ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 449/2025

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a la data de 05.01.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, solicitând:

Prin sentința nr. 666 din 15 aprilie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- A respins excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, ca neîntemeiată.

- A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București și Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată.

- A respins excepțiile prematurității, invocate de pârâtul Guvernul României și de pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiate.

- A respins excepțiile de inadmisibilitate invocate de pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiate.

- A respins cererea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului București, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România și Guvernul României, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 666 din 15 aprilie 2024 a Curții de Apel București a exercitat recurs reclamanta A., criticând-o din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., reclamanta-recurentă a susținut în esență, că sentința recurată încalcă regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, apreciind că instanța s-a pronunțat în raport de alte motive decât cele cu care a fost investită prin cererea de chemare în judecată.

In opinia recurentei, instanța de fond a depășit limitele investirii sale întrucât s-a pronunțat în raport de un alt diagnostic decât cel precizat prin cererea de chemare în judecată, pe care reclamanta nu-l are și a omis să țină seama de argumentele de fapt și de drept precizate în cererea dedusă judecății.

În acest sens, recurenta arată că deși a precizat că suferă de afecțiunea de neoplasm mamar bilateral, care a progresat și pentru tratarea căreia i s-a recomandat in 2023, terapia cu Enhertu, totuși motivarea instanței de fond vizând faptul că nu a indicat în-concret indicația terapeutică și reținerea ulterioara a unui alt diagnostic, de tumoare epitelială malignă la nivel peritoneal, care stă la baza fundamentării motivării și în raport de care a fost încadrată eronat situația ca fiind prescriere off-label, reprezintă denaturarea gravă a motivelor cererii de chemare în judecată și nelegala motivare a sentinței.

Contrar motivării din sentința recurată, biletul de externare/scrisoarea medicală eliberat de B., la 27.11.2023, precizează expres că diagnosticul este tumoare malignă sân fără precizare.

În consecință, deși Biletul de externare/Scrisoarea medicală eliberat de B. la 27.11.2023 precizează expres că la data de 23.11.2023 a intervenit progresie la nivel peritoneal, "care însă nu a fost de natură a schimba diagnosticul la externare, acela de "tumoră malignă sân, fără precizare", instanța de fond a ignorat acest diagnostic stabilit de medicii specialiști și a motivat strict în raport de o progresie care nu a fost calificată de medici ca fiind un diagnostic.

Ca atare, motivarea sentinței în sensul că tratamentul cu Enherrtu i-a fost recomandat pentru tratarea tumorilor la nivel peritoneal este lipsită de corespondent probatoriu, pentru că tratamentul cu Enhertu recomandat prin Biletul de externare/Scrisoarea medicală eliberat de B. la 27.11.2023 i-a fost recomandat pentru diagnosticul indicat în acest act medical, respectiv "tumoră malignă sân, fără precizare", progresia la nivel peritoneal nefiind de natură a schimba diagnosticul".

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține, în esență, că întreaga motivare a sentinței este întemeiată pe un diagnostic străin de argumentele precizate prin cererea de chemare în judecată și lipsit de corespondent probatoriu în actele medicale depuse la dosarul cauzei, astfel că încalcă exigențele de legală motivare, impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Analiza instanței de fond pentru a stabili dacă intimata Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a exercitat dreptul de apreciere privind inițierea din oficiu a procedurii de evaluare a medicamentului Enhertu pentru indicația tumoare malignă peritoneală, excede obiectului cauzei, întrucât recurenta - reclamantă, prin cererea de chemare în judecată nu a precizat diagnosticul reținut de instanță, localizarea la nivel peritoneal fiind doar o progresie a diagnosticului de cancer mamar, astfel cum dovedesc actele medicale.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor legale.

Astfel, cu încălcarea principiului privind aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului, instanța fondului face o greșită aplicare a normelor legale interne, inferioare legii, precum OMS 861/2014 și OMS 3/2015, cărora le acordă eficiență în detrimentul Reglementărilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu prioritate la aplicare. În mod greșit instanța de fond nu a acordat prioritate protecției conferită dreptului la viață al reclamantei, astfel cum se instituie prin Convenția Europeană a făpturilor Omului și a aplicat cu prioritate dreptul intern constituit din dispoziții inferioare legii. Supozițiile legale din Constituție, Legea nr. 95/2006 și Convenția europeană a drepturilor omului, chiar dacă sunt amintite, în realitate rămân fără corespondent în dispozitiv. Soluția din dispozitiv practic se întemeiază pe normele din OMS 861/2014, cu încălcarea normelor de rang superior. De asemenea, recurenta arată că ținând seama de faptul că medicamentul Enhertu a fost autorizat de punere pe piață de către Agenția Europeană a Medicamentelor, pentru indicațiile terapeutice de cancer mamar și cancer gastric, precum și pentru alte tipuri de cancer, procedura autorizării sale la nivel național nu mai este ținută de procedura privind autorizarea la cererea deținătorului.

În opinia recurentei, refuzul acordării, unui tratament oncologic prescris de medicul specialist, tratament care este inclus în lista medicamentelor compensate inclusiv pentru afecțiunea de care suferă recurenta, de cancer mamar, lezează dreptul reclamantei la sănătate și implicit la viață, acesta fiind de altfel și dreptul clamat prin cererea de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei, intimatul-pârât Ministerul Sănătății a solicitat, pe cale de excepție, constatarea nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

La rândul său, intimatele-pârâte Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond pentru motivele arătate.

