ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 147/2025

Ședința publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 19.03.2025 sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pe motive de suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor acestei instanțe este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților, existând chiar pericolul de a fi tulburată liniștea și ordinea publică.

În argumentare, petentul a arătat, în esență, că pe parcursul judecății de cameră preliminară s-au petrecut o serie de fapte și evenimente care fundamentează această solicitare, inculpații din dosar având strânse legături atât de afaceri, cât și de rudenie cu B., fratele judecătorului C., care activează la secția penală a Curții de Apel Craiova și care a făcut parte din completul care a judecat și revocat măsura arestului pentru inculpații din dosar, fiind astfel incompatibil să soluționeze dosarul a cărui strămutare o solicită.

A precizat petentul că la termenul de judecată din data de 05 septembrie 2024 în dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Dolj a formulat o cerere de revocare a măsurilor preventive a inculpaților și înlocuirea cu măsuri preventive mai grele, cerere ce a fost ignorată.

Potrivit opiniei petentului, ar exista bănuiala rezonabilă că apărătorii aleși ai inculpaților au legături strânse cu o parte a judecătorilor de la Curtea de Apel Craiova, fiind posibil un trafic de influență deoarece inculpații fac parte dintr-o grupare infracțională de notorietate.

În continuare, petentul a criticat faptul că doamna judecător D., care face parte din completul de judecată investit cu soluționarea dosarului nr. x/2023, nu a formulat cerere de abținere, deși se afla în stare de incompatibilitate, în sensul că petentul a avut calitatea de martor în favoarea părții adverse doamnei judecător în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, în care aceasta formulase o plângere penală, soldată cu o soluție de clasare și pe care a atacat-o cu plângere la judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2024. Petentul a învederat că are suspiciunea că imparțialitatea doamnei judecător este afectată în condițiile în care în prezentul dosar este persoana vătămată și a fost martor propus de cel împotriva căruia doamna judecător a formulat plângere penală.

Petentul a făcut trimitere și la ordonanța de clasare și disjungere nr. 241/P/2023 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de unde reiese că inculpații fac parte dintr-o grupare influentă și violentă, una dintre cele mai puternice din Oltenia, fiind evident ca pe parcursul judecății la Craiova să apară grave tulburări ale liniștii și ordinii publice.

Astfel, petentul a considerat că există premisele unui climat impropriu desfășurării axtului de justiție în conformitate cu principiile fundamentale de echidistanță și imparțialitate absolut necesare desfășurării în condiții optime a actului de justiție.

Prin informațiile transmise la dosarul cauzei, după ce s-a prezentat parcursul cauzei, s-a menționat că se lasă la aprecierea Înaltei Curți cererea de strămutare formulată de petent.

Analizând cererea formulată de petentul A., în temeiul art. 74 raportat la art. 71 din C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Strămutarea constituie un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate - îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios - a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că afirmațiile petentului, pe de o parte, nu sunt susținute de elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității judecătorilor din cadrul curții de apel, în condițiile în care petentul învederează aspecte ce nu poate fi evaluate prin prisma unei cereri de strămutare.

Astfel, petentul își motivează cererea de strămutare pe faptul că inculpații din dosarul în care are calitatea de persoană vătămată ar avea legături de afaceri și de rudenie cu numitul B., fratele judecătorului C., care a făcut parte din completul ce a judecat și revocat măsura arestului pentru inculpații din dosar, fiind astfel incompatibil să soluționeze dosarul a cărui strămutare o solicită.

Cu referire la acest aspect, Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2021.1 s-a admis contestația formulată de inculpați și s-a respins propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpaților în dosarul nr. x/2021, completul de judecată fiind format din domnii judecători E. și C..

Or, în dosarul nr. x/2023, a cărui strămutare petentul o solicită, completul de judecată este format din doamnele judecător D. și F., prin urmare domnul judecător C. nu face parte din completul de judecată tocmai pentru că a îndeplinit funcția de judecător de drepturi și libertăți pe parcursul fazei de urmărire penală.

Petentul a mai invocat în susținerea cererii de strămutare și faptul că doamna judecător D., care face parte din completul de judecată învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2023, nu a formulat cerere de abținere, deși se afla în stare de incompatibilitate, în sensul că petentul a avut calitatea de martor, propus de cel împotriva căruia doamna judecător a formulat plângere penală, în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești.

În ce privește acest aspect, Înalta Curte reține că în art. 64 din C. proc. pen. sunt reglementate cazurile de incompatibilitate ale judecătorului, iar, dacă petentul consideră că doamna judecător D. se află într-una din situațiile reglementate în acest text de lege, are la dispoziție instituția recuzării doamnei judecător și nu pe cea a strămutării cauzei.

Cauza de suspiciune prevăzută de art. 71 C. proc. pen. se referă la o suspiciunea colectivă îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecților procesuali oficiali care îndeplinesc atribuțiile ce intră în competența funcțională a unui organ judiciar, așa încât aceasta se răsfrânge asupra capacității subiective a însuși organului judiciar respectiv.

În situația unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competență teritorială a soluționării cauzei între instanțe de judecată de același grad.

Suspiciunea individuală este îndreptată personal față de un magistrat sau față de mai mulți magistrați, în acest ultim caz, motivele putând fi similare sau diferite.

În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie excepția de incompatibilitate care trebuie să fie invocată și analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecții procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivității sau imparțialității. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil a judecătorului suspicionat, pe calea abținerii sau recuzării în cursul soluționării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestației în anulare.

Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existența unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei ori calității părților.

Motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul strămutării, motivele nu privesc - personal - pe judecători, ci condițiile în care o instanță penală, în întregul ei, trebuie să judece o anumită cauză.

Pe cale de consecință, revenind la motivele invocate de petent în prezenta cerere de strămutare, Înalta Curte constată că acestea nu vizează judecătorii din cadrul Curții de Apel Craiova, ci pe domnii judecători C. și D., argumentele acestuia nejustificând, însă, strămutarea dosarului unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad

Mai mult, Înalta Curte arată că în virtutea specificului funcției deținute, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților sau a altor persoane care participă la procedurile judiciare.

Imparțialitatea judecătorilor nu poate fi pusă la îndoială decât în măsura în care este învederată o anumită suspiciune de natură să creeze o îndoială pentru orice observator obiectiv. Prin urmare, vizează o lezare a obiectivității sau imparțialității judecătorilor unei instanțe care prezintă o existență de natură concretă la momentul formulării cererii de strămutare, iar nu o eventualitate.

Suspiciunea rezonabilă implică existența anumitor date sau informații privitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată. Simpla părere sau supoziție, chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, fiind imperativ ca aceasta să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorului este lezată.

Susținerile petentului nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza în prezent.

Ca atare, în lipsa unor elemente concrete, împrejurările invocate de petent nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Craiova.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Craiova.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Craiova.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2025.