ÎCCJ, decizie (scj.ro #192260)

Regimul juridic al operațiunilor de piață având ca obiect instrumente financiare admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

Dreptul acționarilor ce dețin cel puțin 5% din capitalul social al unui emitent de a solicita și obține completarea ordinii de zi a adunării generale a acționarilor. Modalitatea practică de exercitare și realizare a acestui drept, precum și regimul sancționator aplicabil în cazul nesocotirii sale. Legalitatea deciziei Autorității de Supraveghere Financiară prin care a fost constatată și sancționată fapta de a nu convoca consiliul de administrație de către președintele acestuia, ca element constitutiv al faptei contravenționale constând în nepublicarea ordinii de zi revizuite

.

Legea nr. 24/2017, art. 92 alin. (3) – (6), art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3

Normele cuprinse în art. 92 alin. (3)-(6) din Legea nr. 24/2017 trebuie interpretate sistematic, ținând seama de succesiunea lor logico-juridică și de sensul edictării acestora, iar nu doar formal, prin aplicarea exclusivă a regulilor interpretării gramaticale. O interpretare corectă a acestor norme conduce la concluzia că sub incidența dispozițiilor sancționatoare cuprinse în art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017 intră nu doar ipoteza neîndeplinirii obligației de publicare a ordinii de zi revizuite, ci și elementele care concură la neîndeplinirea acestei obligații.

Astfel, publicarea ordinii de zi revizuite reprezintă doar etapa finală a unui întreg proces care debutează prin convocarea consiliului de administrație de către președintele acestuia, convocare în lipsa căreia nu ar fi posibilă adoptarea în ședința consiliului de administrație a deciziei de suplimentare a ordinii de zi, în lipsa căreia, publicarea ordinii de zi revizuite ar fi lipsită de obiect. Prin urmare, dacă s-ar accepta interpretarea formalistă potrivit căreia numai nepublicarea ordinii de zi revizuite este sancționabilă, această obligație ar deveni foarte ușor de eludat prin simpla neconvocare a consiliului de administrație în vederea aprobării suplimentării ordinii de zi, nesocotindu-se astfel scopul reglementării acestei obligații, acela de protejare a dreptului acționarilor ce dețin cel puțin  5% din capitalul social al unui emitent ale cărui acțiuni  sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată de a solicita și obține completarea ordinii de zi a AGA.

ÎCCJ, SCAF - Decizia nr. 1677 din 22 martie 2022

Notă: Instanța a avut în vedere dispozițiile Legii nr. 24/2017, în forma publicată în M. Of. nr. 213 din 29 martie 2017. Ulterior, Legea nr. 24/2017 a fost republicată în M. Of. nr. 772 din 10 august 2021, articolele sale căpătând o altă numerotare.

Circumstanțele cauzei

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin

cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal, la data de 14.05.2019 reclamanții A și „B” S.A. au solicitat în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiară: anularea în tot a Deciziei nr. 1160/26.09.2018 emisă de către ASF, prin care prin care A a fost amendat cu suma de 15.000 RON, Decizia fiind totodată publicata pe site-ul ASF, fără anonimizarea datelor cu caracter personal ale lui A; anularea în tot a Deciziei nr.1366/08.11.2018 emisă de către ASF, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei anterior menționate; obligarea ASF la modificarea textului Deciziei publicate pe site-ul ASF în sensul publicării informație privind formularea căii de atac împotriva Deciziei si a Deciziei de sancționare; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

I.2.Soluția instanței de fond

Prin

Sentința

civilă nr. 685 pronunțată în data de 30.10.2019, Curtea de Apel București

-

Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal

a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes, a admis acțiunea formulată de reclamanții A și „B” S.A. în contradictoriu cu pârâtul Autoritatea De Supraveghere Financiară, a anulat Decizia nr. 1160/26.09.2018 și decizia nr. 1366/08.11.2018 și a obligat pârâta la modificarea deciziei publicate pe site-ul instituției în sensul publicării informației privind formularea căii de atac și la plata către reclamanți a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.

I.3.Cererea de recurs

Împotriva

Sentinței civile nr. 685 din 30.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal

a declarat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară

, încadrând criticile formulate în dispozițiile art. 488 alineat 1 pct. 8 Cod procedură civilă  (”

hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”

) și solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, rejudecarea cauzei și respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulată de către intimații-reclamanți.

În dezvoltarea criticilor a susținut în esență recurenta-pârâtă că instanța de fond a interpretat în mod greșit textele legale incidente în cauza de față și a făcut o aplicare greșită a normelor speciale incidente domeniului instrumentelor și investițiilor financiare.

Instanța de fond a dat o interpretare fragmentată normelor juridice care statuează dreptul acționarilor ce dețin cel puțin 5% din capitalul social al unui emitent de a solicita și obține completarea ordinii de zi a AGA, modalitatea practică de exercitare și realizare a acestui drept, precum și regimul sancționator aplicabil în cazul nesocotirii sale.

În opinia recurentei, raționamentul corect impunea interpretarea sistematică a normelor cuprinse în art. 92 alin. (3)-(6) din Legea nr. 24/2017, dispoziții din care numai nerespectarea art. 92 alin.

(6)

este incriminată ca fiind contravenție, întrucât doar acesta este susceptibil de încălcare, potrivit art. 126 alin.1 lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017, fiind singurul care impune o anumită conduită, indispensabilă realizării dreptului prevăzut de art. 92 alin. (3) lit. a), fără însă a indica expres calitatea persoanei fizice din cadrul respectivei entități juridice care este ținută să ducă efectiv la îndeplinire această sarcină.

