ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4747/2024

Ședința publică din data de 24 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub numărul de mai sus, reclamanta A. a chemat în judecată Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor din România, solicitând obligarea pârâților la soluționarea cererii sale de recunoaștere a titlului de medic specialist de laborator, sub sancțiunea plății de penalități pentru fiecare zi de întârziere, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Acțiunea a fost precizată la termenul din data de 19.09.2023 în sensul că s-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a Comisiei Mixte de Recunoaștere a Titlurilor de Medic Specialist în Specialitatea Medicină de Laborator.

Prin sentința civilă nr. 276 din 14 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepțiile invocate.

A fost admisă în parte acțiunea promovată de A., în contradictoriu cu Ministerul Sănătății, Colegiul Medicilor din România și Comisia Mixtă de Recunoaștere a Titlurilor de Medic Specialist în Specialitatea Medicină de Laborator și au fost obligați pârâții la soluționarea cererii reclamantei, înregistrate la Ministerul Sănătății sub nr. x/08.08.2022.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Colegiul Medicilor din România, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și, în urma rejudecării, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a aplicat și interpretat în mod eronat dispozițiile art. 1 alin. (2), (3), (4), art. 5 alin. (1), (2), (5), (6) și art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017.

A susținut că nu este prevăzută o procedură prin care cererea de recunoaștere înregistrată la Ministerul Sănătății este comunicată Colegiului Medicilor din România sau prin care Comisia mixtă înștiințează Colegiul medicilor că a primit copia dosarului și că urmează ca într-un anumit termen să transmită procesul-verbal cu concluziile și copia dosarului pentru a fi emis de Colegiul Medicilor avizul favorabil.

A menționat recurentul că nu putea veghea activitatea Comisiei mixte și modul în care aceasta își exercită atribuțiile, deoarece cererile de recunoaștere se înregistrează la Ministerul Sănătății, iar Comisia mixtă ia cunoștință de cerere și de dosar în termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet, când Ministerul Sănătății, potrivit art. 5 alin. (2), înaintează o copie a dosarului către comisia mixtă, care este constituită prin ordin al ministrului sănătății și al cărei președinte este desemnat de Ministerul Sănătății, fapt ce dovedește că este subordonată acestui minister.

Prin urmare, nici după ce copia dosarului titularului este înaintată comisiei mixte, Colegiul Medicilor nu are cunoștință de existența cererii de recunoaștere până în momentul în care Comisia mixtă nu transmite procesul-verbal cu concluziile și copia dosarului titularului.

Din moment ce Ministerul Sănătății este entitatea care are cunoștință de cererea de recunoaștere întrucât o înregistrează, constituie dosarul și transmite copia dosarului Comisiei mixte, a apreciat recurentul că autorității publice îi revine sarcina de a supraveghea activitatea Comisiei mixte pe care a constituit-o prin ordin al ministrului sănătății și în cadrul căreia a desemnat președintele.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului și respingerea acțiunii ca fiind nefondată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâților la soluționarea cererii sale de recunoaștere a titlului de medic specialist de laborator, sub sancțiunea plății de penalități pentru fiecare zi de întârziere.

Soluționând cauza, instanța de fond a respins excepțiile invocate și a admis în parte acțiunea, obligând pârâții la soluționarea cererii reclamantei.

Pârâtul Colegiul Medicilor din România a contestat sentința de fond și a formulat critici din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că instanța a interpretat și a aplicat greșit cadrul normativ incident în speță raportat la situația de fapt stabilită.

Potrivit acestui motiv de recurs, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

Față de cele constatate, Înalta Curte reține că în cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a normelor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Recurentul a susținut greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 1 alin. (2), (3), (4), art. 5 alin. (1), (2), (5), (6) și art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 764/2017, potrivit cărora:

Art. 1 (...) (2) Analizarea solicitărilor de recunoaștere a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către o comisie mixtă constituită prin ordin al ministrului sănătății.

(3) Comisia mixtă prevăzută la alin. (2) este formată din președinte, doi membri și un secretar. Președintele și un membru sunt desemnați la propunerea comisiilor de specialitate ale Ministerului Sănătății, iar celălalt membru și secretarul sunt desemnați la propunerea Colegiului Medicilor din România.

(4) Recunoașterea profesională a titlurilor prevăzute la alin. (1) se face de către Ministerul Sănătății, prin ordin al ministrului, după avizarea de către Colegiul Medicilor din România a raportului comisiei mixte prevăzute la alin. (2), și se finalizează cu autorizarea titularului prin eliberarea certificatului de membru de către Colegiul Medicilor din România, în vederea exercitării profesiei de medic pe teritoriul României cu titlul de medic specialist în specialitatea echivalată, cu respectarea normelor în vigoare. (...)

Art. 5 - (1) Cererea de recunoaștere a titlului este soluționată în maximum 90 de zile de la data înregistrării dosarului complet la Ministerul Sănătății.

(2) În termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet, Ministerul Sănătății înaintează o copie a dosarului către comisia mixtă prevăzută la art. 1 alin. (2). (...)

