s-a reținut că, la data de 18.04.2022, ora 14:17:28, inculpata a avut o conversație cu un domn, utilizator al numărului x:

- A.: Șii cum mi-a rămas pe retina? Faza . . . . . . . . . .și seara când am văzut, știi? La televizor . . . . . . . . . . . .o rețea de falsificatori. Știi că ți-am zis . . . . . . . . . . . ."bă, parcă n-aș face că uite ce am văzut aseară. Hai să mai stau un pic"

- Domn: Bă, am sunat (. . . . . . . . . .) știi că, îti aduci aminte că am sunat, am sunat de la noi, adu-ți aminte (...) Le-am dat cu o zi înainte a doua zi am sunat.

- A.: De asta spun, că acum dau timpul înapoi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .și să nu fie altceva. Că a fost prea repede, cocoș . . . . . . . . . .A fost prea repede. De dimineață, la prima oră, îl aveam (. . . . . . . . . .)

- - Domn: E adevărat că infracțiune e . . . . . . . . . . . (..)

- A.: Te rog. Uite, eu o iau ca pe o experiență (...) E a mea. Mi-o asum."

La data de 23.04.2022, ora 08:30:30, inculpata are o convorbire cu o doamnă, utilizatoare a numărului x:

- Doamnă: Tu ce faci? Cum esti? Ești bine? Sănătoasă?

- A.: Ăăăăă, rău, O..

- Doamnă: De ce? Ce-ai pățit?

- A.: Foarte rău . . . . . . . . . .Rău așa că na... Ce să . . . . . . . . . .am un dosar penal pentru vaccinul pe care mi l-am făcut.

- Doamnă: Aoleu.

- - A.: Da.

- Doamnă: De ce?

- A.: Păi nu l-am făcut. L-am făcut doar fictiv. Nu l-am făcut"

În concluzie, s-a apreciat că declarația inculpatei de recunoaștere a faptei, dată în fața instanței de judecată, se coroborează cu probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și care nu a fost contestat de inculpată.

În drept, fapta inculpatei A., constând în aceea că, în cursul lunii octombrie 2021, a pus la dispoziția numitului C. medic titular al Cabinetului Medical Individual C., fotocopia actului de identitate în baza căreia, la data de 28.10.2021, medicul a atestat în RENV date necorespunzătoare adevărului privind vaccinarea inculpatei cu vaccinul B., fiind emisă o adeverință de vaccinare falsă, ajutându-l astfel pe acesta să emită un înscris oficial care conținea date necorespunzătoare adevărului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals intelectual, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen.

Din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța a constatat că fapta există, a fost săvârșită de inculpata A., constituie infracțiune și a fost săvârșită de aceasta cu vinovăția prevăzută de lege.

La individualizarea pedepsei, instanța a reținut gravitatea faptei în concret, dar și circumstanțele personale ale acesteia, reținând totodată că aceasta a avut o atitudine de recunoaștere a faptei comise, condiții în care sunt incidente prevederile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., limitele de pedeapsă urmând a fi reduse.

Din perspectiva gravității faptei, instanța a reținut că fapta are o gravitate medie, având în vedere scopul urmărit de inculpată, acela al atestării unui act medical care, în realitate, nu a fost prestat, pe care intenționa să îl utilizeze la locul de muncă. S-a arătat că inculpata are studii juridice și, mai mult, exercită o profesie juridică, astfel că era pe deplin conștientă de încălcarea normelor legale.

Analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză a relevat că sunt îndeplinite condițiile obiective și subiective prevăzute de art. 80 din C. pen. pentru a dispune renunțarea la aplicarea pedepsei.

Cu privire la condițiile obiective, instanța a constatat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 321 din C. pen., comisă de inculpată, este închisoarea de la 1 an la 5 ani; infracțiunea comisă are o gravitate redusă in concreto, față de natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit.

Cu privire la condițiile subiective, instanța a constatat că inculpata nu a fost anterior condamnată printr-o hotărâre definitivă, nu a beneficiat în ultimii 2 ani de măsura renunțării la aplicarea pedepsei, nu s-a sustras de la urmărirea penală ori judecată și nici nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului ori identificarea și tragerea sa la răspundere penală, recunoscând comiterea infracțiunii de care este acuzată și parcurgând procedura abreviată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii.