În absența unor prevederi exprese ale legii speciale în materia pieței de capital, pentru determinarea acestei persoane, se impune raportarea la regula generală prevăzută de art. 209 alin. (I) Cod Civil și art. 219 alin. (2) Cod Civil, în speță obligația societății prevăzută de art. 92 alin. 6) din Legea nr. 24/2017 realizându-se prin organul de conducere statutar, în cazul de față prin Consiliul de Administrație. Or, la momentul formulării cererii de completare a ordinii de zi, reclamantul A, în calitatea sa de Președinte al Consiliului de Administrație, avea obligația convocării acestuia în vederea adoptării deciziei de completare a ordinii de zi a A.G.A. conform cererii formulate de acționarul C.

Punerea la dispoziția acționarilor a ordinii de zi revizuite reprezintă modalitatea practică de realizare a dreptului acționarilor având deținerea calificată prevăzută de lege de a solicita și obține completarea ordinii de zi a AGA.

Operațiunea inițială necesară punerii la dispoziția acționarilor a ordinii de zi revizuite este reprezentată de convocarea Consiliului de Administrație de către președintele său, având pe ordinea de zi a ședinței completarea ordinii de zi a AGA, neconvocarea acestuia reprezentând încălcarea obligației prevăzute de art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017.

Așadar, în Decizia A.S.F. nr. 1160/26.09.2018 s-a reținut, în mod corect, că prin conduita președintelui C.A., fără un temei legal, a fost lipsită de efect cererea de completare a ordinii de zi formulată de acționarul societății având o deținere de peste 5% din capitalul social al societății. Prin urmare, fapta Președintelui CA. se circumscrie prevederilor legale reținute de recurentă, contrar celor reținute de instanța de fond. Consiliul de administrație nu ar fi putut să aprobe suplimentarea ordinii de zi din moment ce acesta nu a fost convocat de Președintele CA, cel care avea această atribuție potrivit art. 141 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Recurenta critică interpretarea art. 96 alin. (6) în sensul că numai în cazul în care cererea de suplimentare a ordinii de zi ar fi fost aprobată, iar Consiliul de administrație, prin președintele său, nu ar fi publicat ordinea de zi revizuită, erau incidente dispozițiile legale care impuneau aplicarea sancțiunii contravenționale prevăzute de art. 127 alin. 1 lit. c) pct. 2 lit. i) din Legea nr. 24/2017.

În accepțiunea recurentei, dacă cererea de completare a ordinii de zi îndeplinește toate cerințele legale (cuantumul deținerii solicitantului, respectarea termenului de formulare, rezoluțiile sunt licite și de competența respectivei AGA), Consiliul de Administrație are obligația să-i dea curs, fapt ce .implică/determină, în mod necesar, modificarea ordinii de zi, în sensul suplimentării acesteia, și impune publicarea unei ordini de zi revizuite corespunzător. Altfel spus, exercitarea dreptului acționarului cu deținere de cel puțin 5% din capitalul social de a solicita completarea ordinii de zi nu determină modificarea acesteia decât în situația în care cererea nu este admisibilă (nu îndeplinește cerințele legale) și, prin urmare, nu impune publicarea ordinii de zi revizuite.

Arată recurenta că, dacă s-ar accepta interpretarea instanței de fond, s-ar ajunge în situația ca, prin simplul refuz nejustificat al Președintelui CA. de a convoca ședința Consiliului de administrație având ca obiect aprobarea publicării ordinii de zi revizuite,săse poată evita aplicarea unei norme imperative, cu consecința nesocotirii dreptului acționarilor cu deținerea calificată prevăzută de lege de a solicita și obține completarea ordinii de zi a AGA.

Recurenta consideră că cererea acționarului C a determinat modificarea ordinii de zi a A.G.A. „B” S.A. din data de 27/28.04.2018, aspect care însă nu a putut fi supus analizei Consiliului de Administrație ca urmare a neconvocării acestuia de Președintele CA.

Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond a apreciat că plângerii prealabile formulate de intimați îi sunt aplicabile prevederile art. 133 alin. (1) din Legea nr. 24/2017, în realitate, aceste prevederi nereglementând o procedură prealabilă contestării actului administrativ la instanța de judecată întrucât, la momentul vizat de acest articol, nu există un act administrativ.

Recurenta critică cele reținute de instanța de fond în sensul că aceasta nu a fost învestită să analizeze refuzul președintelui Consiliului de Administrație de a aproba solicitarea de suplimentare a ordinii de zi, respectiv dacă această solicitare a fost sau nu formulată în termenul legal, dacă termenul legal de depunere a cererii a fost calculat corect sau nu, aceasta putând face obiectul unei acțiuni separate introduse în fața instanței de contencios care să analizeze dacă refuzul a fost sau nu justificat, din perspectiva prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În opinia recurentei, un asemenea refuz nu ar putea fi supus analizei instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, astfel cum este reglementat de Legea nr. 554/2004, referindu-se la refuzul unei autorități publice de a rezolva cererea unei persoane care se consideră vătămată.

În continuarea motivelor de recurs recurenta

reiterează cele expuse în fața primei instanțe cu privire la netemeinicia susținerilor reclamanților,

respectiv

:

- Recurenta reiterează cele expuse în fața primei instanțe cu privire la netemeinicia susținerilor privind sancționarea unei persoane care nu poate avea calitatea de contravenient prin raportare la art. 126 alin. (1) din Legea nr. 24/2017

.

