ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 489/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentin ța penală nr. 35/S din 26 februarie 2010, pronunțată în Dosar nr. 737/1372/2008, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov: 1. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.S. la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen.

a revocat liberarea condi ționată din executarea pedepsei rezultante de 22 ani și 393 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 116 din 30 iunie 1998 a Tribunalului Dâmbovița și a contopit această pedeapsă cu restul rămas neexecutat aplicând pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare sporită cu 5 ani închisoare, urmând a executa 20 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen.. În baza art. 116 C. pen. a luat m ăsură de siguranță a interzicerii inculpatului A.S. de a se afla în localitățile București și Brașov pe o durată de 5 ani.

În baza art. 88 C. pen. a sc ăzut din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 15 septembrie 2008 la zi. A men ținut măsura arestării preventive a inculpatului. 2. În baza art. 12 alin. (2) lit. a) C. pen. din Legea nr. 678/2001 și art. 13 alin. (1), (3) din Legea nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe o durată de 3 ani, respectiv 7 ani închisoare și interzicerea acelorași drepturi, pe o durată de 3 ani, cu aplicarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen.

pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev ăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b), e) C. pen.. A sc ăzut din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la zi. A men ținut arestarea preventivă a inculpatului D.G.. 3. În baza art. 13 alin. (2), (3) teza a Il-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.W. la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 61 alin. (1) C. pen.

a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 508/2003 a Tribunalului Bucure ști și a contopit pedeapsa sus menționată cu restul de pedeapsă de 766 zile închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, urmând a executa 10 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a , b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.. A sc ăzut din durata pedepsei timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 18 septembrie 2008 la zi.

A înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului G.W. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, tară încuviințarea instanței. A obligat la respectarea anumitor obliga ții. A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză. 4. În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul S.M.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani. A sc ăzut din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului de la 08 octombrie 2008 la zi.

A men ținut arestarea preventivă a inculpatului. A admis în parte acțiunea civilă formulată în numele pârtii civile minore B.A.M., K.I.M. și a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B.G.G., obligând la plata daunelor morale. A f ăcut aplicarea art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Pentru a pronun ța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, că, în perioada decembrie 2007 - septembrie 2008 inculpatul A.S. a recrutat, indus în eroare, transportat, găzduit și exploatat prin obligarea la prostituție pe părțile vătămate minore fiind R.A. (16 ani), B.A.M. (14 ani), K.I.M. (17 ani) și B.G.G. (15 ani). Cu privire la c ă inculpatul D.G. s-a reținut că, împreună cu inculpatul A.S.

- în perioada cuprinsă între începutul lunii august 2008 și 12 august 2008 a transportat, cazat și exploatat victima minoră R.A., profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința prin practicarea prostituției, respectiv a transportat și cazat victima K.I.M. la Călărași, la locuința sa unde a fost exploatată prin practicarea prostituției. S-a mai re ținut, în ceea ce-l privește pe inculpatul G.W. că la 1 septembrie 2008 a cumpărat, în scopul traficării, pe minora B.G.G. de la inculpatul A.S. contra unei sume de bani, și ulterior, a exploatat-o prin supunere la prostitu ție în folosul său până în 15 septembrie 2008, folosind violențe și amenințări, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința.

Situa ția de fapt și vinovăția inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, adresa A.N.I.T.P. București din 28 august 2008, procesul verbal de verificare a înregistrărilor existente în memoria telefonului martorului K.Z. și planșa fotografică anexă, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică privind victimele părții vătămate, precum și declarațiile inculpaților. Curtea de Apel Bra șov, secția penală și pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 41/Ap din 2 martie 2011, a admis apelul declarat de inculpatul A.S. împotriva sentinței penale nr. 35/S din 26 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pronunțată în Dosar nr. 737/1372/2008, pe care a desființat-o în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei principale aplicată.

