ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4853/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. a invocat excepția de neconstituționalitate dispozițiilor legale:

- art. I alin. (1), (3), (4) și 5 din Ordonanța de Urgență nr. 226 din 30 decembrie 2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, acestea contravenind prevederilor art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2)., art. 44 alin. (1) și (2), art. 47 și art. 53 din Constituție;

- art. I alin. (1), (5) și 6 din Ordonanța de urgență nr. 130 din 17 decembrie 2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2023 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale, cerere formulată de recurenți. Dispune sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a următoarelor prevederi legale:

- art. I alin. (1), (3)-(5) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 226/2020;

- art. I alin. (1), (5)-(6) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 130/2021.

Suspendă judecarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională.

Împotriva încheierii din din 16 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române prin Direcția Juridică solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și repunerea cauzei pe rolul Curții de Apel București în vederea soluționării acesteia.

Arată recurentul că sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate nu constituie un motiv de suspendare a procesului civil, neregăsindu-se printre cazurile de suspendare de drept sau facultativă prevăzute de C. proc. civ.

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevedea, în forma sa inițială, posibilitatea suspendării judecății pe perioada soluționării excepției de către Curtea Constituțională, însă această măsură a fost înlăturată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 177/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a C. proc. civ. și a C. proc. pen. a României.

Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța de judecată poate suspenda judecarea cauzei când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Astfel, suspendarea facultativă este reglementată prin norme dispozitive, instanța de judecată fiind cea chemată să decidă asupra oportunității ei, în vederea unei bune administrări a justiției.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 1160 din 21 iunie 2016 pronunțată în recurs de secția a II-a civilă, a statuat că în cazul sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate în decursul soluționării unei cereri de chemare în judecată, nu este obligatorie suspendarea judecății.

În acest sens, în decizia sus-menționată se prevede că: "Lipsa unei dispoziții procesuale exprese în sensul suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate, precum și abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, relevă intenția legiuitorului, manifestată în noile reglementări, de nu se impune cu caracter obligatoriu, imperativ, de drept, luarea de către judecător a unei asemenea măsuri; în egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanța de judecată nu poate suspenda cursul judecății în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcție de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune".

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că "pentru identitate de rațiune, aceleași argumente se dovedesc valabile și din perspectiva criticii vizând introducerea cazului de revizuire a hotărârii prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 noul C. proc. civ., existența cazului de revizuire neînlăturând per se posibilitatea suspendării facultative a judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate".

Mai mult, prin Decizia nr. 1106/2010, Curtea Constituțională, prin controlul de constituționalitate exercitat a priori a respins obiecția de neconstituționalitate referitoare la Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a C. proc. civ. și a C. proc. pen. al României, reținând, printre altele, că opțiunea legiuitorului în sensul abrogării măsurii suspendării de drept se întemeiază pe faptul că invocarea excepțiilor de neconstituționalitate de către părți este folosită de multe ori ca modalitate de a întârzia judecarea cauzelor. Numărul extrem de ridicat al dosarelor aflate pe rolul Curții Constituționale ca urmare a invocării frecvente a excepțiilor de neconstituționalitate determină ca soluționarea acestora să dureze extrem de mult, în detrimentul celerității judecății cauzelor.

Curtea a mai reținut că "această reglementare asigură accesul persoanei la justiție, atât la instanța de drept comun, cât și la instanța constituțională, părțile beneficiind în continuare de toate mijloacele de apărare care le sunt recunoscute prin lege și, implicit, de posibilitatea de a-și realiza, în mod real, drepturile și a-și satisface interesele în fața justiției. Abrogarea măsurii suspendării de drept nu impietează asupra efectivității dreptului de acces la un tribunal, neconstituind un obstacol în valorificarea acestui drept, de natură a-i pune în discuție însăși substanța."

Totodată, prin aceeași decizie, Curtea a reținut că "abrogarea măsurii suspendării de drept este însoțită de reglementarea unor noi cauze de revizuire în materie civilă, respectiv penală, de natură să asigure părților garanțiile specifice dreptului la un proces echitabil. Astfel, în cazul în care excepția de neconstituționalitate este admisă și legea, ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau ordonanță ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare, au fost declarate neconstituționale, iar, până la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale, hotărârea prin care s-a soluționat cauza în care a fost invocată excepția a devenit definitivă, persoanele prevăzute de lege pot cere revizuirea acestei hotărâri."

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, reținând următoarele considerente:

În cauza de față motivele de casare invocate nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Prin încheierea recurată s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. suspendarea judecății cauzei până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I alin. (1), (3)-(5) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 226/2020 și art. I alin. (1), (5)-(6) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 130/2021.

Criticile formulate împotriva soluției de admitere a suspendării judecății cauzei până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. I alin. (1), (3)-(5) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 226/2020 și art. I alin. (1), (5)-(6) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 130/2021, sunt nefondate.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, instanța de recurs constatând că legătura dintre norma vizată de excepția de neconstituționalitate și soluționarea cauzei reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale are drept consecință posibilitatea suspendării facultative a procesului în condițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură prealabilă, măsura suspendării fiind lăsată la aprecierea judecătorului, permițându-i acestuia să își exercite rolul activ.

Or, în dosarul dedus judecății, reținând ansamblul circumstanțelor cauzei și faptul că analiza criticilor formulate în recurs se circumscriu domeniului de aplicare a dispozițiilor cu privire la care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este corectă soluția instanței de fond de aplicare a măsurii suspendării judecății cauzei de vreme ce soluționarea litigiului dedus judecății depinde de caracterul constituțional sau neconstituțional al acestor dispoziții legale.

Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului pârât în sensul lipsei dispozițiilor exprese în situația suspendării judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționaleaceste, nu pot să conducă la concluzia că instanța nu poate suspenda cursul judecății în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcție de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune, fiind aplicabile astfel dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În aceste condiții, se reține că este aplicabil art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind vorba de constituționalitatea unor dispoziții legale aplicabile litigiului dedus judecății, iar suspendarea facultativă a cauzei reprezintă o măsură oportună și necesară, pentru a se evita pronunțarea unei hotărâri judecătorești în baza unor norme legale a căror neconstituționalitate este în discuție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române prin Direcția Juridică împotriva încheierii din 16 noiembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.