ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 806/2025

Ședința publică din data de 14 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 24.10.2023 intimata A. S.R.L., a formulat cerere de recuzare a judecătorilor completului 4 CSA, prin care a solicitat admiterea cererii de recuzare și, în consecință, soluționarea cauzei nr. 1327/117/2023 de către un alt complet al Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ si fiscal.

În susținere, intimata a invocat dispozițiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 13, art. 44 alin. (1) și art. 46 C. proc. civ.

Intimata a arătat că, la termenul de judecată din 19.10.2023, judecătorii care compun completul de judecată, fără a respecta garanțiile fundamentale, nu au admis cererea de amânare în vederea luării la cunoștință și a formulării apărărilor în scris necesare în vederea soluționării cauzei.

Prin încheierea din 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de recuzare a judecătorilor completului 4CSA.

Împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L..

În motivare, a arătat că la termenul de judecată din 19.10.2023 completul nu a admis cererea de amânare în vederea luării la cunoștință și a formulării apărărilor în scris. Recurenta pârâta UAT Șaru Dornei a formulat note de ședință cu înscrisuri atașate, depuse la 17.10.2023, cu mai puțin de 2 zile înainte de termenul din 19.10.2023, note care nu au fost comunicate nici la termen, menționându-se că acestea pot fi accesate online. Recurenta a susținut că nu i s-a respectat dreptul la apărare, că cererea de recuzare a fost respinsă de judecători recuzați de către societate în alte dosare.

A mai învederat că aprecierea că s-a amânat pronunțarea, așa încât petenta să fi putut să își exprime punctul de vedere cu privire la notele scrise nu este de natură a garanta respectarea drepturilor procesuale și procedurale încălcate.

Totodată a susținut că judecătorii recuzați nu au așteptat pronunțarea soluției de recuzare, ci, în aceeași zi cu termenul care s-a fixat pentru analizarea cererii de recuzare, s-a și pronunțat asupra recursului pe fond.

Nu s-a formulat întâmpinare.

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă, deși neindicat în mod expres în cuprinsul cererii, este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia:

"casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Înalta Curte are în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, cu un scop precis, stabilit expres de lege, deci analiza instanței de recurs este limitată de situația de fapt stabilită de instanțele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) și art. 488 C. proc. civ.

Motivul de casare sau de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greșită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Totodată, art. 483 C. proc. civ. prevede că:

"(3) Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reține că în cauză S.C. A. S.R.L. a formulat recurs împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins ca nefondată cererea de recuzare a judecătorilor, membri ai completului 4CSA, instanța de fond aplicând în mod greșit dispozițiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 13, art. 44 alin. (1) și art. 46 C. proc. civ., care reglementează instituția recuzării, precum și dispozițiile art. 8 și art. 14 C. proc. civ. în ceea ce privește încălcarea egalității de arme și principiul contradictorialității, față de faptul că prima instanță a respins solicitarea de comunicare a notelor de ședință și de amânare a cauzei.

Criticile petentei cu privire la suspiciunea lipsei de imparțialitate a completului au vizat încadrarea în motivul de la art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivele privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 42 pct. 13 din C. proc. civ., Înalta Curtea reține că acest text reglementează un caz de incompatibilitate a judecătorului în care există elemente, altele decât cele reglementate expres prin art. 42 pct. 1-12 din C. proc. civ., ce nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Referitor la cele două dimensiuni ale principiului imparțialității, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a reținut că:

"imparțialitatea magistratului, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, poate fi apreciată într-un dublu sens: un demers subiectiv, ce tinde a determina convingerea personală a unui judecător într-o cauză anume, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate subiectivă, și un demers obiectiv, cu scopul de a determina dacă acesta a oferit garanții suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în privința sa, ceea ce semnifică așa-numita imparțialitate obiectivă (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 1 octombrie 1982, pronunțată în Cauza Piersack împotriva Belgiei, paragraful 30). […]imparțialitatea subiectivă este prezumată până la proba contrară, în schimb, aprecierea obiectivă a imparțialității constă în a analiza dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite împrejurări care pot fi verificate dau naștere unor suspiciuni de lipsă de imparțialitate (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 24 mai 1989, pronunțată în Cauza Hauschildt împotriva Danemarcei, paragraful 47)."

Judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, soluționează litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Concret, faptul că judecătorul a respins cererea de comunicare a notelor de ședință, care puteau fi consultate în dosarul electronic și a respins cererea de amânare a cauzei pentru a se lua cunoștință de notele scrise, însă cu amânarea pronunțării pentru ca partea să poată lua cunoștință de notele de ședință și să depună răspuns cu privire la acestea până la pronunțarea soluției nu poate fi reținut ca motiv de incompatibilitate, raportat la dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod:

"Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege, (art. 124-129 din Constituția României).

Așa cum în mod corect s-a reținut de prima instanță, în ceea ce privește motivul prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., criteriul general pentru excluderea unui judecător de la soluționarea unei cauze este o anumită percepție rezonabilă de subiectivism, care se măsoară prin standardul obiectiv al observatorului rezonabil, important fiind dacă din perspectiva acestuia temerile că un anumit judecător ar fi lipsit de imparțialitate pot fi considerate ca justificate.

Or, în cauză, judecătorul fondului a apreciat în mod just că cererea de amânare a petentei a fost respinsă motivat de completul de judecată arătându-se că "notele de ședință au fost depuse în data de 17.10.2023, părțile au primit parola de acces, putând studia orice înscrisuri prin intermediul dosarului electronic. De asemenea, potrivit dispozițiilor Legii nr. 101/2016 nu există obligația de a se comunica separat aceste note de ședință, iar hotărârile atașate notelor de ședință reprezintă practică judiciară, în care intimata A. S.R.L. a avut calitatea de parte. Prin urmare nu se justifică amânarea judecării cauzei pentru acest considerent. Mai mult, notele de ședință cuprind apărări care au fost formulate și prin întâmpinare, apărări formulate în raport cu cele solicitate prin acțiunea introductivă."

Fiind o excepție de la obligația judecătorului de a soluționa cauzele în care a fost desemnat să judece, cazurile de incompatibilitate a acestuia trebuie întotdeauna interpretate restrictiv, ținându-se seama de nivelul rezonabil de încredere în sistemul de justiție, corolar al sistemului de obligații profesionale și deontologice, de recrutare și numire a magistraților, de răspunderi și garanții de care este ținut judecătorul, respectiv de care beneficiază atât judecătorul, cât și justițiabilul, potrivit legii.

Or, recurenta-reclamantă nu a adus dovezi pentru a contrazice prezumția de imparțialitate a judecătorilor, iar instanța fondului a subliniat în mod corect că nu se poate reține nicio nicio încălcare a principiului contradictorialității și al egalității armelor sau a dreptului de apărare, prin necomunicarea notelor de ședință, atâta timp cât acestea erau facil accesibile părților prin accesarea dosarului electronic.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei nu sunt fondate, iar criticile formulate nu au caracterul unor veritabile critici cu privire la sentință, ci reprezintă reiterarea acelorași susțineri din fața instanței de fond, simpla nemulțumire a părții nefiind suficientă pentru a justifica necesitatea reformării încheierii din această perspectivă.

Prin raportare atât la prevederile C. proc. civ. referitor la regimul incompatibilităților (art. 41 și urm.), cât și la criteriile proprii de natură să garanteze misiunea judecătorului (independența și imparțialitatea, cea dintâi fiind condiția celei de-a doua) stabilite de Curtea Europeană, în lumina art. 6 paragraf 1 din C.E.D.O., Înalta Curte apreciază că nu se poate reține în cauză dovedirea vreunui caz de incompatibilitate.

Se constată, astfel, că încheierea recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 25 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.