ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4852/2024

Ședința publică din data de 29 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de reexaminare anulare cerere nr. x/02.03.2022, pronunțată de către Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca nefondaăt cererea formulată de către petentul A..

Împotriva acestei încheieri a formulat apel apelantul - petent A., solicitând instanței admiterea apelului.

Prin decizia civilă nr. 2 din 30 ianuarie 2023 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a decis respins apelul formulat de apelantul - petent A. împotriva încheierii reexaminare cerere nr. x/27.09.2022 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2022 inadmisibil.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., decedat - pe numele moștenirii.

În cauză nu a fost depusă întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, motivul de recurs de ordine publică referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentuluireclamant, Înalta Curte constată următoarele:

Excepția lipsei capacității procesuale de folosință, este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură. Aceste dispoziții sunt aplicabile pe tot parcursul judecății, atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac, de la momentul formulării, până la cel al soluționării cererii/căii de atac.

În urma verificărilor efectuate în baza de date DEPAB, Înalta Curte constată că recurentul reclamant A. a decedat la data de 9 februarie 2022, conform proces-verbal dosar recurs.

Prin urmare, la acest moment, recurentul reclamant este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

În concluzie, Înalta Curte constată că una dintre condițiile de exercitare ale recursului, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinit în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) și art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentul reclamant A. și va anula recursul declarat de acesta, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantul A., decedat - pe numele moștenirii împotriva deciziei civile nr. 2 din 30 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa capacității procesuale de folosință.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.