În opinia recurentei, textul demonstrează că subiectul activ al contravenției a fost corect identificat la stabilirea și sancționarea faptei contravenționale, Legea nr. 24/2017 calificând ca faptă contravențională încălcarea obligației dispuse de art. 92 alin. (6) și enumerând în mod expres subiecții activi ai contravențiilor la care se face trimitere, printre care și membrii consiliului de administrație.Totodată, apreciază recurenta că prevederilor art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017 trebuie să li se dea o interpretare sistematică, cu luarea în considerare a prevederilor art. 127 alin. 1) lit. c) pct. 2 (i) și (ii) din același act normativ, care prevede sancțiunea cu amendă atât pentru persoanele fizice, cât și pentru persoanele juridice. Beneficiarii obligației de publicare a ordinii de zi revizuite sunt acționarii titulari ai dreptului de a solicita completarea ordinii de zi a adunării generale, astfel încât o sancționare a societății, astfel cum pretind reclamanții în cererea de chemare în judecată ar aduce un plus de prejudiciu chiar acționarilor acesteia, care ar suporta indirect sancțiunea pecuniară aplicată societății.

Or

, unul dintre obiectivele A.S.F., stabilit chiar prin ordonanța care reglementează organizarea și funcționarea acesteia, este cel de a asigura protecția investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase.

Consideră recurenta că interpretarea gramatica1-1iterală dată de reclamanți prevederilor art. 92 alin. (6) și art. 126 alin.6) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017, sub aspectul persoanei vizate de reglementare, restrânge sfera subiecților activi ai respectivei contravenții și vine în contradicție cu normele legii generale (Codul Civil) și cu finalitatea normelor legii speciale de protecție a acționarilor societăților emitente prin crearea unui cadru coercitiv care să asigure respectarea drepturilor acestora.

- Recurenta reiterează cele expuse în fața primei instanțe cu privire la netemeinicia susținerilor referitoare lanecompetențaASF dea aplica o sancțiune în aceastăspeță, arătând că are competența legală de a se pronunța asupra nerespectării prevederilor art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017, după cum rezultă din dispozițiile OUG nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea si funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară (art. 2 alin. (1) lit. a), art. 7 alin. (2), art. 21

2

alin. (4), art. 27), precum și din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital (art. 2 alin. (5)) și din Legea 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață (art. 2 alin. 9, art. 126 alin. (1), art. 133 alin. (1) și (2)), din care rezultă că recurenta a fost împuternicită de legiuitor cu largi atribuții în ceea ce privește verificarea respectării prevederilor legale de către persoanele cu funcții de conducere din cadrul entităților reglementate, inclusiv cu privire la cele care reglementează convocarea adunării generale a acționarilor.

- Recurenta reiterează cele expuse în fața primei instanțe cu privire la netemeinicia susținerilorreferitoare laconformareareclamantei „B”la prevederile legale privindcompletareaordiniide zi și a celor privindcererea decompletare aordiniidezi formulată de acționarulC.

Arată recurenta că, potrivit convocatorului A.G.O.A. din data de 27/28.04.2018, acționarii aveau dreptul de a solicita completarea cu noi puncte pe ordinea de zi în termen de 15 zile de la data publicării convocatorului, respectiv de la data de 21.03.2018. Cererea de completare a convocatorului pentru A.G.O.A. din data de 27/28.04.2018 a fost depusă la poarta societății „B” S.A. în data de 05.04.2018, pe documentul privind completarea ordinii de zi a A.G.O.A. din 27/28.04.2018 existând o ștampilă a societății cu mențiunea "efectuat control poartă / intrare / data 05.04.2018". Cu toate acestea, înregistrarea documentului purtând respectiva ștampilă s-a făcut la secretariatul societății doar în data de 12.04.2018. Reclamanții susțin un calcul total eronat al termenului de 15 zile, considerând că termenul de 15 zile s-a împlinit la data de 06.04.2018 [zi de sărbătoare legală nelucrătoare, conform prevederilor art. 139 alin. (1) din Codul Muncii-Vinerea Mare]. La stabilirea ultimei zile în care acționarii îndreptățiți puteau depune cererile de completare a ordinii de zi s-a avut în vedere metoda de calcul al termenelor pe zile libere și faptul că ultima zi a termenului a căzut într-o zi nelucrătoare (06.04.2018 - Vinerea Mare), astfel termenul fiind prorogat pentru următoarea zi lucrătoare, în conformitate cu prevederile art. 2553 și 2554 Cod Civil, respectiv pentru data de 10.04.2018 (08-09.04.2018 fiind zile libere legale - Pastele Ortodox), astfel că data limită respectivă a fost 10.04.2018.

Arată recurenta că susținerile reclamanților potrivit cărora înregistrarea cererii de completare la secretariat în data de 12.04.2018 este "consecința directă a nerespectării acestor condiții de către acționar, si nicidecum o culpă a „B” în managementul documentelor " nu pot fi reținute.

Societatea trebuia să asigure serviciul de registratură/secretariat pe parcursul întregii perioade de 15 zile acordate acționarilor pentru depunerea cererilor de completare a convocatorului, cu excepția zilelor de sărbătoare legală nelucrătoare, astfel încât aceștia să aibă posibilitatea efectivă de a transmite propunerile privind ordinea de zi a AGA prin orice modalitate permisă de lege, inclusiv prin depunerea acestora la sediu, personal sau prin curier. Eeventualele disfuncționalități apărute în circuitul corespondenței între diferitele structuri organizatorice din cadrul societății (poartă, registratură, secretariat etc.) îi sunt imputabile conducerii societății și nu trebuie să fie valorificate ca pretext pentru nesocotirea drepturilor acționarilor.

Din analiza documentelor transmise de dl. C a rezultat faptul că acționarul a depus/transmis la societate solicitarea de completare a ordinii de zi a AGOA din data de 27/28.04.2018 în data de 05.04.2018, atât în original, pe suport de hârtie, cât și prin intermediul poștei electronice.

Consiliul de administrație al societății poartă răspunderea exclusivă în materia convocării și derulării adunărilor generale, inclusiv în ceea ce privește asigurarea exercitării drepturilor recunoscute de lege acționarilor. Administratorii au obligația de a completa ordinea de zi cu punctele propuse de acționarii în drept, iar ignorarea sau cenzurarea acestora reprezintă neîndeplinirea obligației legale de completare a ordinii de zi conform solicitării respectivilor acționari.