(5) În cadrul procedurii prevăzute la alin. (3), comisia mixtă poate solicita titularului documente suplimentare privind abilitățile însușite, formări complementare finalizate prin titluri de calificare adiționale specializării deținute, experiența profesională însușită, criterii suplimentare de autorizare în profesie în statul în care acesta a exercitat profesia. Solicitarea se face în termen de maximum 15 zile de la primirea dosarului, cu precizarea datei-limită de prezentare a documentelor suplimentare cerute, calculată cu respectarea termenului prevăzut la alin. (1).

(6) În cazul întârzierii depunerii documentelor suplimentare solicitate cu mai mult de 10 zile de la data-limită stabilită la alin. (5), comisia mixtă suspendă procedura până la data primirii documentelor solicitate. În aceste situații termenul prevăzut la alin. (1) se prelungește corespunzător numărului de zile de suspendare. (...)

Art. 6 - (1) În cazul în care formarea de specialist analizată întrunește toate cerințele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (3), comisia mixtă înaintează către Colegiul Medicilor din România procesul-verbal cu concluziile comisiei și o copie a dosarului titularului. Pe baza raportului emis de către comisia mixtă, Colegiul Medicilor din România transmite Ministerului Sănătății avizul favorabil de recunoaștere.

A susținut recurentul că nu putea veghea activitatea Comisiei mixte și modul în care aceasta își exercită atribuțiile, deoarece cererile de recunoaștere se înregistrează la Ministerul Sănătății, iar Comisia mixtă ia cunoștință de cerere și de dosar în termen de 30 de zile de la data depunerii dosarului complet, când Ministerul Sănătății, potrivit art. 5 alin. (2), înaintează o copie a dosarului către comisia mixtă, care este constituită prin ordin al ministrului sănătății și al cărei președinte este desemnat de Ministerul Sănătății, fapt ce dovedește că este subordonată acestui minister.

Prin urmare, a arătat că, nici după ce copia dosarului titularului este înaintată comisiei mixte, Colegiul Medicilor nu are cunoștință de existența cererii de recunoaștere până în momentul în care această comisie nu transmite procesul-verbal cu concluziile și copia dosarului titularului.

Din moment ce Ministerul Sănătății este entitatea care are cunoștință de cerere de recunoaștere întrucât o înregistrează, constituie dosarul și transmite copia dosarului Comisiei mixte, a apreciat recurentul că acestei autorități publice îi revine sarcina de a supraveghea activitatea Comisiei mixte pe care a constituit-o prin ordin al ministrului sănătății și în cadrul căreia a desemnat președintele.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate anterior, instanța de control judiciar constată, în acord cu judecătorul fondului, că recunoașterea profesională a titlurilor de calificare de medic specialist dobândite într-un stat terț se face de către Ministerul Sănătății, în colaborare cu Colegiul Medicilor din România.

Așadar, este vorba despre o colaborare între două instituții, iar pașii de urmat sunt detaliați de prevederile din H.G. nr. 764/2017: cererea este depusă la Ministerul Sănătății care verifică existența unui dosar complet, dosarul complet este înaintat Comisiei Mixte care poate solicita lămuriri, concluziile comisiei mixte sunt transmise Colegiului Medicilor pentru aviz, iar apoi recunoașterea se aprobă prin ordin al ministrului sănătății și se comunică titularului și Colegiului

Prin urmare, expresia colaborării dintre cele două instituții este dată chiar de modalitatea de organizare și funcționare a comisiei mixte, din care fac parte membri desemnați de Ministerul Sănătății și Colegiul Medicilor.

Astfel, deși această Comisie este distinctă și are atribuții diferite de cele ale entităților arătate anterior, nu se poate susține cu suficient temei că activitatea acesteia și modul de îndeplinire a propriilor competențe sunt străine recurentului.

Față de cele expuse anterior, susținerile recurentului sunt neîntemeiate, întrucât fiecare dintre cele două instituții trebuie să vegheze la respectarea atât a propriilor atribuții, dar și ale Comisiei Mixte, ai cărei membri i-au desemnat.

În concluzie, având în vedere că termenul de soluționare a cererii de 90 de zile a fost cu mult depășit, acesta fiind calculat de la momentul la care reclamanta a depus ultimele documente, din acel punct nemaifiind cerute alte lămuriri, în mod corect s-a dispus obligarea instituțiilor pârâte, inclusiv a recurentului, la soluționarea cererii reclamantei.

Având în vedere că nu s-au conturat elemente de nelegalitate a sentinței de fond, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor legale incidente, argumentele expuse în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea acesteia, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul exercitat în cauză, cu consecința menținerii sentinței de fond.

În temeiul art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul Colegiul Medicilor din România la plata către intimata A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5905 RON, reprezentând onorariu avocațial 5855 RON, dovedit prin înscrisurile depuse la dosarul instanței de recurs, plus 50 RON taxă judiciară de timbru depusă la dosarul de fond .

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Colegiul Medicilor din România împotriva sentinței nr. 276 din 14 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Colegiul Medicilor din România împotriva sentinței nr. 276 din 14 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul Colegiul Medicilor din România la plata către intimata A. a sumei de 5905 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.