ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5775/2024

Ședința publică din data de 5 decembrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. de mai sus, reclamatul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor din Romania, solicitând obligarea pârâților la soluționarea cererii sale de recunoaștere a titlului de medic specialist cardiolog, sub sancțiunea plații de penalități pentru fiecare zi de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea modificatoare depusă la dosar, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Comisiei Mixte de Recunoaștere a Titlurilor de Medic Specialist în Specialitatea Cardiologie, precum și obligarea pârâților Ministerul Sănătății și Comisia Mixtă de Recunoaștere a Titlurilor de Medic Specialist în Specialitatea Cardiologie la instituirea probei practice de aptitudini prevăzute la art. 7 alin. (1) din Normele Anexa la H.G. nr. 764/2017.

Prin sentința civilă nr. 286 din 27 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Colegiului Medicilor din România.

A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Colegiul Medicilor din România și Comisia Mixtă de Recunoaștere a Titlurilor de Medic Specialist în Specialitatea Cardiologie.

Au fost obligați pârâții să soluționeze cererea reclamantului de recunoaștere a titlului de medic specialist cardiolog, sub sancțiunea acordării de penalități în cuantum de 100 de RON pe zi de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs pârâții Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor din România.

3.1 Ministerul Sănătății a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și, în urma rejudecării, admiterea excepțiilor invocate, iar pe fondul cauzei respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., soluționarea cauzei impunea în sarcina instanței obligația de a oferi o motivare completă, reală, explicită în privința fiecărui capăt de cerere, în acord cu exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de fond a recunoscut că Ministerul Sănătății și-a îndeplinit obligațiile legale, acesta neputând soluționa cererea reclamantului în lipsa răspunsului primit din partea Comisiei mixte de recunoaștere a titlurilor de medic specialist în specialitatea Cardiologie.

Ministerul Sănătății și-a îndeplinit atribuțiile legale privind cererea reclamantului în termen legal, înaintând documentele către Comisia mixtă în termenul prevăzut de art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 764/2017.

După prezentarea situației de fapt și a dispozițiilor legale ce prevăd procedura de recunoaștere, recurentul a invocat interpretarea greșită a acestora de către instanța de fond, cu consecința obligării Ministerului Sănătății la reanalizarea cererii, în lipsa îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 764/2017.

3.2 Colegiul Medicilor din România a declarat recurs întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și, în urma rejudecării, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a aplicat și interpretat în mod eronat dispozițiile art. 1 alin. (2), (3), (4) din H.G. nr. 764/2017.

A susținut că nu este prevăzută o procedură prin care cererea de recunoaștere înregistrată la Ministerul Sănătății este comunicată Colegiului Medicilor din România sau prin care Comisia mixtă înștiințează Colegiul medicilor că a primit copia dosarului și că urmează ca într-un anumit termen să transmită procesul-verbal cu concluziile și copia dosarului pentru a fi emis de Colegiul Medicilor avizul favorabil.

Colegiul Medicilor nu putea veghea activitatea Comisiei mixte și modul în care aceasta își exercită atribuțiile, deoarece cererile de recunoaștere se înregistrează la Ministerul Sănătății, iar Comisia mixtă ia cunoștință de cerere și de dosar în termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet, când Ministerul Sănătății, potrivit art. 5 alin. (2), înaintează o copie a dosarului către comisia mixtă, care este constituită prin ordin al ministrului sănătății și al cărei președinte este desemnat de Ministerul Sănătății, fapt ce dovedește că este subordonată acestui minister.

Prin urmare, nici după ce copia dosarului titularului este înaintată comisiei mixte, Colegiul Medicilor nu are cunoștință de existența cererii de recunoaștere până în momentul în care Comisia mixtă nu transmite procesul-verbal cu concluziile și copia dosarului titularului.

Din moment ce Ministerul Sănătății este entitatea care are cunoștință de cerere de recunoaștere întrucât o înregistrează, constituie dosarul și transmite copia dosarului Comisiei mixte, rezultă că autorității publice îi revine sarcina de a supraveghea activitatea Comisiei mixte pe care a constituit-o prin ordin al ministrului sănătății și în cadrul căreia a desemnat președintele și sarcina de a sprijini comisia mixtă pentru buna desfășurare a activității, astfel cum a constatat și instanța de fond.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului.

