ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5886/2024

Ședința publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 09.05.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României:

- obligarea Guvernului României la punerea în executare a deciziei civile nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație Și Justiție în dosarul nr. x/2015, în sensul adoptării unei Hotărâri de Guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din anexa 1 a O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni ale OMV PETROM S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării prezentei decizii și până Ia executarea obligației;

- sancționarea conducătorului pârâtului Guvernul României cu amendă de 20% din venitul minim brut pe economie/zi de întârziere pentru neexecutarea deciziei civile nr. 2370/08.05.2019;

- acordarea de penalități de întârziere, în ceea ce privește obligația de a adopta Hotărârea de guvern și pentru nerespectarea deciziei civile nr. 2370/08.05.2019, ce urmează a fi calculată de la data împlinirii termenului de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii ce reprezintă titlu executoriu și până la îndeplinirea obligațiilor;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Prin sentința civilă nr. 381/2023 din 27 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A admis excepția perimării invocată din oficiu.

A constatat perimată cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului.

A respins cererea de repunere a cauzei pe rol ca rămasă fără obiect.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamantul A. în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, in subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii.

În dezvoltarea recursului, recurentul-reclamant susține, în esență, că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 416 alin. (3) și art. 417 C. proc. civ.. Arată recurentul că instanța în baza rolului activ avea obligația verificării deciziei nr. 2370/2019.

Mai arată că cererea de repunere pe rol formulată a întrerupt termenul de perimare.

Intimatul-pârât Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu soluționarea cererii privind obligarea Guvernului României la punerea în executare a deciziei civile nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație Și Justiție în dosarul nr. x/2015 în sensul adoptării unei Hotărâri de Guvern pentru punerea în aplicare a dispozițiilor art. 9 din anexa 1 a O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni ale OMV PETROM S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării prezentei decizii și până Ia executarea obligației. A mai solicitat reclamantul sancționarea conducătorului pârâtului Guvernul României cu amendă de 20% din venitul minim brut pe economie/zi de întârziere pentru neexecutarea deciziei civile nr. 2370/08.05.2019; acordarea de penalități de întârziere, în ceea ce privește obligația de a adopta Hotărârea de guvern și pentru nerespectarea deciziei civile nr. 2370/08.05.2019, ce urmează a fi calculată de la data împlinirii termenului de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii ce reprezintă titlu executoriu și până la îndeplinirea obligațiilor; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Curtea de Apel București a admis excepția perimării și a constatat intervenită perimarea cererii de chemare în judecată, a respins cererea de repunere a cauzei pe rol ca rămasă fără obiect.

Soluția curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Potrivit dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

(3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Perimarea este o sancțiune procedurală cu aplicabilitate generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, și anume acela ca drepturile lor să nu rămână un timp îndelungat într-o stare de incertitudine, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție, urmărind soluționarea cauzelor cu celeritate și degrevarea rolului instanțelor de dosare inactive.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului este o consecință a culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Cu privire la cursul perimării, dispozițiile art. 417 C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecății procesului de către partea care justifică un interes.

Se constată că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, conform prevederilor menționate,

De esența sancțiunii perimării este culpa procesuală a părții, buna administrare a justiției impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor cerute de lege și să se succeadă, în timp, în ordinea și cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.

În acest sens sunt și prevederile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., care instituie în sarcina părților obligația de a-și îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite și de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalizarea acestuia.

Instanța de control judiciar reține că prima instanță a aplicat corect dispozițiile art. 416 alin. (1) cu referire la art. 242 C. proc. civ., cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunțarea măsurii suspendării (20 iunie 2022).

La data de 21.12.2022 reclamantul a depus cerere de repunere a cauzei pe rol.

Termenul de perimare are ca moment de început data la care s-a dispus suspendarea judecății potrivit dispozițiilor art. 411 C. proc. civ.

Reiese că perimarea este o sancțiune procedurală ce intervine în condițiile legii, consecutiv măsurii suspendării judecații, întrucât numai în acest fel poate fi întrunită premisa rămânerii cauzei în nelucrare din motive imputabile părții.

Contrar susținerilor reclamantului termenul de perimare a început să curgă la data de 20.06.2022, prin rămânerea pricinii în nelucrare prin suspendare ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor stabile de instanță în sarcina sa, împlinindu-se la data de 20.12.2022.

Sub acest aspect, prima instanță a apreciat în mod corect faptul că cererea de repunere pe rol din data de 21 decembrie 2022 a fost formulată de reclamant ulterior expirării termenului pentru perimare care, așa cum s-a arătat, se calculează de la data când a fost suspendată judecata cauzei, respectiv 20 iunie 2022.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident niciunul din motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea contenciosului administrative nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 381/2023 din 27 februarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.