ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 489/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 489/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentin

ța penală nr. 35/S

din 26 februarie 2010, pronunțată în Dosar nr. 737/1372/2008, Tribunalul pentru

Minori și Familie Brașov:

1.

În baza art. 13 alin.

(1), (2), (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.S. la pedeapsa

de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 61 alin.

(1) C. pen. a revocat liberarea condi

ționată din executarea pedepsei rezultante de

22 ani și 393 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 116 din 30

iunie 1998 a Tribunalului Dâmbovița și a contopit această pedeapsă cu restul rămas

neexecutat aplicând pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare sporită cu 5 ani

închisoare, urmând a executa 20 de ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată

de 10 ani.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prev

ăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e)

C. pen..

În baza art. 116 C.

pen. a luat m

ăsură

de siguranță a interzicerii inculpatului A.S. de a se afla în localitățile București

și Brașov pe o durată de 5 ani.

În baza art. 88 C.

pen. a sc

ăzut

din durata pedepsei închisorii timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului

de la 15 septembrie 2008 la zi.

A men

ținut măsura arestării

preventive a inculpatului.

alin. (2) lit. a) C. pen. din Legea nr. 678/2001

și art. 13 alin. (1), (3) din Legea

nr. 678/2001 a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen., pe o durată

de 3 ani, respectiv 7 ani închisoare și interzicerea acelorași drepturi, pe o durată

de 3 ani, cu aplicarea pedepsei celei mai grele de 7 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată

de 3 ani.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prev

ăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b), e)

C. pen..

A sc

ăzut din durata pedepsei

închisorii timpul reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la zi.

A men

ținut arestarea preventivă

a inculpatului D.G..

3.

În baza art. 13 alin.

(2), (3) teza a Il-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. a condamnat pe inculpatul G.W. la pedeapsa de 10 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, b), e) C. pen. pe o durată

de 3 ani.

În baza art. 61 alin.

(1) C. pen. a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 6 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr.

508/2003 a Tribunalului Bucure

ști și a contopit pedeapsa

sus menționată cu restul de pedeapsă de 766 zile închisoare, aplicând pedeapsa cea

mai grea de 10 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, urmând a executa 10

ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a , b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a,

b), c) C. pen..

A sc

ăzut din durata pedepsei

timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 18 septembrie 2008

la zi.

A

înlocuit măsura arestării

preventive a inculpatului G.W. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara,

tară încuviințarea instanței.

A obligat la respectarea

anumitor obliga

ții.

A dispus punerea de

îndată în libertate a

inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

4.

În baza art. 13 alin.

(1), (2), (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul

S.M.S. la pedeapsa de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 3 ani.

A sc

ăzut din durata pedepsei

închisorii timpul reținerii și al arestării preventive a inculpatului de la 08

octombrie 2008 la zi.

A men

ținut arestarea preventivă

a inculpatului.

A admis

în parte acțiunea civilă

formulată în numele pârtii civile minore B.A.M., K.I.M. și a admis acțiunea civilă

formulată de partea civilă B.G.G., obligând la plata daunelor morale.

A f

ăcut aplicarea art. 19

alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Pentru a pronun

ța această hotărâre, instanța

de fond a reținut în esență, că, în perioada decembrie 2007 - septembrie 2008 inculpatul

A.S. a recrutat, indus în eroare, transportat, găzduit și exploatat prin obligarea

la prostituție pe părțile vătămate minore fiind R.A. (16 ani), B.A.M. (14 ani),

K.I.M. (17 ani) și B.G.G. (15 ani).

Cu privire la c

ă inculpatul D.G. s-a

reținut că, împreună cu inculpatul A.S. - în perioada cuprinsă între începutul lunii

august 2008 și 12 august 2008 a transportat, cazat și exploatat victima minoră R.A.,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința prin

practicarea prostituției, respectiv a transportat și cazat victima K.I.M. la Călărași,

la locuința sa unde a fost exploatată prin practicarea prostituției.