Intimatul-pârât Colegiul Medicilor din România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de Ministerul Sănătății.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâților la soluționarea cererii sale de recunoaștere a titlului de medic specialist cardiolog, sub sancțiunea plații de penalități pentru fiecare zi de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Soluționând cauza, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Colegiului Medicilor din România și a admis acțiunea, obligând pârâții la soluționarea cererii reclamantului, sub sancțiunea acordării de penalități.

Pârâții Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor din România au contestat sentința de fond, ambii formulând critici din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că instanța a interpretat și a aplicat greșit cadrul normativ incident în speță raportat la situația de fapt stabilită.

Totodată, Ministerul Sănătății a invocat și motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susținând că soluționarea cauzei impunea în sarcina instanței obligația de a oferi o motivare completă, reală, explicită în privința fiecărui capăt de cerere, în acord cu exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte reține că hotărârea atacată este motivată în conformitate cu prevederile art. 425 din C. proc. civ., respectând garanțiile instituite prin art. 6 din C.E.D.O, referitoare la dreptul la un proces echitabil și lipsit de arbitrariu, motivarea nefiind o chestiune de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

Fără a fi necesar să se răspundă la fiecare argument din susținerile părților litigante, instanța poate proceda la gruparea tuturor argumentelor subsumate unui motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate, motivarea sa urmând să reliefeze raționamentul logico-juridic pentru care a fost adoptată soluția pronunțată, cu arătarea acelor elemente esențiale în vederea stabilirii adevărului în cauză.

Hotărârea judecătorească ce formează obiectul recursului pendinte a fost motivată coerent și suficient, astfel încât să permită exercitarea controlului judiciar asupra sa, fiind lipsită de ambiguități și contradicții, ceea ce determină compatibilitatea sa cu normele legale care stabilesc conținutul unui asemenea act procedural.

În concluzie, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este nefondat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de ambii recurenți, Înalta Curte reține că încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

Față de cele constatate, Înalta Curte reține că în cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a normelor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Potrivit art. 1 din Anexa la H.G. nr. 764/2017:

"titlurile oficiale de calificare ca medic specialist eliberate de statele terțe, altele decât Australia, Canada, Israel, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii, echivalente specialităților medicale clinice și paraclinice prevăzute de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1.509/2008, cu modificările și completările ulterioare, sunt recunoscute drept certificate de medic specialist eliberate de Ministerul Sănătății pentru specialitatea respectivă, în vederea facilitării dreptului de exercitare a practicii medicale pe perioadă nedeterminată sau a practicii medicale temporare/ocazionale pe teritoriul României a titularilor acestora, cu condiția îndeplinirii în mod cumulativ a următoarelor condiții:

a) titularul se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 376 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru exercitarea profesiei de medic pe teritoriul României;

b) formarea de medic specialist pentru care se solicită recunoașterea s-a efectuat în condiții de studiu și practică medicală care asigură competența profesională a acestuia cel puțin similară cu competența profesională a medicilor pe plan național;

c) titlurile oficiale de calificare ca medic specialist sunt eliberate de autoritatea desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul pe teritoriul căruia a avut loc formarea.

(2) Analizarea solicitărilor de recunoaștere a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către o comisie mixtă constituită prin ordin al ministrului sănătății.

(3) Comisia mixtă prevăzută la alin. (2) este formată din președinte, doi membri și un secretar. Președintele și un membru sunt desemnați la propunerea comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătății, iar celălalt membru și secretarul sunt desemnați la propunerea Colegiului Medicilor din România.

(4) Recunoașterea profesională a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către Ministerul Sănătății, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte prevăzute la alin. (2), și se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru de către Colegiul Medicilor din România, în vederea exercitării profesiei de medic pe teritoriul României cu titlul de medic specialist în specialitatea echivalată, cu respectarea normelor în vigoare.

(...)

art. 5 "Cererea de recunoaștere a titlului este soluționată în maximum 90 de zile de la data înregistrării dosarului complet la Ministerul Sănătății.

(2) În termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet, Ministerul Sănătății înaintează o copie a dosarului către comisia mixtă prevăzută la art. 1 alin. (2).

(3) Comisia mixtă analizează pregătirea în specialitate efectuată, precum și alte documente atestând formarea specializată, respectiv experiența profesională a titularului și stabilește dacă formarea de specialist a solicitantului întrunește cumulativ următoarele cerințe:

a) s-a efectuat în una dintre specialitățile medicale prevăzute de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, aprobat prin Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1.509/2008, cu modificările și completările ulterioare;

b) condițiile de organizare, desfășurare și supraveghere a formării, durata și curriculumul de pregătire teoretică și practică în specialitate sunt similare/echivalente condițiilor de formare prevăzute în România de normele în vigoare pentru specialitatea în cauză;

c) competențele profesionale de medic specialist conferite sunt similare celor atestate prin certificatul de medic specialist eliberat de Ministerul Sănătății în specialitatea respectivă;

d) formarea este atestată prin titlu de calificare de medic specialist eliberat de autoritatea competentă desemnată în temeiul actelor normative în vigoare în statul formator."

