ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 977/2024

Ședința publică din data de 21 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 14.05.2019, înregistrată sub nr. x/2019, reclamanții A. și Electroargeș S.A. au solicitat în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiară:

- anularea în tot a deciziei nr. 1160/26.09.2018 emisă de către ASF, prin care prin care A. a fost amendat cu suma de 15.000 RON, decizia fiind publicată pe site-ul ASF, fără anonimizarea datelor cu caracter personal ale reclamantului;

- anularea în tot a deciziei nr. 1366/08.11.2018 emisă de către ASF, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva deciziei nr. 1160/26.09.2018;

- obligarea ASF la modificarea textului deciziei publicate pe site-ul ASF în sensul publicării informației privind formularea căii de atac;

- obligarare pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

1.2. Prin sentința nr. 685 din 30.10.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes și admisă acțiunea formulată de reclamanți., cu consecința anulării deciziei nr. 1160/26.09.2018 și a decizia nr. 1366/08.11.2018 de soluționare a cpntestației și obligarea pârâtei la modificarea deciziei publicate pe site-ul instituției în sensul publicării informației privind formularea căii de atac.

1.3. Prin decizia nr. 1677 din 22 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a verifica dacă cererea de suplimentare a ordinii de zi introdusă de către acționarul B. întrunea condițiile legale (cuantumul deținerii solicitantului, respectarea termenului de formulare, propunerile au caracter licit și sunt de competența respectivei AGA), dacă refuzul de convocare a consiliului de administrație era justificat sau nu și, în măsura în care nu era justificat, dacă acest refuz este imputabil sau nu intimatului, președintelui acestui consiliu, intimatul A..

Prin sentința nr. 1328 din 22 iulie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulate de reclamanții A. și Electroargeș S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1328 din 22 iulie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A. și Electroargeș S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În susținerea recursului, se invocă încălcarea prevederilor art. 501 alin. (3) C. proc. civ., referitoare la limitele rejudecării după casare, susținându-se că instanța de fond a omis să analizeze un motiv esențial de anulare a actelor administrative contestate, deși această obligație a fost stabilită în mod expres prin decizia de casare nr. 1677/22.03.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit acestei decizii, instanța de rejudecare era ținută să verifice dacă cererea de completare a ordinii de zi, formulată de acționarul B., respecta condițiile de formă și termen prevăzute în convocatorul Adunării Generale a Acționarilor, respectiv: transmiterea în original, prin curier, la sediul societății și respectarea termenului de 15 zile de la publicarea convocării.

În fapt, cererea acționarului a fost depusă tardiv și necorespunzător, fiind înregistrată la poarta societății abia la data de 12.04.2018, fără a fi transmisă prin curier, ceea ce contravine cerințelor imperative din convocator.

Prin urmare, instanța de fond, ignorând această verificare, a încălcat limitele rejudecării stabilite prin decizia de casare, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât nerespectarea obligației de rejudecare impusă de instanța de casare echivalează cu încălcarea unei norme de procedură a cărei nerespectare atrage nulitatea hotărârii.

În privința motivului de nelegalitate întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se invocă aplicarea greșită a normele de drept material incidente, instanța reținând în mod eronat existența contravenției prevăzute de art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 și art. 127 alin. (1) lit. c) (i) din Legea nr. 24/2017, în condițiile în care cererea acționarului B. nu a fost formulată conform procedurii stabilite în convocatorul AGA.

În absența îndeplinirii cerințelor de formă și termen, nu se putea naște obligația de completare a ordinii de zi, iar refuzul nu putea fi calificat ca o încălcare a dispozițiilor art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017.

De asemenea, recurenții susțin că instanța de fond a ignorat cerințele imperative din convocatorul AGA, care impuneau ca cererile de completare a ordinii de zi să fie transmise în original, prin curier, la sediul societății, în termen de 15 zile de la publicarea convocării. Aceste cerințe sunt conforme cu dispozițiile art. 193 din Regulamentul ASF nr. 5/2018 și nu pot fi ignorate sau eludate de acționari, cu atât mai mult cu cât acestea au fost impuse în mod justificat de societate, în contextul unor suspiciuni de fraudă în adunările generale - suspiciuni confirmate prin Ordonanța Parchetului din 20.09.2021.

