ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 829/2025

Ședința publică din data de 18 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 (SSRML), pentru ca pe baza excepțiilor ridicate și a probelor administrate, să se dispună:

Prin decizia civilă nr. 15 din 8 ianuarie 2024 Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire în materia contencios administrativ și fiscal formulată de revizuent A., împotriva deciziei civile nr. 1561 din 16.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosar nr. x/2020, în contradictoriu cu intimat Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, având ca obiect anulare act administrativ - art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 251 din 11 martie 2024 Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității contestației în anulare și a respins contestația în anulare promovată de contestatorul A., împotriva deciziei civile nr. 15 din 08.01.2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosar nr. x/2022, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, ca inadmisibilă.

Prin decizia civile nr. 19 din 12 februarie 2024 pronuntață de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători s-a respins ca nefondat recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1677/23.03.2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2022.

Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității căii de atac a recursului, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:

Prezenta cauză se judecă potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, care, prin art. 20 alin. (1) stabilește că:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Așadar, în contenciosul administrativ, legiuitorul a stabilit un sistem cu două grade de jurisdicție, respectiv fond și recurs, iar calea de atac a recursului poate fi exercitată numai împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță.

În cauză, reclamantul a învestit Înalta Curte cu soluționarea unui recurs exercitat împotriva:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că atât căile de atac, cât și termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac.

Cu alte cuvinte, persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Or, astfel cum s-a arătat anterior, prezenta cale de atac vizează hotărâri definitive conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nesusceptibile de a fi atacată cu recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată din oficiu fiind astfel întemeiată.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 15 din 8 ianuarie 2024, a deciziei civile nr. 251 din 11 martie 2024 ale Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal și a deciziei civile nr. 19 din 12 februarie 2024 pronuntață de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.