(...)

art. 7 "În cazul în care nu sunt întrunite în totalitate criteriile de recunoaștere prevăzute la art. 5 alin. (3), comisia mixtă instituie procedura unei probe de aptitudini care are ca scop evaluarea parcursului profesional teoretic și a abilităților practice ale solicitantului.

(2) Proba de aptitudini constă în susținerea și promovarea a două componente, teoretică și clinică sau practică, în funcție de specialitate, subiectele făcând parte din tematica examenului de medic specialist aflată în vigoare. Punctajul de promovare a fiecărei probe este de minimum 7,00, pe baza baremului întocmit de comisia de examinare. Proba de aptitudini profesionale se consideră promovată dacă la finalizarea examinării solicitantul obține minimum media 7,00. Rezultatul probei de aptitudini profesionale se comunică de către comisia de examinare în scris solicitantului și Ministerului Sănătății împreună cu procesul-verbal încheiat în acest scop."

Din analiza dispozițiilor legale enunțate anterior, instanța de control judiciar reține, în acord cu judecătorul fondului, că fiecare dintre cele trei instituții pârâte are obligații în lanțul decizional care conduce în final la emiterea ordinului de recunoaștere a titlului de medic.

Expresia colaborării dintre cele două instituții recurente este dată chiar de modalitatea de organizare și funcționare a comisiei mixte, din care fac parte membri desemnați de Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor.

Astfel, deși această Comisie este distinctă și are atribuții diferite de cele ale entităților arătate anterior, nu se poate susține cu suficient temei că activitatea acesteia și modul de îndeplinire a propriilor competențe sunt străine recurenților care au desemnat membrii acestei comisii.

Din dispozițiile art. 2 din Anexa la H.G. nr. 764/2017 rezultă că Ministerul Sănătății numește președintele și un membru al comisiei mixte, astfel încât are pârghii în ceea ce privește determinarea comisiei mixte de a duce la bun sfârșit obligațiile prevăzute de lege. De asemenea, nimic nu împiedică ministerul, prin structurile sale, ca în vederea impulsionării activității comisiei mixte, să acorde, la nevoie, sprijinul în vederea organizării în bune condiții a probei de aptitudini.

Totodată, Colegiul Medicilor din România are obligația avizării raportului emis de către comisia mixtă, astfel încât este implicat în procedura de recunoaștere a titlului de medic. Așa cum s-a arătat anterior, Colegiul Medicilor din România numește un membru și un secretar în cadrul comisiei mixte care are obligația de a organiza proba de aptitudini, având aceleași pârghii cu cele ale Ministerului Sănătății.

Prin urmare, sunt neîntemeiate susținerile recurenților, atât timp cât fiecare dintre aceștia trebuie să vegheze la respectarea atât a propriilor atribuții, dar și ale Comisiei Mixte, ai cărei membri i-au desemnat.

În concluzie, în mod corect s-a reținut că recurenții-pârâți nu au procedat la soluționarea cererii reclamantului în termenul prevăzut de lege, întrucât, deși s-au făcut câțiva pași concreți, respectiv completarea dosarului cu documentele lipsă prevăzute de lege, sesizarea comisiei mixte, analizarea documentelor din dosar și stabilirea de către comisie a necesității probei de aptitudini, însă toate aceste demersuri, inclusiv organizarea și susținerea probei, precum și emiterea unui răspuns asupra cererii de recunoaștere a titlului de medic trebuiau efectuate înăuntrul termenului de 90 de zile, dispozițiile legale neprevăzând vreo derogare în acest sens.

Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinței de fond, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile exercitate în cauză, cu consecința menținerii sentinței de fond.

În temeiul art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenții la plata către intimatul A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5854,8 RON, reprezentând onorariu avocațial, dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul instanței de recurs .

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate de Ministerul Sănătății și de Colegiul Medicilor din România împotriva sentinței nr. 286 din 27 noiembrie 2023 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de Ministerul Sănătății și de Colegiul Medicilor din România împotriva sentinței nr. 286 din 27 noiembrie 2023 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții la plata către intimatul A. a sumei de 5854,8 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.