În fine, instanța a considerat că inculpata a conștientizat care sunt urmările faptei sale, condiții în care, în raport de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună având în vedere consecințele pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatei.

Analizând circumstanțele personale ale inculpatei, instanța a reținut că acestea îi sunt favorabile, inculpata este cetătean român, în vârstă de 48 de ani, studii superioare, avocat suspendat în cadrul Baroului București, consilier juridic la Primăria Orașului Bragadiru, fără antecedente penale.

Instanța a apreciat că în prezenta cauză se impune a fi avute în vedere, în mod special, natura infracțiunii și circumstanțele personale ale inculpatei, întrucât acestea, coroborate, constituie, în opinia instanței, garanția că încălcarea legii ce a fost dedusă judecății a fost o situație unică în viața inculpatei, iar aplicarea unei pedepse nu este necesară, o altă sancțiune fiind suficientă pentru asigurarea scopurilor educativ și preventiv al pedepsei.

Astfel, instanța s-a raportat la nivelul de educație al inculpatei, care, urmare a desfășurării procesului penal, a conștientizat necesitatea respectării legilor și a normelor juridice, fapt care reprezintă pentru instanță o garanție că nu va mai comite niciun fel de infracțiuni. Lipsa antecedentelor penale, deși constituie o stare de normalitate pentru o persoană în vârstă de 48 de ani cu studii juridice, poate fi interpretată ca o asigurare că fapta de care inculpata este acuzată reprezintă în mod cert o întâmplare și nu o obișnuință.

Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat că nu se impune corijarea comportamentului inculpatei prin intervenția organelor coercitive ale statului, fiind suficientă soluția renunțării la aplicarea pedepsei, în considerarea argumentelor expuse anterior și, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (3) din C. proc. pen., conform cărora renunțarea la aplicării pedepsei se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Punând în balanță toate împrejurările descrise și analizând criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen., instanța a apreciat că aspectele nefavorabile inculpatei - gravitatea faptei în concret - nu sunt suficiente pentru a se dispune o soluție de condamnare, nici de stabilire a unei pedepse cu închisoarea, așa cum a solicitat Ministerul Public, față de circumstanțele personale ale inculpatei, care este integrată social, are o ocupație licită, familie și nu are antecedente penale.

Totodată, s-a apreciat că față de aceste circumstanțe personale, amânarea aplicării pedepsei conform art. 83 din C. pen. ori suspendarea sub supraveghere a acesteia conform art. 91 din C. pen. ar fi, în opinia instanței, inutile, lipsite de eficiență și ar conduce la o încărcare, fără finalitate, a activității serviciului de probațiune.

Instanța a avut în vedere și faptul că de la data săvârșirii faptei au trecut peste trei ani, timp în care s-a desfășurat urmărirea penală, organele judiciare nefiind în pasivitate, însă trecerea acestei perioade a diminuat ecoul în societate al gravității faptei. În plus, inculpata a fost pe parcursul acestor trei ani subiectul unui proces penal, fapt ce constituie, în sine, raportat la circumstanțele personale ale inculpatei, un avertisment serios pentru aceasta.

Instanța a reamintit importanța împrejurării ca tragerea la răspundere penală a persoanelor care comit infracțiuni să se realizeze la un moment cât mai apropiat temporal de data comiterii acestora, aspect esențial, raportat atât la prevederile art. 6 din Conveția Europeană a Drepturilor Omului, cât și a art. 8 din C. proc. pen. care statuează noțiunea de "termen rezonabil", cât și la scopul sancționării indivizilor în vederea corijării comportamentului antisocial.

De asemenea, instanța a avut în vedere că trecerea unei perioade de timp de la data comiterii faptei penale duce la dobândirea unui caracter difuz al pericolului social concret al infracțiunii, precum și la diminuarea necesității societății de a se aplica o sancțiune penală în virtutea scopurilor punitiv, educativ și preventiv al pedepsei și al sancțiunii, în general.