II. Soluția instanței de recurs.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

În fapt, prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale la recunoașterea dreptului său de a fi inclusă în programul național de oncologie prin decontarea integrală a medicamentului Trastuzumab deruxtecan (denumire comercială Enhertu) în regim de compensare 100% și obligarea de a i se acorda medicamentul Trastuzumab deruxtecan (denumire comercială Enhertu), fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a susținut, în esență, că a fost diagnosticată în 2014 cu neoplasm mamar bilateral, a fost operată, a urmat chimioterapie și hormonotratament, însă în 15.05.2023 s-a constatat că boala este în progresie, iar la data de 23.11.2023 s-a constatat progresia bolii la nivel peritoneal, în aceste condiții i s-a recomandat terapia cu Enhertu(Trastuzumab deruxtecan) repetat la 3 saptămâni, 3 serii, prin biletul de externare emis de B. la data de 27.11.2023.

Prin sentința nr. 666 din 15.04.2024 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea de chemare în judecată, instanța de fond reținând că, întrucât medicamentul Enhertu (DCI Trastuzumab deruxtecan) nu este inclus pe Lista de decontare și neavând protocol terapeutic aprobat pentru indicația terapeutică tumoare malignă peritoneală, cererea reclamantei de acordare a acestui medicament, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare de 100%, apare ca neîntemeiată.

Este fondat primul motiv de recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității), prin care se invocă în esență, încălcarea principiului disponibilității, admiterea acestuia făcând inutilă cercetarea celorlalte motive de recurs.

În acord cu principiul disponibilității, consacrat de art. 9 C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. (alin. (2) al articolului menționat)

Cât privește obiectul, instanța este ținută de cererea reclamantului, neputând depăși limitele acesteia. În cazul în care formulările reclamantului sunt improprii, neputându-se determina exact obiectul, instanța este obligată să solicite părții precizarea necesară. Totodată, în baza rolului activ, judecătorul este obligat să dea cererii calificarea corespunzătoare în raport de conținutul ei și nu după denumirea dată de parte, conform dispozițiilor art. 22 alin. (4) C. proc. civ.

Așadar, principiul disponibilității, specific procesului civil, se caracterizează prin dreptul părții de a dispune de obiectul procesului, dar și de mijloacele procesuale acordate de lege, în același sens statuând art. 22 alin. (6) C. proc. civ., text potrivit căruia: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel."

Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de față, raportat la limitele judecății, Înalta Curte, contrar celor reținute de prima instanță, constată că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la recunoașterea dreptului său de a fi inclusă în programul național de oncologie prin decontarea integrală a medicamentului Trastuzumab deruxtecan (denumire comercială Enhertu) în regim de compensare 100% și obligarea de a i se acorda medicamentul Trastuzumab deruxtecan (denumire comercială Enhertu), fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, iar în motivarea acțiunii a arătat că a fost diagnosticată în 2014 cu neoplasm mamar bilateral.

Din analiza considerentelor sentinței de fond, Înalta Curte constată că, deși existau neclarități cu privire la diagnosticul pentru care se solicită obligarea pârâților la recunoașterea dreptului reclamantei de a fi inclusă în programul național de oncologie prin decontarea integrală a medicamentului Trastuzumab deruxtecan, instanța de fond nu a lămurit această situație și a procedat la judecarea acțiunii în raport de un diagnostic care nu rezulta univoc din acțiune, examinând cererea reclamantei prin raportare la indicația terapeutică tumoare epitelială malignă la nivel peritoneal, în considerarea căreia a apreciat că a fost prescrisă terapia cu Enhertu (Trastuzumab-Deruxtecan). Prin urmare, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, pronunțându-se în raport de un diagnostic care nu era indicat în acest sens în cererea de chemare în judecată.

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de fond, pronunțându-se pe solicitarea reclamantei în raport de diagnosticul de tumoare malignă peritoneală, analizând dacă această afecțiune este inclusă în Ordinul ministrului sănătății publice și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021, cu modificările și completările ulterioare, posibilitatea inițierii din oficiu a procedurii de evaluare a medicamentului solicitat pentru această indicație, acordarea acestui medicament în regim de compensare de 100% pentru acest diagnostic, nu a soluționat cererea reclamantei de acodare a medicamentului Trastuzumab deruxtecan (denumire comercială Enhertu) fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, și capătul de cerere privind obligarea pârâților la recunoașterea dreptului său de a fi inclusă în programul național de oncologie prin decontarea integrală a medicamentului Trastuzumab deruxtecan (denumire comercială Enhertu), în raport de motivele pentru care a fost formulată cererea de chemare în judecată, aspecte care conduc la concluzia că nu a fost judecat fondul cauzei.

În concluzie, instanța de control judiciar constată încălcarea dispozițiilor legale referitoare la principiul disponibilității, situație în raport de care, având în vedere și respectarea dublului grad de jurisdicție, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se impune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu menținerea dispozițiilor sentinței privind soluționarea excepțiilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Sănătății.

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 666 din 15 aprilie 2024 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Menține dispozițiile sentinței privind soluționarea excepțiilor.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.