S-a mai re

ținut, în ceea ce-l privește

pe inculpatul G.W. că la 1 septembrie 2008 a cumpărat, în scopul traficării, pe

minora B.G.G. de la inculpatul A.S. contra unei sume de bani, și ulterior, a

exploatat-o prin supunere

la prostitu

ție

în folosul său până în 15 septembrie 2008, folosind violențe și amenințări, profitând

de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința.

Situa

ția de fapt și vinovăția

inculpaților au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză,

respectiv: declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor, adresa A.N.I.T.P.

București din 28 august 2008, procesul verbal de verificare a înregistrărilor existente

în memoria telefonului martorului K.Z. și planșa fotografică anexă, procesele-verbale

de redare a convorbirilor telefonice, rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică

privind victimele părții vătămate, precum și declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Bra

șov, secția penală și

pentru cauze cu minori, prin decizia penală nr. 41/Ap din 2 martie 2011, a admis

apelul declarat de inculpatul A.S. împotriva sentinței penale nr. 35/S din 26

februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pronunțată în Dosar

nr. 737/1372/2008, pe care a desființat-o în ceea ce privește individualizarea judiciară

a pedepsei principale aplicată.

Rejudec

ând în aceste limite,

a înlăturat sporul de 5 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit a teza a II-a, b), e) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza art. 383

alin. (1

1

) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest

a inculpatului.

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen. a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului

durata arestării preventive de la 26 februarie 2010 la 2 martie 2011.

A men

ținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

A respins apelurile declarate

de inculpa

ții

D.G. și G.W. împotriva aceleiași sentințe, pe care a menținut-o.

În baza art. 383

alin. (1

1

) raportat la art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest

a inculpatului D.G..

În baza art. 383

alin. (2) C. proc. pen.

a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului D.G. durata arestării

preventive de la 26 februarie 2010 la 2 martie 2011.

A men

ținut măsura preventivă

a obligării de a nu părăsi țara dispusă față de inculpatul G.W. prin sentința penală

nr. 35/S din 26 februarie 2010 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov.

Împotriva sus-menționatei

decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov și inculpații A.S., D.G. și G.W..

Reprezentantul parchetului

a ar

ătat

că recursul parchetului îl vizează doar pe inculpatul A.S. și se întemeiază pe cazul

de casare prev.de art. 385 pct. 14 C. proc. pen..

În acest sens a susținut

că pedeapsa stabilită de instanța de apel prin înlăturarea sporului de 5 ani închisoare

aplicat de instanța de fond nu corespunde scopului și criteriilor generale de individualizare

a pedepsei, apreciind că pedeapsa stabilită de prima instanță era just individualizată

în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului,

respectiv starea de recidivă a acestuia și faptul că a avut condamnări anterioare

- 4 pedepse pentru infracțiunea de tâlhărie. Nu în ultimul rând a solicitat a se

avea în vedere faptul că victimele infracțiunii erau minore și au fost obligate

prin constrângere și acte de violență să se prostitueze, fiindu-le grav afectate

sănătatea și starea psihică.

Totodat

ă, la stabilirea pedepsei

a solicitat a se avea în vedere declarația inculpatului dată astăzi în fața instanței.

Inculpatul G.W. a invocat

cazul de casare prev.de art. 385 pct. 14 C. proc. pen.

, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor pronunțate și rejudecând, prin reținerea disp.art.

320

1

C. proc. pen., aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special

cu reținerea disp.art. 74-76 C. pen. și acordarea unei valori reale circumstanțelor

sale personale în raport de atitudinea sa, de vârsta și starea precară de sănătate,

arătând că, împrejurarea că denunțul formulat nu s-a materializat nu îi poate fi

imputabilă.