Totodată, instanța a reținut că, într-un sistem de drept care pune accent pe caracterul educativ al sancțiunilor penale și nu pe latura punitivă, primordială fiind corijarea comportamentului celor care săvârșesc fapte penale, trecerea unei perioade de timp relativ ridicate de la momentul comiterii infracțiunilor reduce în mod semnificativ pericolul social și implicit nevoia societății de sancționare a individului.

Pentru toate aceste motive, instanța a apreciat că, la acest moment, nu se impune corijarea comportamentului inculpatei prin intervenția organelor coercitive ale statului, fiind suficientă soluția renunțării la aplicarea pedepsei în considerarea argumentelor expuse anterior și, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. (3) din C. proc. pen., conform cărora renunțarea la aplicarea pedepsei se pronunță dacă instanța constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

Pentru aceste considerente, în baza art. 396 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 80 din C. pen., s-a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpata A. sub aspectul comiterii infracțiunii de complicitate la fals intelectual prevăzută de art. 48 rap. la art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și, în temeiul art. 81 din C. pen. a aplicat inculpatei un avertisment. Avertismentul constă în atenționarea asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni. Astfel, această atenționare urmează a avea pentru inculpată semnificația unui avertisment serios asupra consecințelor pe care le va suporta în eventualitatea nerespectării în viitor a legii și a regulilor de conviețuire socială.

Totodată, s-a atras atenția inculpatei că, deși potrivit art. 82 alin. (1) din C. pen., persoana față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, în conformitate cu dispozițiile alin. (3) al aceluiași text de lege, dacă în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei se descoperă că persoana față de care s-a luat această măsură săvârșise anterior rămânerii definitive a hotărârii o altă infracțiune, pentru care i s-a stabilit o pedeapsă chiar după expirarea acestui termen, renunțarea la aplicarea pedepsei se anulează și se stabilește pedeapsa pentru infracțiunea care a atras inițial renunțarea la aplicarea pedepsei, aplicându-se apoi, după caz, dispozițiile privitoare la concursul de infracțiuni, recidivă sau pluralitate intermediară.

Cu privire la înscrisul falsificat, respectiv adeverința de vaccinare, având în vedere împrejurarea că probele administrate în cauză au demonstrat că înscrisul este fals, inculpata neefectuând vaccinul așa cum în mod fals s-a înregistrat în evidența autorităților, instanța a dispus anularea acestuia, în temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., urmând ca soluția să fie comunicată pentru efectuarea mențiunilor în Registrul Electronic Național de Vaccinări.

*****

Împotriva sentinței penale nr. 52/F din data de 25.04.2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024 a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin apelul declarat, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței penale nr. 52F/25.04.2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024, privind pe inculpata A. și reindividualizarea sancțiunii prin stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare și amânarea aplicării acestei pedepse pe un termen de supraveghere de 2 ani, în temeiul art. 83 din C. pen.

Deși instanța de fond a reținut corect existența faptei, vinovăția inculpatei și aplicarea procedurii de recunoaștere a învinuirii, soluția renunțării la aplicarea pedepsei este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea faptei, cu poziția profesională a inculpatei și cu valorile sociale vătămate prin infracțiune.

Instanța a minimalizat nejustificat pericolul concret al faptei, ignorând faptul că infracțiunea de fals intelectual, fie ea și în forma complicității, are o semnificație socială ridicată mai ales atunci când este comisă de persoane cu formare juridică, inculpata având calitatea de avocat suspendat în cadrul Baroului București, aflate în poziții de încredere publică. Inculpata a uzat de o poziție profesională pentru a sprijini un demers fraudulos de certificare a unui act medical inexistent, cu scopul de a-l folosi într-un context instituțional. Astfel de fapte subminează încrederea în instituțiile publice, în profesioniștii dreptului și în autenticitatea actelor oficiale.