Rejudec ând în aceste limite, a înlăturat sporul de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani. În baza art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 26 februarie 2010 la 2 martie 2011. A men ținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins apelurile declarate de inculpa ții D.G. și G.W. împotriva aceleiași sentințe, pe care a menținut-o.

În baza art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului D.G.. În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului D.G. durata arestării preventive de la 26 februarie 2010 la 2 martie 2011. A men ținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul G.W. prin sentința penală nr. 35/S din 26 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. Împotriva sus-menționatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații A.S., D.G. și G.W.. Reprezentantul parchetului a ar ătat că recursul parchetului îl vizează doar pe inculpatul A.S.

și se întemeiază pe cazul de casare prev.de art. 385 pct. 14 C. proc. pen.. În acest sens a susținut că pedeapsa stabilită de instanța de apel prin înlăturarea sporului de 5 ani închisoare aplicat de instanța de fond nu corespunde scopului și criteriilor generale de individualizare a pedepsei, apreciind că pedeapsa stabilită de prima instanță era just individualizată în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului, respectiv starea de recidivă a acestuia și faptul că a avut condamnări anterioare - 4 pedepse pentru infracțiunea de tâlhărie. Nu în ultimul rând a solicitat a se avea în vedere faptul că victimele infracțiunii erau minore și au fost obligate prin constrângere și acte de violență să se prostitueze, fiindu-le grav afectate sănătatea și starea psihică.

Totodat ă, la stabilirea pedepsei a solicitat a se avea în vedere declarația inculpatului dată astăzi în fața instanței. Inculpatul G.W. a invocat cazul de casare prev.de art. 385 pct. 14 C. proc. pen. , solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând, prin reținerea disp.art. 320 1 C. proc. pen., aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special cu reținerea disp.art. 74-76 C. pen. și acordarea unei valori reale circumstanțelor sale personale în raport de atitudinea sa, de vârsta și starea precară de sănătate, arătând că, împrejurarea că denunțul formulat nu s-a materializat nu îi poate fi imputabilă. Inculpatul D.G. a invocat cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. , apreciind pedeapsa aplicată greșit individualizată în raport de disp.art. 320 1 C. proc. pen.. În acest sens a solicitat admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei în conformitate cu dispozițiile legale anterioare menționate și cu reținerea art. 74 lit. a) și c) și alin. (2) raportat la art. 76 lit. c) C. pen., în raport de conduita sa bună, atitudinea sinceră și comportamentul avut în societate anterior săvârșirii faptei. Inculpatul A.S. a solicitat, în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei în raport de disp.art. 320 1 C. proc. pen., instanța urmând a avea în vedere gradul său de implicare în săvârșirea faptelor, precum și scopul și criteriile generale de individualizare ale pedepsei.

Recursurile declarate de inculpa ții A.S., D.G. și G.W. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Recursul declarat de Parchetul de pe l ângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Brașov este nefondat. Analiz ând hotărârile pronunțate prin prisma cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. , Înalta Curte constată că, în fața instanței de recurs inculpații au arătat că recunosc în totalitate faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu și regretă cele întâmplate, astfel după cum este consemnat în declarațiile acestora aflate la filele 74-76 din prezenta cauză. În raport de aceste declarații, Înalta Curte constată incidente în cauză dispozițiile art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., în sensul că inculpații recunosc săvârșirea faptelor așa cum au fost descrise în rechizitoriu, înțeleg ca judecarea cauzei să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3 pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși in judecată. În raport de modific ările legislative intervenite prin art. XI din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, în sensul că dispozițiile art. 320 1 din C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedura completă imediat următor intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și cauzelor aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea soluționării proceselor, se constată că în cauză este aplicabil textul de lege astfel modificat.

