ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1672/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 16.09.2024 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.06.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, a solicitat următoarele: 1. obligarea la recunoașterea dreptului reclamantului de a fi inclus în programul național de oncologie prin decontarea integrală a medicamentului Trastuzumab Deruxtecan (denumire comercială Enhertu) în regim de compensare 100%; 2. obligarea de a i se acorda medicamentul Trastuzumab Deruxtecan (denumire comercială Enhertu), fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 581 din 03 aprilie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de CNAS și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Ministerul Sănătății; A respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată prin întâmpinare de pârâții Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului; A admis cererea reclamantului și a obligat pârâții să includă reclamantul în programul național de oncologie, prin decontarea integrală a medicamentului Trastuzumab Deruxtecan(denumire comercială Enhertu), fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, dar și la la plata în solidar către reclamant a cheltuielilor de judecată (3570 RON - onorariu avocat și 100 RON- taxa de timbru).

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei hotărâri au exercitat calea de atac a recursului pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. 3.1. Recurentul-pârât Ministerul Sănătății, prin memoriul de recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5,6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, să se admită excepțiile invocate, iar pe fondul cauzei să se respingă cererea, ca fiind neîntemeiată. 3.2 Recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin cererea de recurs, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, în sensul casării sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesule a CNAS, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. 3.3. Recurenta - pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat la rându-i admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în ceea ce privește obligarea sa " să includă reclamantul în programul național de oncologie, prin decontarea integrală a medicamentului Trastuzumab Deruxtecan(denumire comercială Enhertu), fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%.", ca fiind nelegală, prin prisma aplicării greșite a cadrului legislativ, iar în rejudecare, să se dispună admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, a lipsei calității procesuale active a reclamantului și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în recurs Împotriva recursurilor, apărătorul intimatului - reclamant A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a combătut criticile recurenților, aducând și la cunoștință instanței că intimatul - reclamant A. este decedat, conform certificatului de deces atașat întâmpinării.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecata dosarului din data de 22 noiembrie 2024, s-a fixat primul termen pentru soluționarea celor trei recursuri la data de 25 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, față de situația intervenită în această etapă procesuală, prin decesul intimatului-reclamant, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestuia, ca motiv de ordine publică întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și a reținut cauza spre soluționare pe acest aspect.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A., invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată. Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau, ca excepție procesuală, în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință, din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac. Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută. Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință. Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din C. civ. În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege. Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac. Înalta Curte constată că, din actele dosarului de recurs rezultă că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 22 mai 2024, conform Certificatului de deces nr. x din data de 23 mai 2024 eliberat de Primăria Municipiului Râmnicu Sărat, document atașat la întâmpinarea formulată de apărătorul ales al părții. Prin urmare, la acest moment, intimatul-reclamant A. este lipsit de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ. De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților de a i se acorda reclamantului medicamentul Trastuzumab Deruxtecan (denumire comercială Enhertu), fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de acesta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea sa. Reținând, așadar, că prin deces, intimatul-reclamant A. a pierdut capacitatea procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății și, prin urmare, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte, constatând că excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu este întemeiată, urmează a o admite și, pe cale de consecință, va admite și recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, va casa sentința civilă recurată și, procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, în raport de prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va anula cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, în considerarea intervenirii decesului acestuia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va admite recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, va casa sentința civilă recurată și, rejudecând, va anula cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință, în considerarea intervenirii decesului acestuia.