ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5563/2020

Ședința publică din data de 29 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018, astfel cum a fost modificată, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 solicitând anularea proceselor-verbale din 12.11.2018 ale Comisiei constituite în cadrul SSRML prin care au fost respinse cererile de acordare a calității de Luptător cu rol determinant și obligarea secretariatului la eliberarea noului Certificat de Luptător cu rol determinant, apreciind că dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004 au fost interpretate în mod eronat.

Prin sentința civilă 8091/05.12.2018, Tribunalul București a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Constanța, pe rolul instanței, cauza fiind înregistrată la data de 01.02.2019.

Prin sentința civilă nr. 567/11.04.2019 Tribunalul Constanța a respins ca nefondată cererea.

Împotriva sentinței civile nr. 567/11.04.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat recurs reclamanții A. și B. criticând-o ca fiind nelegală.

La data de 28.01.2020, recurenții-reclamanți A. și B. au depus la dosar cerere de renunțare la judecata cauzei.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin decizia civilă nr. 112 din 29 ianuarie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea la judecarea cauzei, a admis recursul contencios administrativ și fiscal promovat de recurenții-reclamanți A. și B., împotriva sentinței civile nr. 567/11.04.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații-pârâți Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945 - 1989, Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din decembrie 1989, a anulat hotărârea instanței de fond și a constatat că reclamanții au renunțat la judecarea cererii de chemare în judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

În opinia recurentului, reclamanții-intimați cu rea credință au renunțat la cererea de chemare în judecată.

Se susține că renunțarea la procesul din prezenta cauză de către reclamanții-intimați a avut ca scop evitarea puterii de lucru judecat privind legalitatea constituirii comisiei de punere în executare a sentinței civile nr. 215 din 12.02.2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 613/CA/19.09.2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

În cauza de față, la data de 28.01.2020 recurenții reclamanți A. și B. au depus la dosarul Curții de Apel Constanța cerere de renunțare la judecata cauzei.

Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 406 noul C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă; (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză".

Curtea de Apel Constanța a reținut că renunțarea la judecată este un drept procesual de dispoziție al părții care a inițiat demersul judiciar fiind firesc ca aceasta să aibă și dreptul de a pune capăt procesului, fără a justifica în vreun fel manifestarea de voință și fără a putea fi cenzurat dacă este exercitat conform prescripțiilor legale.

Față de manifestarea de voință a recurenților reclamanți în sensul renunțării la judecata cauzei, exprimată în scris prin cererea depusă la dosar, instanța, în mod corect a constatat că sunt îndeplinite dispozițiile art. 406 C. proc. civ., astfel că a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea cauzei.

Analizând cererea de recurs formulată, intanța de control juudiciar reține următoarele.

Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 C. proc. civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.

Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, instanța neputându-se substitui voinței părților și nici ignora manifestarea de voință a acestora, având doar obligația de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 406 C. proc. civ. și să ia act că se renunță la judecarea cererii.

Instanța reține că, în cauză, reclamanții a formulat cerere de renunțare la judecarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ., manifestarea de voință fiind neechivocă, iar cererea este semnată de către aceștia.

De asemenea, se reține că din dispoziția instanței, pârâtului i s-a adus la cunoștință faptul că reclamanții au renunțat la judecată. Pârâtul nu a comunicat instanței un răspuns la cererea de renunțare la judecată, motiv pentru care în baza art. 406 alin. (4) C. proc. civ., instanța a considerat acordul tacit al acestuia și în baza art. 406 alin. (4) C. proc. civ., a luat act de această cerere.

Având în vedere că recurentul-pârât nu a invocat niciun motiv de nelegalitate sau de netemeinicie a hotărârii instanței de fond, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 împotriva Deciziei nr. 112 din 29 ianuarie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 octombrie 2020.