În speță, Președintele CA. avea obligația convocării Consiliului de Administrație în vederea adoptării deciziei de completare a ordinii de zi a A.G.A. conform cererii formulate de dl. C, conform art. 140 alin. (4) din Legea nr. 31/1990R și art. 141 alin. (2) din Legea nr. 31/1990R.

Astfel, prin conduita președintelui CA., fără existența unei temei legal, a fost lipsită de efect cererea formulată de acționarul societății având o deținere de peste 5% din capitalul social al societății, în vederea dezbaterii și adoptării în cadrul A.G.O.A. a punctelor solicitate de acesta.

În concluzie, în mod temeinic și legal s-a constatat nerespectarea prevederilor art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017, prin nepublicarea ordinii de zi revizuite conform cererii de completare formulate de către acționarul C având deținerea calificată prevăzută de lege a drepturilor conferite de această calitate, rezultând, în fapt, în împiedicarea acestuia de a supune dezbaterii și aprobării A.G.A. a unor puncte pe ordinea de zi ce țin de atribuțiile acestui organ decizional al societății, iar în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 și art. 127 alin. (1) lit. c) pct. 2 (i) din Legea nr. 24/2017, pentru această faptă s-a aplicat măsura sancțiunii cu amendă de 15.000 lei26, cuantum situat în partea inferioară a intervalului prevăzut de dispozițiile Legii nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață.

I.4.Apărările formulate în cauză

I.4.1.Întâmpinarea depusă de

intimatul – reclamant  A

Împotriva recursului promovat de pârâtă, au formulat întâmpinări ambii  intimații –reclamanți.

În cadrul întâmpinării sale, intimatul – reclamant  A a  solicitat

constatarea nulității recursului cu privire la pct. III din recurs, intitulat ”Celelalte susțineri ale reclamanților expuse în fața primei instanțe”, (filele 10-18 din recurs) și respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.

- Cu privire la limitele exercitării controlului judiciar de către instanța de recurs, intimata a subliniat lipsa exercitării recursului cu privire la soluția primei instanțe vizând excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active a „B” S.A. și lipsa exercitării unui recurs valabil cu privire la aspectele menționate la pct. III Celelalte susțineri ale reclamanților, expuse în fața primei instanțe, filele 10 - 18 din recurs. Se arată că toate susținerile recurentei de la pct. III Celelalte susțineri ale reclamanților, expuse în fața primei instanțe, filele 10 - 18 din recurs, au fost analizate de către prima instanță, dezlegarea acestora regăsindu-se în considerente. În aceste condiții, nu se mai poate solicita instanței de recurs să analizeze aceste susțineri.

Totodată, instanța, unind în prealabil excepțiile cu fondul, și respingând excepțiile invocate de A.S.F. a statut că „interesul societății „B” de a contesta actele administrative emise de către pârâtă este reprezentat de faptul că în conținutul acestora s-a reținut o presupusă neîndeplinire a obligațiilor „B” și nu a obligațiilor reclamantului A, ca persoană fizică." Or, cum A.S.F. nu a exercitat recurs și împotriva soluției pe care instanța a pronunțat-o cu privire la excepții, atât soluția cât și considerentele intră în autoritate de lucru judecat. În aceste condiții, nu se mai poate solicita instanței de recurs să analizeze susținerile de la filele 10-11, subsumate pct. III.1 Netemeinicia susținerilor privind sancționarea unei persoane care nu poate avea calitatea de contravenient, respectiv filele 11 - 14, subsumate pct. III.2 Netemeinicia susținerilor referitoare la necompetența A.S.F. de a aplica o sancțiune în această speță.

- Intimatul susține corecta interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017 realizată de prima instanță

În mod corect prima instanță a reținut că recurenta a aplicat o amendă contravențională pentru o faptă care nu este sancționată de textul de lege menționat în decizia de sancționare. Prima instanță reține în mod corect că nu a fost învestită cu analiza refuzului președintelui Consiliului de Administrație de a aproba solicitarea de suplimentare a ordinii de zi, respectiv dacă această solicitare a fost sau nu formulată în termen legal.

În opnia intimatului, interpretarea pe care recurenta o dă dispozițiilor art. 92, alin. (6) din Legea nr. 24/2017 constituie o adăugare nepermisă la lege. Elementul material al faptei contravenționale constă în acțiunea sau inacțiunea interzisă de textul de lege, respectiv încălcarea obligației impuse societății de a face disponibilă acționarilor ordinea de zi revizuită.

Cum în cazul de speță nu a existat o ordine de zi revizuită, neexistând astfel premisa textului de lege, de plano nu se putea reține o încălcare a dispozițiilor art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017.

Fapta președintelui Consiliului de Administrație de a refuza - pe motivul nedepunerii în termen a propunerii de completare a ordinii de zi - convocarea Consiliului de Administrație în vederea adoptării unei decizii vizând completarea ordinii de zi a ședinței adunării generale a acționarilor, nu este sancționată de dispozițiile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017.

Susține intimata că, în ceea ce privește contravențiile, garanțiile ce trebuie respectate se raportează la exigențele art. 6 CEDO, aplicabile în sfera penală, sens în care invocă cauza Anghel c. România, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului și principiul nullum crimen sine lege, astfel aplicabil și în materie contravențională, care impune ca determinarea faptelor ce reprezintă contravenții să se realizeze în mod expres prin descrierea exactă a acțiunii/inacțiunii interzise, nefiind permisă extinderea legii la situații nereglementate sau pretins analoge.