Acceptarea unei cereri formulate în afara procedurii stabilite ar fi condus la încălcarea principiului egalității între acționari, consacrat de art. 94 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, și ar fi expus societatea riscului de anulare a hotărârilor AGA.

De asemenea, recurenții-reclamanți susțin că aplicarea unei sancțiuni contravenționale președintelui consiliului de administrație în nume personal, este nelegală, întrucât fapta imputată - refuzul de completare a ordinii de zi - a fost săvârșită în exercitarea unui mandat, în numele și pe seama persoanei juridice S.C. Electroargeș. Se invocă dispozițiile art. 2009 și art. 2012 C. civ., care consacră principiul că mandatarul acționează în interesul și pe seama mandantului, precum și art. 218 C. civ., potrivit căruia actele juridice ale organelor de administrare sunt, în drept, actele persoanei juridice. Totodată, se arată că, potrivit art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, persoana juridică răspunde contravențional doar în cazurile expres prevăzute de lege, ceea ce exclude răspunderea personală a reprezentantului pentru fapte săvârșite în cadrul exercitării mandatului.

În concluzie, recurenții consideră că instanța de fond a ignorat regimul juridic al reprezentării și a calificat în mod eronat conduita reclamantului A. ca fiind personală, deși aceasta a fost exclusiv expresia voinței societății pe care o reprezenta. Astfel, orice eventuală răspundere contravențională ar fi trebuit să fie angajată în sarcina persoanei juridice, nu a mandatarului.

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului reclamanților ca nefondat, formulând apărări cu privire la fiecare dintre motivele de casare invocate.

II. Considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată în raport de criticile formulate, de apărările din întâmpinare și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

În ceea ce privește criticile expuse din perspectiva ipotezei de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile recurenților nu pot fi primite.

Potrivit textului normativ invocat, casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Chiar dacă, sub imperiul acestui motiv de recurs, se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de procedură ordine publică și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, cât și încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil care nu pot fi subsumate altor cazuri de casare reglementate în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în speță nu pot fi identificate astfel de încălcări prin prisma modului în care instanța de fond a soluționat cauza, în rejudecare.

Recurenții-reclamanți invocă încălcarea prevederilor art. 501 alin. (3) C. proc. civ., susținând că instanța de fond nu ar fi respectat limitele rejudecării stabilite prin decizia de casare nr. 1677/22.03.2022, în sensul că nu a analizat dacă cererea de completare a ordinii de zi formulată de acționarul B. respecta cerințele de formă și termen impuse prin convocatorul AGA.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., instanța de fond, după casare, "va judeca din nou, în limitele casării și ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată".

În speță, decizia de casare a stabilit în mod expres că instanța de rejudecare trebuie să verifice dacă cererea de completare a ordinii de zi întrunea condițiile legale prevăzute de art. 92 din Legea nr. 24/2017 (cuantumul deținerii solicitantului, respectarea termenului de formulare, propunerile au caracter licit și sunt de competența respectivei AGA).

Contrar susținerilor recurenților, instanța de fond a analizat aceste aspecte în detaliu, reținând că acționarul B. deținea o participație de 10,21% din capitalul social; cererea a fost transmisă în termenul legal, inclusiv prin mijloace electronice; propunerile aveau caracter licit și erau de competența AGA. Instanța a interpretat dispozițiile legale incidente, inclusiv art. 92 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, care permite transmiterea cererii fie prin curierat, fie prin mijloace electronice, fără a impune cumulativitatea acestor modalități.

Prin urmare, nu se poate reține că instanța de fond a ignorat limitele rejudecării sau că ar fi omis analiza unui motiv esențial.

Dimpotrivă, hotărârea recurată reflectă o examinare completă și conformă cu dispozițiile art. 501 C. proc. civ., astfel că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este incident în cauză.

În temeiul motivului de casareprevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în sensul că instanța fie a denaturat sensul textelor de lege aplicabile speței, în litera sau în spiritul lor, fie le-a aplicat greșit în cadrul raportului juridic dedus judecății.

Analizând punctual criticile formulate de recurenți, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestora.

2.1. Cu privire la nelegalitatea sancțiunii contravenționale

Prin Decizia A.S.F. nr. 1160/26.09.2018, recurentul-reclamantul A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 15.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață, astfel cum acestea erau în vigoare la data emiterii actului.

În conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017, "(6) În cazurile în care exercitarea dreptului prevăzut la alin. (3) lit. a) determină modificarea ordinii de zi a adunării generale comunicate deja acționarilor, societatea face disponibilă o ordine de zi revizuită, folosind aceeași procedură ca și cea utilizată pentru ordinea de zi anterioară, înainte de data de referință a adunării generale a acționarilor, așa cum este definită aceasta prin reglementările A.S.F., precum și cu respectarea termenului prevăzut la art. 1171 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, astfel încât să permită celorlalți acționari să desemneze un reprezentant sau, dacă este cazul, să voteze prin corespondență."

Recurenții-reclamanți au susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017, întrucât cererea acționarului B. nu ar fi fost formulată conform procedurii stabilite în convocatorul AGA (transmiterea "prin curier " în original către Electroargeș), iar refuzul de completare a ordinii de zi nu putea fi calificat ca o contravenție.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 92 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 stabilesc două modalități alternative de transmitere a cererilor: prin curierat sau prin mijloace electronice. Acestea sunt norme imperative, care nu pot fi restrânse prin acte interne ale societății, cum este convocatorul.

Instanța de fond a constatat că cererea a fost transmisă prin fax și e-mail, în termenul legal, îndeplinind astfel condițiile prevăzute de lege. Refuzul de a include cererea pe ordinea de zi, deși aceasta era valabil formulată, constituie o încălcare a prevederilor art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017.

În concluzie, instanța de control judiciar constată, în acord cu judecătorul fondului, că recurentul-reclamant a nesocotit prevederile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017, faptă ce constituie contravenție conform dispozițiilor art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea 74/2015.

2.2. Referitor la imposibilitatea derogării de la convocator

Recurenții-reclamanți au susținut că cerințele din convocatorul AGA, care impuneau transmiterea cererii în original, prin curier, erau conforme cu art. 193 din Regulamentul ASF nr. 5/2018 și nu puteau fi ignorate.

Înalta Curte reține că, deși societatea poate stabili formalități interne pentru organizarea AGA, acestea nu pot contraveni dispozițiilor legale imperative. Art. 193 din Regulamentul ASF permite impunerea unor cerințe proporționale pentru identificarea acționarilor, dar nu justifică restrângerea modalităților de exercitare a drepturilor prevăzute de lege.

Cerința de transmitere exclusivă prin curier nu poate fi considerată proporțională, în condițiile în care legea permite și utilizarea mijloacelor electronice. Acceptarea cererii formulate prin fax și e-mail nu aduce atingere principiului egalității între acționari, ci dimpotrivă, asigură exercitarea efectivă a drepturilor conferite de lege.

Argumentul privind riscul de anulare a hotărârilor A.G.A. este speculativ și nu poate justifica ignorarea unei cereri valabil formulate. În concluzie, instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale, iar critica recurenților este nefondată.

2.3. În ceea privește identificarea greșită a subiectului activ al contravenției

Recurenții-reclamanți au susținut că sancțiunea contravențională nu putea fi aplicată reclamantului A. în nume personal, întrucât acesta a acționat ca mandatar al societății.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 141 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, președintele consiliului de administrație are atribuția de a convoca consiliul, de a stabili ordinea de zi și de a informa membrii. Neconvocarea consiliului în vederea includerii unei cereri valabil formulate de un acționar calificat constituie o omisiune imputabilă președintelui, care a împiedicat exercitarea drepturilor acționarilor.

Dispozițiile art. 126 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2017 includ expres membrii consiliului de administrație printre subiecții activi ai contravențiilor. În acest context, reclamantul A., în calitate de președinte al consiliului de administrație, este responsabil pentru neconvocarea consiliului și, implicit, pentru neadoptarea și nepublicarea ordinii de zi revizuite.

Invocarea dispozițiilor C. civ. privind mandatul nu exonerează de răspundere contravențională, întrucât fapta a fost săvârșită în exercitarea atribuțiilor proprii, iar art. 219 alin. (2) C. civ. prevede că faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celor care le-au comis.

În concluzie, instanța de fond a identificat corect subiectul activ al contravenției, iar sancțiunea aplicată este legală.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reținând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți Electroargeș S.A. și A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți Electroargeș S.A. și A. împotriva sentinței nr. 1328 din 22 iulie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.