Alternativa corectă, proporțională și eficientă în viziunea Ministerului Public este dispunerea amânării aplicării pedepsei, conform art. 83 din C. pen., măsură semnificativ mai fermă decât renunțarea la aplicarea pedepsei, păstrând presiunea preventivă asupra inculpatei (fiind pusă sub supravegherea serviciului de probațiune și având obligații de respectat); adaptată profilului inculpatei, permițând o corijare a conduitei fără stigmatul unei pedepse aplicate; mult mai adecvată scopului legii penale, oferind un echilibru între blândețe și fermitate; o soluție cu eficientă preventivă generală, întrucât transmite societății mesajul că astfel de fapte nu rămân practic nesancționate.

A susține că o astfel de soluție "ar încărca inutil serviciul de probațiune" este discutabil, câtă vreme probațiunea este parte integrantă a sistemului de justiție penală. De altfel, gravitatea simbolică a conduitei - implicarea unei persoane cu pregătire juridică într-un demers de falsificare a actelor oficiale - justifică menținerea unei presiuni minime, dar constante, asupra inculpatei, ceea ce doar amânarea aplicării pedepsei permite.

Mai mult decât atât, s-a arătat că în cauze similare (în chiar cauza din care a fost disjuns dosarul prezent) inculpații au încheiat cu Ministerul Public acorduri de recunoaștere a vinovăției prin care părțile au ajuns la un consens, anume stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual și amânarea aplicării acestei pedepse pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

În opinia parchetului, s-a considerat că se impune amânarea aplicării pedepsei cu atât mai mult cu cât inculpata, având pregătire juridică și calitatea de avocat suspendat, se află într-o poziție profesională care presupune un discernământ mai mare în comiterea faptei, iar această soluție a fost aplicată și unor cetățeni simpli, fără studii juridice sau funcții juridice, care au comis fapte similare, ceea ce arată că tratamentul sancționator ar trebui să țină cont și de responsabilitatea suplimentară ce revine celor cu pregătire în domeniul dreptului.

*****

Desfășurarea cercetării judecătorești în apel

La termenul de judecată din data de 18 iunie 2025, inculpata nu a dorit să fie audiată în fața instanței de apel.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză, Înalta Curte constată că situația de fapt a fost stabilită în mod corect de prima instanță, evaluându-se corespunzător mijloacele de probă aflate la dosarul cauzei, prin raportare la probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul judecății, cu aplicarea procedurii prevăzute de art. 375, art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor prezentate de părți (proces-verbal din 22.11.2021 privind investigațiile la sediile CMI C., adresa CAS Călărași nr. 16424/25.11.2021, adresa CAS Călărași nr. 16709/08.12.2021, adresa x/17.11.2021, proces-verbal din 06.12.2021, adresa INSP nr. x/10.12.2021, adresa INSP nr. x/13.05.2022, manualul RENV, proces-verbal de percheziție domiciliară din 09.05.2022, proces-verbal de copiere din 18.05.2022, proces-verbal din 06.07.2022 de valorificare a rezultatului percheziției informatice, adresa I. S.A. nr. 15165/08.12.2022, adresa J. S.A. nr. 100/06/03/01113105 din 04.11.2022, adresa INSP nr. x/10.10.2022, adresa K. S.A. nr. 211570/28.07.2022, adresa IGPR-UTAI nr. x/29.03.2022, proces-verbal analiză trafic date din 15.07.2024, adresa JGPR-UTAI nr. x/19.08.2022, proces-verbal din 22.02.2024, proces-verbal acoperire 29.07.2024, proces-verbal distanță din 15.07.2024, declarații L., M., N., D. și E., adresa Baroului București nr. 1969/R/24.02.2022, procese-verbale de redare a convorbirilor interceptate din datele de 20.04.2022, 10.05.2022, 03.05.2022, 06.05.2022, 11.05.2022, 12.05.2022, 27.05.2022, 31.05.2022), conducând la certitudinea existenței faptei descrise, precum și la săvârșirea acesteia cu vinovăție de către inculpată.

Așadar, cu privire la situația de fapt stabilită, Înalta Curte reține că, în cursul lunii octombrie 2021, inculpata A. a pus la dispoziția suspectului C., medic titular al Cabinetului Medical Individual C., fotocopia actului de identitate în baza căreia, la data de 28.10.2021, suspectul C. (cu privire la care s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor) a atestat în RENV date necorespunzătoare adevărului privind vaccinarea inculpatei cu vaccinul B., fiind emisă o adeverință de vaccinare falsă.