Prin urmare, atâta timp cât dispozițiile art. 92, alin. (6) din Legea nr. 24/2017 nu vizează fapta președintelui de a nu convoca Consiliul de Administrație, ci fapta societății de a nu aduce la cunoștința acționarilor ordinea de zi revizuită, se impune a se constata că recurenta a aplicat sancțiunea contravențională pentru săvârșirea unei fapte care nu este prevăzută de art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017.

Dispozițiile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017 nu obligă președintele să convoace Consiliul de Administrație pentru a adopta o decizie cu privire la suplimentarea ordinii de zi conform propunerii acționarului ce deține 5% din capitalul social.

În schimb, dispozițiile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017 obligă societatea ca, odată întrunită situația premisă, aceea a existenței unei ordini de zi revizuită, să o aducă la cunoștința acționarilor.

Publicarea ordinii de zi revizuite nu se confundă cu procedura aferentă adoptării ordinii de zi revizuită. Textul art. 92, alin. (6) din Legea nr. 24/2017 analizează obligația impusă societății după momentul adoptării deciziei completării ordinii de zi, astfel că orice acțiune sau inacțiune trebuie să se situeze temporal ulterior acestui moment pentru a se putea, de pfano, analiza incidența textului legal. Or, și din această perspectivă fapta de a nu convoca Consiliul de Administrație în vederea adoptării unei decizii vizând completarea ordinii de zi este exclusă de sub incidența textului art. 92, alin. (6) din Legea nr. 24/2017.

Raportându-se la scopul normei legale, acela de a asigura dreptul la informare al asociaților prin publicarea, cu 10 zile anterioare datei ținerii ședinței, a ordinii de zi, intimata susține că fapta reținută de A.S.F. (refuzul președintelui de a convoca Consiliul de Administrație) nu este incriminată de textul art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017 și în considerarea faptului că fapta președintelui nu poate aduce atingere interesului protejat de legiuitor și avut în vedere la edictarea normei legale. Dreptul informare al acționarilor vizează accesul acestora la informațiile cuprinse în documentele care vor fi prezentate în adunarea generală și care fac obiectul punctelor incluse pe ordinea de zi. Or, fapta președintelui de a nu convoca Consiliul de administrație în vederea adoptării unei decizii cu privire la completarea ordinii de zi nu lezează în niciun fel dreptul la informare al acționarilor de vreme ce acesta vizează strict aspectele care fac obiectul ordinii de zi, care, în cazul de speță a rămas neschimbată.

Nu poate să fie reținută susținerea recurentei potrivit căreia interpretarea dată de prima instanță ar conduce la imposibilitatea acționarului de a obține completarea ordinii de zi. Recurenta „justifică" aplicarea sancțiunii prin aceea că fapta președintelui aduce atingere interesului acționarului de a include puncte pe ordinea de zi. Susținerea recurentei în niciun caz nu poate să conducă la reținerea incidenței motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 C.pr.civ., ci, dimpotrivă, confirmă lipsa de acuratețe a raționamentului logico-juridic al recurentei. Nu doar că este vorba despre o faptă diferită față de cea reținută în textul legal, ci, în plus, respectiva faptă aduce atingere unei valori complet diferite față de cea protejată de textul de lege.

În realitate, recurenta, dacă ar fi considerat că cererea formulată de acționarul deținând 5% din capitalul social era una depusă în termen, ar fi avut posibilitatea, în temeiul art. 2 alin. (9) lit. b.) din Legea nr. 24/2017, să solicite consiliului de administrație întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale a acționarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi.

Prin urmare, sancțiunea aplicării unei amenzi contravenționale pentru situația în care președintele nu convoacă Consiliul de administrație nu își găsește baza legală nici în prevederile art. 92 alin. (2), avute în vedere de recurentă la emiterea deciziei de sancționare și nici în celelalte prevederi ale Legii nr. 24/2017. Dimpotrivă, legiuitorul prevede un alt remediu, conferind ASF dreptul de a solicita întrunirea membrilor consiliului de administrație, pentru situația în care președintele nu are inițiativa convocării, sancțiunea aplicării unei amenzi contravenționale pentru situația în care președintele nu convoacă Consiliul de administrație fiind exclusă.

Prin raportare la Legea nr. 31/1990, intimatul arată că legiuitorul nu a reglementat vreo sancțiune pentru situația în care Consiliul de administrație nu dă curs solicitării acționarului de completare a ordinii de zi. Textului art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017 îi corespunde cel reglementat la art. 117

1

din Legea nr. 31/1990.

Concluzionând, intimatul arată că în mod corect prima instanță a reținut că fapta incriminată de art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017 vizează nepublicarea de către societate a ordinii de zi revizuită, iar extinderea textului legal prin aplicarea forțată a sancțiunii pentru realizarea unei alte fapte care nu intră în conținutul elementului material al textului legal vizat nu este posibilă. Textul legal și fapta invocată în decizia contestată presupun, cum în mod corect a reținut prima instanță, supunerea la vot în cadrul adunării generale a acționarilor a unei ordini de zi revizuită (suplimentată) la cererea unui acționar, fără însă a se proceda, în termenul legal, la publicarea ordinii de zi revizuită sau, fără vreo publicare prealabilă a ordinii de zi revizuită.

