ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1557/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 18.05.2023 pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023 și precizată la data de 31.05.2023, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI; MINISTERUL SĂNĂTĂȚII; CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE și AGENȚIA NAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI A DISPOZITIVELOR MEDICALE, a solicitat obligarea pârâților la asigurarea, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului PEMHROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. În temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ. reclamanta a solicitat ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1085 din 16 iunie 2023 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, precum și excepțiile de inadmisibilitate a cererii de ordonanță președințială, invocate de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății.

Totodată, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, obligând pârâții să-i asigure reclamantei medicamentul PEMBROLIZUMAB (denumire comercială KEYTRUDA) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea dosarului nr. x/2023

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 1085 din 16 iunie 2023 a Curții de Apel București – secțiaa IX-a contencios administrativ și fiscal au exercitat calea de atac a recursului pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Recurentul-pârât Ministerul Sănătății, prin memoriul de recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, să se admită excepțiile invocate, iar pe fond să se respingă cererea de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

A susținut, în esență, recurentul –pârât că instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu încălcarea prevederilor art. 32 lit. b) C. proc. civ., raportat la art. 16 alin. (1) din Legea nr. 95/2016 privind reforma în domeniul sănătății, introdus prin Ordonanța nr. 37/2022, dar și cu încălcarea prevederilor art. 1443 C. civ., art. 56 lit. d) din Legea nr. 95/2006.

La rândul său, pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General la Guvernului, în cadrul recursului său, invocând motivul de nelegalitate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca inadmisibilă, iar pe fond, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că instanța de fond, în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a CNAS, cu eludarea dispozițiilor legale aplicabile, obligând CNAS să încalce prevederile legale aplicabile în materie și să exercite prerogative care nu sunt prevăzute de lege în sarcina sa, cu impact semnificativ asupra activității acestei instituții, nefiind posibilă substituirea cumulativă a CNAS, atât în drepturile și obligațiile caselor de asigurări de sănătate, cât și ale furnizorilor de medicamente.

Astfel, aceasta a solicitat a se respinge motivarea instanței de fond în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a CNAS și, pe cale de consecință, să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive, astfel cum a fost formulată și drept urmare, să se respingă acțiunea promovată în contradictoriu cu CNAS, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A mai precizat că în mod greșit prima instanță a apreciat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale și totodată a apreciat că în favoarea reclamantei există aparența de drept, pronunțând astfel o soluție vădit nelegală. Instanța de fond a ignorat cadrul normativ invocat de către CNAS în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul cauzei, care justifica faptul că în favoarea intimatei-reclamante nu există aparența de drept.

Apărările formulate în recurs

În această etapă procesuală niciuna dintre părți nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecata dosarului din data de 01 noiembrie 2023, s-a fixat primul termen pentru soluționarea celor trei recursuri la data de 19 martie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, față de situația intervenită în această etapă procesuală, prin decesul intimatei-reclamante, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acesteia, ca motiv de ordine publică întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și a reținut cauza spre soluționare pe acest aspect.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-reclamante A., invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimata-reclamantă A. a decedat la data de 14 decembrie 2023, conform certificatului de deces nr. x/2023 eliberat de Primăria Orașului Voluntari, județul Ilfov., conform Referatului depus la dosar.

Prin urmare, la acest moment, intimata-reclamantă este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților, pe cale de ordonanță președințială, la asigurarea către reclamantă a medicamentului Pembrolizumab pe baza de prescripție medicala, în regim de compensare de 100%, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de aceasta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantei defuncte, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acesteia.

Reținând, așadar, că prin deces, intimata-reclamantă a pierdut capacitatea procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății și, prin urmare, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și va casa sentința civilă recurată.

Procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, invocată din oficiu și, în raport de prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va anula cererea de ordonanță președințială introdusă de reclamanta A., în considerarea intervenirii decesului acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, va casa sentința civilă recurată și, în rejudecare, va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantulei și, în consecință, va anula cererea de ordonanță președințială introdusă de reclamanta A., în considerarea intervenirii decesului acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 1085 din 16 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și rejudecând:

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei și, în consecință, anulează cererea de ordonanță președințială introdusă de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, în considerarea intervenirii decesului reclamantei.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 martie 2024.