Inculpatul D.G. a invocat

cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

, apreciind pedeapsa aplicată

greșit individualizată în raport de disp.art. 320

1

C. proc. pen..

În acest sens a solicitat

admiterea recursului, reindividualizarea pedepsei în conformitate cu dispozițiile

legale anterioare menționate și cu reținerea art. 74 lit. a) și c) și alin. (2)

raportat la art. 76 lit. c) C. pen., în raport de conduita sa bună, atitudinea sinceră

și comportamentul avut în societate anterior săvârșirii faptei.

Inculpatul A.S. a solicitat,

în temeiul

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., reindividualizarea pedepsei în raport

de disp.art. 320

1

C. proc. pen., instanța urmând a avea în vedere gradul

său de implicare în săvârșirea faptelor, precum și scopul și criteriile generale

de individualizare ale pedepsei.

Recursurile declarate

de inculpa

ții

A.S., D.G. și G.W. sunt fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Recursul declarat de Parchetul

de pe l

ângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Brașov

este nefondat.

Analiz

ând hotărârile pronunțate

prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen. , Înalta Curte constată că, în fața instanței de recurs inculpații au arătat

că recunosc în totalitate faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu și regretă

cele întâmplate, astfel după cum este consemnat în declarațiile acestora aflate

la filele 74-76 din prezenta cauză.

În raport de aceste declarații,

Înalta Curte constată incidente în cauză dispozițiile art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., în sensul că inculpații recunosc săvârșirea faptelor așa cum

au fost descrise în

rechizitoriu,

înțeleg

ca judecarea cauzei să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală și să beneficieze de reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3 pentru

infracțiunile pentru care au fost trimiși in judecată.

În raport de modific

ările legislative intervenite

prin art. XI din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011, în sensul că dispozițiile

art. 320

1

din C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul

termen cu procedura completă imediat următor intrării in vigoare a prezentei ordonanțe

de urgență și cauzelor aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească

în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind

unele masuri pentru accelerarea soluționării proceselor, se constată că în cauză

este aplicabil textul de lege astfel modificat.

În acest context juridic,

chiar daca la momentul solu

ționării cauzei în fond, și anume la data de 26 februarie

2010, nu erau aplicabile dispozițiile legale în discuție, respectiv art. 320

1

C. proc. pen., întrucât cercetarea judecătorească în cauză începuse cu mult anterior

apariției Legii nr. 202/2010, în acest stadiu procesual, inculpații pot beneficia

de noile modificări legislative.

A

șa fiind, în ceea ce privește

individualizarea pedepselor, Înalta Curte va avea în vedere noile limite de pedeapsă,

stabilite în legea specială, reduse cu o treime, urmare a aplicării disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., precum și intervalul de timp scurs de la comiterea faptelor,

persoana și conduita inculpaților, respectiv faptul că au înțeles să recunoască

în integralitate faptele, ceea ce denotă o conștientizarea a gravitații celor comise,

precum și o asumare a consecințelor acestora, dar și împrejurarea că aceștia sunt

recidiviști, mai puțin inculpatul D.G., ceea ce denotă perseverență infracțională.

Astfel, în raport de criteriile

generale de individualizarea a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. raportat la dispozițiile

art. 52 C. pen., privind pedeapsa și scopul acesteia, Înalta Curte constată că nu

sunt elemente în cauză de natură a justifica solicitarea inculpaților D.G.

și G.W. de a se reține

în favoarea acestora disp. art. 74 - art. 76 C. pen..

Pentru motivele anterior

expuse, va fi respins ca nefondat recursul de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Brașov

cu privire la inculpatul

A.S..

Așa fiind, pentru aceste

considerente, dup

ă

verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., recursurile declarate de inculpații A.S., D.G. și G.W. fiind fondate,

Înalta Curte urmează a le admite conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și a dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

Totodat

ă, Înalta Curte, potrivit

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat recursul declarat de

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

– D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov .

V

ăzând și dispozițiile

art. 192 alin. (3) C. proc. pen..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de inculpații A.S., D.G. și G.W. împotriva deciziei penale nr. 41/Ap din 2 martie

2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte atât

decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 35/S din 26 februarie 2010 a Tribunalului

pentru Minori și Familie Brașov în ceea ce privește individualizarea judiciară a

pedepselor aplicate inculpaților și rejudecând, în aceste limite:

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 20 ani închisoare și 10 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen., în pedepsele

componente pe care le repune în individualitatea lor, menținând dispoziția din decizia

penală atacată privind înlăturarea sporului de 5 ani închisoare, astfel:

-15 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev.de art. 13 alin. (1), (2), (3) tezele I și II din Legea

nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și

10 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.

a), teza a II-a, b) și e) C. pen.;

-3332 zile închisoare

rest rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare și 393 de zile

aplicată prin sentința penală nr. 116 din 30 iunie 1998 a Tribunalului Dâmbovița.

În baza art. 13 alin.

(1), (2), (3) tezele I și II din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. cu reținerea disp.art. 320

1

C.

proc. pen., condamnă pe inculpatul A.S. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 7 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza

a II-a, b) și e) C. pen..

Conform art. 61 alin.

(1) C. pen. revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei rezultante de

22 ani și 393 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 116 din 30

iunie 1998 a Tribunalului Dâmbovița, contopind pedeapsa stabilită prin prezenta

decizie cu restul rămas neexecutat, inculpatul urmând să execute 12 ani închisoare

și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.

a), teza a II-a, b) și e) C. pen..

Deduce din pedeapsa aplicată,

timpul reținerii și arestării preventive de la 15 septembrie 2008 la 21 februarie

2012.

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen., în pedepsele componente

pe care le repune în individualitatea lor astfel:

-5 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev.de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001

și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.

a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen.;

-7 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev.de art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001

și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.

a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen..

În baza art. 12 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu reținerea disp. art. 320

1

C.

proc. pen., condamnă pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza

a II-a b) și e) C. pen..

În baza art. 13 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 678/2001 cu reținerea disp. art. 320

1

C.

proc. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza

a II-a b) și e) C. pen..

În baza art. 33, art.

34 lit. b) și art. 35 C. pen. inculpatul contopește pedepsele astfel aplicate, urmând

ca inculpatul D.G. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza

a II-a b) și e) C. pen..

Deduce din pedeapsa aplicată,

timpul reținerii și arestării preventive de la 2 octombrie 2008 la 21 februarie

2012.

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C. pen., în pedepsele

componente pe care le repune în individualitatea lor, înlăturând sporul de pedeapsă

de 6 luni închisoare aplicat prin sentința penală nr. 35/S din 26 februarie 2010

a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, astfel:

-10 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev.de art. 13 alin. (2) și (3) teza a II-a din Legea

nr. 678/2001 cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și e) C.

pen.:

-766 zile închisoare rest

rămas neexecutat din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 508 din 27 mai 2003 a Tribunalului București;

-6 luni închisoare spor

de pedeapsă aplicat prin sentința penală nr. 35/S din 26 februarie 2010 a Tribunalului

pentru Minori și Familie Brașov.

În baza art. 13 alin.

(2) și (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., cu reținerea disp. art. 320

1

C. proc. pen., condamnă pe inculpatul

G.W. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev.de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și e) C. pen..

Conform art. 61 alin.

(1) C. pen. revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei rezultante de

6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 508 din 27 mai 2003 a Tribunalului

București, contopind pedeapsa stabilită prin prezenta decizie cu restul rămas neexecutat

de 766 de zile închisoare, inculpatul G.W. urmând să execute 7 ani închisoare și

2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit.

a), teza a II-a, b) și e) C. pen..

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov, împotriva deciziei penale nr. 41/Ap

din 2 martie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Cheltuielile judiciare

ocazionate de soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Brașov rămân în sarcina

statului.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a recurentului inculpat A.S. în sumă de 300 RON, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial de avocat

pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați D.G. și G.W., în sumă de câte

150 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu a intimatelor părți civile K.I.M., B.A.M. și B.G.G., în sumă

de câte 150 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 21 februarie 2012.