Deși arată că susținerile recurentei de la filele 10-18 din recurs nu pot face obiectul analizei instanței de recurs dat fiind sancțiunea nulității, intimatul răspunde  și la acestea, arătând că:

- Nu se poate susține de către recurentă că ar avea competență în aplicarea sancțiunii pentru fapta reținută în decizia contestată. Fapta reținută în Decizia contestată nu vizează cea la care face trimitere art. 92 alin. (6), respectiv nepublicarea ordinii de zi revizuită, ci, refuzul președintelui de a completa ordinea de zi conform propunerii acționarului. În acest sens sunt și dispozițiile art. 2, alin. (9), lit. b.) din Legea nr. 24/2017, care permit ASF să solicite consiliului de administrație întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale a acționarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi. În măsura în care solicitarea ASF este refuzată, aceasta nu poate aplica vreo sancțiune, ci, trebuie să se adreseze, în temeiul art. 2, alin. (9), lit. c.) din Legea nr. 24/2017, tribunalului competent, urmând ca, în măsura în care solicitarea de convocare este apreciată de instanță ca fiind întemeiată, acesta va stabili și ordinea de zi a ședinței.

Prin urmare, ASF nu are competența de a impune - prin aplicarea sancțiunii contravenționale -ordinea de zi a ședinței adunării generale a acționarilor.

- Este nefondată susținerea ASF vizând depunerea în termen a cererii de completare a ordinii de zi. Data publicării convocatorului a fost data de 21.03.2018, moment de la care a început sa curgă termenul de 15 zile pentru depunerea in original a solicitărilor acționarilor de modificare/completare a ordinii de zi. Solicitarea dlui C nu a fost transmisă conform cerințelor din convocator prin curierat în original, ci a fost depusă la poarta „B”, în aceste condiții solicitarea ajungând la secretariat la data de 12.04.2018, așadar, cum mult peste termenul de 15 zile, exclusiv din culpa sa.

Cum nu s-a făcut dovada orei la care s-a depus in data de 05.04, nu se poate pretinde ca acest plic să fi ajuns în aceeași zi la Secretariat. Înregistrarea la Secretariat in data de 12.04. confirma faptul ca Secretariatul a funcționat cu program normal, cat timp plicul a primit ștampila de înregistrare a treia zi de lucru, raportat la volumul de lucrări acumulat în perioada liberă. Nu se poate retine o diligență în modul în care a acționat dl C, câtă vreme, acesta a depus cererea la poarta „B” S.A., si nu la secretariat. Este nefundamentată concluzia culpei „B” atât timp cat dl. C nu a făcut dovada orei la care a depus cererea la poarta „B”, din care să rezulte că aceasta se încadra in programul de funcționare a secretariatului și că nu a putut să se supună regulilor din convocator din motive imputabile „B”;. Este lipsita de relevanță și argumentul privind ștampila aplicată adresei ASF de constatare comunicată petentului în vederea formulării de obiecțiuni, unde nu se punea problema verificării identității acționarilor.

În ceea ce privește mijloacele de comunicare electronice, acestea nu satisfac cerințele prevăzute în convocator, și anume, depunerea cererii în original la adresa „B”, măsură ce are ca scop posibilitatea verificării documentelor la primire, ca urmare a unor suspiciuni rezonabile privind săvârșirea unor infracțiuni de fals in legătura cu documente transmise către „B”. De asemenea, aceasta este in conformitate cu dispozițiile cuprinse in Regulamentul ASF nr.5/2018 (art. 193, art. 194 și art. 199 și cu dispozițiile Regulamentului ASF nr.5/2018.

I.4.2.

Întâmpinarea depusă de intimata – reclamantă Societatea „B” SA

La rândul său, intimata – reclamantă Societatea „B” SA

, a solicitat la rându-i, în principal, a se constata nulitatea parțială a recursului  cu privire la Punctul III

celelalte susțineri ale reclamanților, expuse în fața primei instanțe, filele 10-18 din recurs

, apreciind că motivele de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute limitativ la art.488 Cod procedură civilă și în subsidiar, a se respinge recursul, ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate, ca temeinică și legală.

În dezvoltarea apărărilor sale, susține în esență următoarele:

1.Intimata – reclamantă că instanța de fond a interpretat în mod corect dispozițiile art. 92 alin. 3-6 coroborat cu art. 126 alin. 1 lit.a) pct. 3 Legea nr. 24/2017, dat fiind că în speță nu a existat o fapta prevăzuta de lege care sa fie sancționată contravențional. Recurenta putea aplica o sancțiune contravențională doar dacă cererea de suplimentare a ordinii de zi era aprobată, iar Consiliul de Administrație nu ar fi publicat ordinea de zi revizuită, după cum corect se retine in sentința apelată, iar  refuzul admiterii cererii acționarului C de suplimentare a ordinii de zi nu constituie contravenția prev. de art. 126 alin. 1, pct. a, pct. 3 din Legea ar. 24/2017.

Exercitarea dreptului în cazul de față nu a condus la modificarea ordinii de zi, de natură să atragă incidența dispozițiilor invocate, care să nască în sarcina societății obligația de a face disponibilă ordinea de zi revizuită, după cum corect se reține și în sentința apelată. Fapta ce a stat la baza sancționării a fost neconvocarea AGA de către „B” S.A. în vederea completării ordinii de zi, faptă care nu este nici prevăzută, nici sancționată de prevederile invocate în speță.

Așadar, fapta contravențională invocată este în mod expres cea prevăzută de textul art. 92 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 - o presupusă încălcare a dreptului acționarului de a cere și a i se aproba suplimentarea ordinii de zi a AGOA. Însă, pentru o presupusă încălcare a dispozițiilor art.92 alin.3 Legea nr. 24/2017 nu s-a prevăzut vreo contravenție în textul Legii nr.24/2017, astfel încât sa poată sa fie aplicate sancțiuni, tocmai pentru ca există remedii prevăzute in Legea nr.31/1990 la dispoziția acționarului, și doar instanța de judecata poate să analizeze dacă au fost sau nu întrunite cerințele legale pentru suplimentarea ordinii de zi.