Înalta Curte apreciază că individualizarea pedepsei deși este un proces interior, strict personal al judecătorului, nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci dimpotrivă, el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după reguli și criterii precis determinate de lege.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana inculpatei, cât și aptitudinii acesteia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Scopul pedepsei constă în prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, scop care se realizează, atât cu privire la persoanele cărora li se aplică o pedeapsă menită să asigure constrângerea și reeducarea, cât și cu privire la ceilalți destinatari ai legii penale care vor adopta o conduită conformă cu exigențele acestei legi în vederea evitării apariției unui raport de conflict cu statul.

Instanța de control judiciar constată că analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile obiective și subiective prevăzute de art. 80 din C. pen. pentru a se dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, deoarece infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, față de natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit.

În aceste condiții, este justificată aprecierea primei instanțe că fapta dedusă judecății și circumstanțele personale ale inculpatei, coroborate, constituie, în opinia instanței, garanția că încălcarea legii a fost un eveniment izolat în viața inculpatei, iar stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare și amânarea aplicării acestei pedepse nu este necesară, așa cum a solicitat Ministerul Public.

În prezent riscul încălcării din nou a legii penale este extrem de redus având în vedere circumstanțele personale ale inculpatei (integrată în societate, primind caracterizări pozitive de la locul de muncă), gravitatea redusă a faptei săvârșite, atitudinea de recunoaștere a vinovăției și trecerea unei perioade de 4 ani de la momentul comiterii faptei.

În contextul concret al cauzei, instanța de control judiciar apreciază că această formă de individualizare a răspunderii penale, respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei, este de natură să sancționeze în mod corespunzător conduita ilicită a inculpatei și o dovadă a unui comportament care pe viitor respectă normele legale și se abține de la acțiuni interzise de lege.

Împrejurările privind lipsa antecedentelor penale, pregătirea profesională (funcționar public și fost avocat) și conduita pozitivă în societate, conturează profilul moral al inculpatei și determină la un comportament de abținere și respect al legii, nivelul de instrucție permițând înțelegerea deplină a consecințelor faptei și asumarea unei conduite conforme.

Prin raportare la cele prezentate, Înalta Curte are în vedere și practica instanței supreme care a considerat, în cazuri similare, că se impune renunțarea la aplicarea pedepsei (ICCJ, secția penală, decizia nr. 363/A din 6 decembrie 2023, dosar nr. x/2022, ICCJ, secția penală, decizia nr. 136/A din 05 mai 2021, dosar nr. x/2018, ICCJ, secția penală, decizia nr. 184/A din 02 iulie 2019, dosar nr. x/2019), apreciind că este o soluție judicioasă în raport de circumstanțele reale și personale, care se circumscrie limitelor jurisprudenței anterioare.

În raport cu aspectul invocat de procuror referitor la egalitatea de tratament cu inculpații cercetați în cauza din care a fost disjuns dosarul prezent, în condițiile în care conduita procesuală manifestată de aceștia nu este identică cu cea a inculpatei A., inculpații ajungând la un consens cu Ministerul Public, și anume, stabilirea unei pedepse de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la fals intelectual și amânarea aplicării acestei pedepse, Înalta Curte precizează că doar identitatea în planul conduitei procesuale generează identitate în stabilirea soluțiilor, care nu poate fi aplicată în mod automat, ci doar în urma efectuării propriului examen, a circumstanțelor concrete ale cauzei și a elementelor ce caracterizează persoana fiecărui inculpat în parte.

Pentru aceste considerente, constatând că soluția primei instanțe de renunțare la aplicarea pedepsei este legală și temeinică, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 52/F din data de 25 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., respinge apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale nr. 52/F din data de 25 aprilie 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2024.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea apelului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată azi, 26 iunie 2025, prin punerea la dispoziția procurorului și a inculpatei, prin mijlocirea grefei instanței.