ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5219/2024

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 07.07.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat instanței să constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1905 din 27 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția tardivității, invocată de pârât prin întâmpinare, ca nefondată. S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.. S-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de judecată realizând o aplicare greșită a dispozițiilor legale materiale indicate în cuprinsul acțiunii introductive, respectiv a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noțiunea de colaborator al Securității. A considerat recurentul că în mod greșit s-a reținut de către instanța de judecată îndeplinirea condiției din teza finală, respectiv ca informațiile să denunțe activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și ca acestea să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin conținutul lor efectiv, notele informative sunt neutre și nu sunt apte să producă vreuna din consecințele menționate de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Nu este incriminată și nu atrage stabilirea calității de colaborator simpla enunțare, simpla informare despre activități sau atitudini împotriva regimului comunist, ci este necesar ca informațiile furnizate să denunțe aceste activități/atitudini, adică notele informative să nu fie, în percepția autorului lor sau a celui care a contribuit la întocmirea lor, simple acte de informare, "neutre", ci intenția legiuitorului este aceea de a incrimina furnizarea acestora informații cu scop incriminator, de denunțare a persoanei care se împotrivea sau acționa împotriva regimului comunist, ceea ce denotă că autorul lor sau a cel care a contribuit la întocmirea lor era perfect conștient și urmărea producerea unor consecințe concrete împotriva persoanei despre care relatase informațiile. Prin conținutul lor, notele informative date de către pârât nu se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar. La momentul întocmirii notei informative, pârâtul nu a avut reprezentarea că pe baza notei scrise de acesta, fosta securitate ar fi îngrădit/încălcat drepturi fundamentale ale persoanei despre care pârâtul a furnizat informații. De altfel, notele transmise nu au produs în mod efectiv niciun prejudiciu niciunei persoane, iar următoarele note au un caracter pozitiv, chiar apreciativ cu privire la persoanele vizate, astfel cum rezultă din nota informativă din 23.11.1988, nota informativă din 02.05.1987, nota informativă din 04.01.1988 și nota informativă din 20.05.1989. Față de toate aceste aspecte, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în rejudecare, respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală. S-a arătat că este nefondată critica formulată privind greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât în speță nu a fost îndeplinită niciuna dintre condițiile cumulative prevăzute de situațiile de exonerare reglementate de dispozițiile art. 2 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv ca informațiile să fi fost cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, Or, informațiile furnizate, rezultate din materialul probator administrat în cauză, au vizat activități potrivnice regimului totalitar comunist, precum comentarii negative la adresa realităților social-politice din țara noastră sub regimul comunist, informații ce au vizat îngrădirea dreptului la viată privată (art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice), și a dreptului la libertatea cuvântului (art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, art. 28 din Constituția României).

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea adresată instanței reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A.. Reclamantul a declanșat verificarea pârâtului față de calitatea acestuia de consilier local în cadrul Consiliului local al UAT Dimitrie Cantemir, jud. Vaslui față de prevederile art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008. Rezultatele verificării au fost cuprinse în nota de constatare nr. DI/l/1182/05.11.2022 din care reiese că pârâtul a figurat în calitate de informator în dosarul nr. x al cărui titular este pârâtul. Acesta mai figurează în calitate de informator cu numele conspirativ "B." în dosarele nr. x - titular C.., nr. x - titular C.., nr. x - titular D.., nr. x - titular E., nr. x - titular F., nr. x - titular G., nr. x - titular H. Pârâtul a semnat angajamentul de colaborator al Securității la data de 16.08.1986, acționând sub numele "B.". Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 colaboratorul Securității este definit ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului". Curtea de apel, redând în mod exhaustiv fragmente din notele informative depuse de reclamant, a reținut că sunt îndeplinite condițiile cerute de textul de lege, referitoare la furnizarea de informații, indiferent sub ce formă; calitatea informațiilor de a viza activități sau atitudini potrivnice regimului; efectele informațiilor de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale ale omului. Criticile recurentului pârât vizează în fapt aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, reprezentând o reluare a apărărilor formulate în fața primei instanțe, prin întâmpinare. Pârâtul apreciază că informațiile furnizate, analizate în ansamblul lor, nu se încadrează în textul de lege reținut, nefiind informații care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și nici informații care denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Însă, reține instanța de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probațiune mai multe înscrisuri care dovedesc că recurentul-pârât a furnizat informații prin care denunța atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte prin ele însele să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului, în acest sens fiind nota informativă din data de 18.05.1987, olografă, semnată "B." în care pârâtul a arătat că a discutat cu C.. care a spus că față de "conducerea de astăzi o să moară oamenii de foame din cauză că producția este din ce în ce mai putină, oamenii nu sunt plătiți și nu mai merg la muncă" și că "o duc bine numai cei care conduc si nu cei care muncesc. ", nota informativă din data de 06.01.1989, olografă, semnată "B.", pârâtul informând Securitatea despre o discuție cu D. din Hurdugi care i-a spus despre intenția de a pleca după sărbătorile de iarnă la fiica sa de la Brașov, pentru că nu are procurate lemne de foc. Potrivit informării, D.. a spus că "după zarva produsă în Brașov," alimentația este mai bună, în timp ce "aici dacă nu ai lemne și curentul cum se întrerupe, poți muri de frig", nota informativă din data de 06.08.1989, semnată "B." în care a arătat că în discuția purtată la data de 6 august 1989, C.. și-a manifestat nemulțumit că în comună nu s-a reușit să se facă un dispensar la centru, că pe doctori nu îi găsești tot timpul programului de lucru, că medicamente nu găsești și "ajungi de mori cu zile". Constată Înalta Curte, fără a relua conținutul acestor înscrisuri, că notele cuprind relatări despre cetățeni, cu privire la activități și atitudini interzise și considerate potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv discuții purtate de persoane referitoare la condițiile de viață din Republica Socialistă România, privind raționalizarea energiei și a alimentelor, la discrepanțele dintre standardul de viață dintre elita politică și cei care muncesc, referitoare la condițiile de viață, în măsura în care anii '80 au fost guvernați de o politică restrictivă, inclusiv în plan economic, în vederea achitării datoriei externe și care a condus la deteriorarea nivelului de trai. În ceea ce privește condiția ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, este evident că prin efectul nominalizării persoanelor care au purtat discuțiile redate în notele informative a fost îngrădit dreptul acestor persoane la viața privată, drept prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România în anul 1974. Astfel, furnizând informații precum cele anterior expuse, pârâtul a conștientizat sau ar fi trebuit să conștientizeze posibilele consecințe asupra persoanelor la care s-a referit în cuprinsul notelor informative, și anume, desfășurarea unor acțiuni de verificare și urmărire ale Securității. De altfel, nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, ca activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți cum ar fi libera exprimare. Nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că unele dintre informațiile furnizate au fost vagi sau neutre, întrucât în accepțiunea legii este suficient să existe o singură atingere adusă drepturilor expuse anterior. Totodată, în ceea ce privește apărarea pârâtului potrivit cărora aceste informații au fost luate prin constrângere, Înalta Curte reține că, potrivit legii, cauzele de exonerare se limitează la situațiile strict prevăzute de teza a II-a și a III-a ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, dispoziții potrivit cărora "Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe". Or niciuna dintre aceste ipoteze legale nu a fost probată în cauză, din raportul întocmit în data de 16.09.1986 privind modul cum a decurs recrutarea, rezultând faptul că pârâtul a fost chemat la organele de miliție pentru explicații asupra unor reclamații ale cetățenilor asupra modului cum se face deservirea lor în magazin, reținându-se că propunerea de colaborare s-a făcut întrucât "numitul nu a avut rețineri în discuții". De asemenea susținerile pârâtului cu privire la amenințarea cu condamnarea la pedeapsa închisorii, care l-ar fi determinat să încheie angajamentul, sunt contrazise și de mențiunile din Raportul întocmit la data de 10.07.1986 privind propunerea de recrutate, din care rezultă că "din verificările efectuate în evidențele Ministerului de Interne a rezultat că cel în cauză (pârâtul) nu este cunoscut cu probleme care să intereseze organele de securitate și miliție". Instanța de fond a realizat o analiză a materialului probator și din perspectiva proporționalității, măsura dispusă satisfăcând testul "necesității într-o societate democratică", care se desprinde din hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ivanovski contra Macedoniei (Cererea nr. 29908/11), par. 181. În raport probele administrate, nu reiese niciuna dintre circumstanțele reținute de Curte sub aspectul constrângerii, iar nici recurentul - pârât nu a formulat vreo susținere concretă în acest sens. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.