Art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr.24/2017 sancționează doar încălcarea obligațiilor de raportare, de realizare a operațiunilor fi de respectare a conduitei și condițiilor prevăzute la art. 92 alin. (I), (6)-(8), (19), (20), (22) și (23). Ca atare, pentru a constitui faptă contravențională, era obligatoriu ca textul art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr.24/2017 sa facă trimitere și la alin.3 al art.92 din Lege, care prevede conduita si condițiile în cazul cererilor de suplimentare a ordinii de zi, această trimitere însă neexistând in textul legii.

Raționamentul potrivit căruia publicarea ordinii de zi revizuite implică în mod automat obligația convocării CA de către Președinte, neîndeplinirea acesteia fiind contravenție, este eronat, deoarece încalcă principiul

nulla poena sine lege

, textul art. 92 alin.6 din Legea nr.24/2017 făcând în mod expres trimitere la situația in care „exercitarea dreptului prevăzut la alin. (3) lit. a) determină modificarea ordinii de zi a adunării generale, situație inexistentă în cauză. ASF nu poate aplica o sancțiune pentru o faptă care nu este prevăzută de lege, deoarece încalcă dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001.Faptele care pot fi sancționate contravențional trebuie să fie expres prevăzute de lege lato sensu, pentru a fi publice, iar destinatarii normelor în cauză să își poată adapta comportamentul în consecință. Raționamentul ASF, care deduce obligații implicite în sarcina subiectelor de drept nu poate fi considerat ca fiind o lege, lato sensu, astfel că acesta nu asigură cerințele de previzibilitate, si nu poate fi opus subiectelor de drept, fiind inadmisibil a se extinde, strict față de interpretări ale ASF precum cele din cererea de recurs, latura obiectivă a unei contravenții la alte acte și fapte decât cele cuprinse în conținutul acesteia.

În ceea ce privește art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017, latura obiectivă a contravenției (fapta propriu-zisa) este in mod expres limitată doar la situația în care se modifică ordinea de zi ca urmare a cererii unui acționar de suplimentare a acesteia, iar societatea nu face disponibilă o ordine de zi revizuită, folosind aceeași procedură ca și cea utilizată pentru ordinea de zi anterioară, aspect reținut în mod corect în considerentele sentinței recurate.  Textele legale și contravenția invocată de către intimata presupune supunerea la vot in AGOA a unei ordini de zi suplimentată la cererea unui acționar fără publicarea ordinii de zi revizuite, astfel încât aceasta să fie adusă la cunoștinta acționarilor și aceștia să poată vota în cunoștință de cauză în AGOA, situație care nu are nicio legătura cu starea de fapt reținută în decizia pentru care a fost aplicată sancțiunea. Latura obiectivă a acestei contravenții și obiectul acesteia nu au nicio legătură cu fapta de a nu completa ordinea de zi la cererea unui acționar, care presupune o alta latură obiectivă (fapta de a nu completa ordinea de zi) și un alt obiect (protejarea dreptului acționarului prevăzut de lege de a pretinde modificarea ordinii de zi). Cum în speță nu a fost completată ordinea de zi la solicitarea dlui. C, astfel încât să fie cazul de o publicare a acesteia, care să fi făcut incidente dispozițiile art.92 alin. (3) din Legea nr.24/2017, sancțiunea nu este incidentă.

Arată intimata că executarea obligației impuse de art. 92 al. 6 Legea 24/2017 nu implică automat obligația de a convoca Consiliul de Administrație și de a adopta decizia de completare a ordinii de zi. Procedurile speciale prevăzute de Legea nr.31/1990 în caz de refuz al suplimentării ordinii de zi a AGA exclud răspunderea contravențională.

Dreptul unui acționar de a introduce puncte pe ordinea de zi a adunării generale poate sa fi negat, iar societatea poate să refuze a da curs unei asemenea cereri, aceasta fapta însă nefiind o fapta contravențională, chiar daca refuzul ar fi unul nejustificat.

Posibilitatea conducerii societății de a refuza cererea de suplimentare conduce, prin aceeași analogie cu cererea de convocare a adunării de către acționarii solicitând, la concluzia că acționarii refuzați se pot adresa doar instanței de judecata cu cererea de suplimentare, art. 1171 ind. 1 din Legea nr.31/1990. Refuzul societății de a da curs unei cereri de suplimentare formulată de acționari, și o presupusa încălcare a dispozițiilor art.92 alin.3 din Legea nr. 24/2017, indiferent de motiv, conferă dreptul și remediul acționarului de a solicita convocarea AGA prin intermediul instanței de judecată, alta decât cea de contencios administrativ, care va aprecia în acest cadru procesual daca cererea unui acționar este sau nu întemeiată, ASF neavând nicio atribuție în acest sens a analiza prin încălcarea competentei instanței de judecată dacă cererea de suplimentare a ordinii de zi este sau nu fundamentată și a constrânge emitentul prin aplicarea de sancțiuni.

Interpretarea ASF nu poate să fie primită nici față de împrejurarea că dacă aceasta ar fi admisă, ar determina competența instanței de contencios administrativ a analiza aspecte care țin de condițiile și procedurile prevăzute de Legea nr.31/1990 — să verifice dacă cererea acționarului este sau nu întemeiată, în măsura în care Decizia ASF ar fi contestată, deși în acest caz exista o competență diferită a instanțelor de judecată și remedii și proceduri specifice și speciale care sunt incompatibile cu procedurile de contencios administrativ.

Acest motiv nu prezintă nici interes pentru recurenta ASF având în vedere că anularea actelor administrative a fost dispusă față de alte împrejurari, care, după cum am arătat, se confirmă pe deplin.

I.4.3.Răspunsul la întâmpinări

Recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară

a formulat răspuns la întâmpinările depuse de intimații–reclamanți A și „B” S.A., în cadrul căruia a combătut apărările acestora, atât cu privire la nulitatea parțială a recursului, invocată de cei doi intimați, cât și cu privire la fondul  recursului, respectiv cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale de către prima instanță, reiterând concluziile de admitere a recursului, casare în tot a sentinței recurate, rejudecare a cauzei și respingere, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulată de către intimații-reclamanți.