În acest context juridic, chiar daca la momentul solu ționării cauzei în fond, și anume la data de 26 februarie 2010, nu erau aplicabile dispozițiile legale în discuție, respectiv art. 320 1 C. proc. pen., întrucât cercetarea judecătorească în cauză începuse cu mult anterior apariției Legii nr. 202/2010, în acest stadiu procesual, inculpații pot beneficia de noile modificări legislative. A șa fiind, în ceea ce privește individualizarea pedepselor, Înalta Curte va avea în vedere noile limite de pedeapsă, stabilite în legea specială, reduse cu o treime, urmare a aplicării disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., precum și intervalul de timp scurs de la comiterea faptelor, persoana și conduita inculpaților, respectiv faptul că au înțeles să recunoască în integralitate faptele, ceea ce denotă o conștientizarea a gravitații celor comise, precum și o asumare a consecințelor acestora, dar și împrejurarea că aceștia sunt recidiviști, mai puțin inculpatul D.G., ceea ce denotă perseverență infracțională. Astfel, în raport de criteriile generale de individualizarea a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. raportat la dispozițiile art. 52 C. pen., privind pedeapsa și scopul acesteia, Înalta Curte constată că nu sunt elemente în cauză de natură a justifica solicitarea inculpaților D.G. și G.W. de a se reține în favoarea acestora disp.

art. 74 - art. 76 C. pen.. Pentru motivele anterior expuse, va fi respins ca nefondat recursul de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Brașov cu privire la inculpatul A.S.. Așa fiind, pentru aceste considerente, dup ă verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpații A.S., D.G. și G.W. fiind fondate, Înalta Curte urmează a le admite conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a dispune conform dispozitivului prezentei decizii. Totodat ă, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.

- Serviciul Teritorial Brașov . V ăzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații A.S., D.G. și G.W. împotriva deciziei penale nr. 41/Ap din 2 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează în parte atât decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 35/S din 26 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților și rejudecând, în aceste limite: 1. pentru inculpatul A.S.

Descontopește pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, menținând dispoziția din decizia penală atacată privind înlăturarea sporului de 5 ani închisoare, astfel: -15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și e) C. pen.; -3332 zile închisoare rest rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare și 393 de zile aplicată prin sentința penală nr. 116 din 30 iunie 1998 a Tribunalului Dâmbovița.

În baza art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. cu reținerea disp.art. 320 1 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul A.S. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și e) C. pen.. Conform art. 61 alin. (1) C. pen. revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei rezultante de 22 ani și 393 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 116 din 30 iunie 1998 a Tribunalului Dâmbovița, contopind pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu restul rămas neexecutat, inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și e) C. pen..

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 15 septembrie 2008 la 21 februarie 2012. 2. pentru inculpatul D.G.: Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel: -5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen.; -7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen..

În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu reținerea disp. art. 320 1 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a b) și e) C. pen.. În baza art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu reținerea disp. art. 320 1 C. proc. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a b) și e) C. pen.. În baza art. 33, art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. inculpatul contopește pedepsele astfel aplicate, urmând ca inculpatul D.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a b) și e) C. pen..

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la 21 februarie 2012. 3. pentru inculpatul G.W.: Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, înlăturând sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 35/S din 26 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, astfel: -10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen.

și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen.: -766 zile închisoare rest rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 508 din 27 mai 2003 a Tribunalului București; -6 luni închisoare spor de pedeapsă aplicat prin sentința penală nr. 35/S din 26 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov. În baza art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu reținerea disp. art. 320 1 C. proc. pen., condamnă pe inculpatul G.W. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și e) C. pen..

Conform art. 61 alin. (1) C. pen. revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei rezultante de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 508 din 27 mai 2003 a Tribunalului București, contopind pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu restul rămas neexecutat de 766 de zile închisoare, inculpatul G.W. urmând să execute 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și e) C. pen.. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov, împotriva deciziei penale nr. 41/Ap din 2 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov rămân în sarcina statului. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat A.S. în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul parțial de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați D.G. și G.W., în sumă de câte 150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatelor părți civile K.I.M., B.A.M. și B.G.G., în sumă de câte 150 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2012.