II.Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului  în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr.212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art.493 Cod procedură civilă, este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art.493 Cod procedură civilă, este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin.(2) și art. 201 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin.(3), raportat la art. XV din Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești,

prin Rezoluția din data de 11 mai 2020 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților

.

III.Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art.496-499 din Codul de procedură civilă

Excepția nulității parțiale a recursului invocată prin cele două întâmpinări a fost respinsă prin încheierea de dezbateri din data de 22.03.2022.

Analizând pe fond actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat de recurenta – pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, de apărările din cuprinsul întâmpinărilor formulate de

intimații–reclamanți Societatea „B” SA și A, precum și de normele legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară este întemeiat, urmând a fi admis,  având în vedere următoarele argumente:

Recurenta din prezenta cauză a sancționat pe intimatul A, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al reclamantei „B” SA, pentru încălcarea obligațiilor de raportare, de realizare a operațiunilor și de respectare a conduitei și condițiilor prevăzute la art.92 alin.6 din Legea nr.24/2017, întrucât acesta nu a publicat ordinea de zi revizuită a adunării generale a acționarilor pentru ședința din 27-28.04.2018, ceea ce ar constitui contravenția prevăzută de art.126 alin.1, pct.a, pct.3 și art.127 alin.1 lit.c, pct.2 (i) din același act normativ.

Intimații A și „B” au susținut, în esență, că fapta reținută în sarcina lor nu constituie contravenție, punct de vedere însușit de instanța de fond, care a reținut că refuzul admiterii cererii acționarului C de suplimentare a ordinii de zi nu se circumscrie acestor prevederi legale și deci nu constituie contravenția prev.de art.126 alin.1, pct.a, pct.3 din Legea nr.24/2017.

Instanța de fond a apreciat că doar în situația în care cererea de suplimentare a ordinii de zi ar fi fost aprobată, iar Consiliul de Administrație, prin președintele său, nu ar fi publicat ordinea de zi revizuită, erau incidente dispozițiile legale care impuneau aplicarea sancțiunii contravenționale prev.de art.127 alin.1 lit.c, pct.2 (i) din același act normativ.

A mai reținut instanța că obligația de publicare a ordinii de zi revizuită este limitată numai la situația în care,  în urma exercitării dreptului acționarului cu cel puțin 5% din acțiuni determină modificarea ordinii de zi a acționarilor și că nu a fost învestită să analizeze refuzul președintelui Consiliului de Administrație de a aproba solicitarea de suplimentare a ordinii de zi, respectiv dacă această solicitare a fost sau nu formulată în termenul legal, respectiv dacă termenul legal de depunere a cererii a fost calculat corect sau nu, aceasta putând face obiectul unei acțiuni separate introduse în fața instanței de contencios care să analizeze dacă refuzul a fost sau nu justificat, din perspectiva prevederilor art.2 alin.2 din Legea nr.554/2004.

Obiectul prezentului recurs poartă în esență asupra interpretării dispozițiilor art.92 alin.6 din Legea 24/2017, forma în vigoare la data emiterii deciziei de sancționare, de această interpretare depinzând stabilirea chestiunii dacă refuzul admiterii cererii acționarului C de suplimentare a ordinii de zi se circumscrie sau nu acestor prevederi legale și deci nu constituie contravenția prev.de art.126 alin.1 pct.a, pct.3 din Legea nr.24/2017.

În acord cu opinia recurentei, Înalta Curte reține că instanța de fond a interpretat în mod greșit textele legale incidente în cauza de față și a făcut o aplicare greșită a normelor speciale incidente domeniului instrumentelor și investițiilor financiare, interpretând exclusiv gramatical normele juridice care statuează dreptul acționarilor ce dețin cel puțin 5% din capitalul social al unui emitent de a solicita și obține completarea ordinii de zi a AGA, modalitatea practică de exercitare și realizare a acestui drept, precum și regimul sancționator aplicabil în cazul nesocotirii sale fără a ține seama de regulile interpretării sistematice și teleologice.

Contrar interpretării date de prima instanță și susținute de intimații din prezentul recurs, Înalta Curte apreciază că normele cuprinse în art. 92 alin. (3)-(6) din Legea nr. 24/2017 trebuie interpretate sistematic, ținând seama de succesiunea lor logico-juridică și de sensul edictării acestora.

Potrivit art. 92 alin. (3)-(6) din Legea nr. 24/2017:

”Consiliul de administrație sau directoratul, după caz, convoacă adunarea generală în termenul prevăzut la art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (…)

(3) Unul sau mai mulți acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social are/au dreptul:

a) de a introduce puncte pe ordinea de zi a adunării generale, cu condiția ca fiecare punct să fie însoțit de o justificare sau de un proiect de hotărâre propus spre adoptare de adunarea generală;

b) de a prezenta proiecte de hotărâre pentru punctele incluse sau propuse spre a fi incluse pe ordinea de zi a adunării generale.

(4) Drepturile prevăzute la alin. (3) pot fi exercitate numai în scris, propunerile formulate urmând a fi transmise prin servicii de curierat sau prin mijloace electronice.

(5) Acționarii pot exercita drepturile prevăzute la alin. (3) în termen de 15 zile de la data publicării convocării.

(6) În cazurile în care exercitarea dreptului prevăzut la alin. (3) lit. a) determină modificarea ordinii de zi a adunării generale comunicate deja acționarilor, societatea

face disponibilă o ordine de zi revizuită

, folosind aceeași procedură ca și cea utilizată pentru ordinea de zi anterioară, înai