ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5667/2024

Ședința publică din data de 3 decembrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 13.03.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Ministerul Sanatatii, Agentia Nationala a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâților, fără somare și fără trecerea vreunui termen, la asigurarea către reclamant, pe baza de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului REGORAFENIB, în vederea efectuării tratamentului corespunzător pentru adenomcarcinom sigmoidian moderat diferențiat (G2), până la soluționarea definitivă a dosarului de drept comun aflat pe rolul aceleiași instanțe.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 128/2024 din 04 aprilie 2024 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, s-au respins exceptiile invocate de pârâți, admițându-se cererea de ordonanta presedințiala privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, AGENȚIA NAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI A DISPOZITIVELOR MEDICALE și CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, având ca obiect ordonanță președințială, obligând pârâții să asigure reclamantului, pe baza de prescriptie medicala, în regim de compensare 100% (fara contributie personala) medicamentul REGORAFENIB până la solutionarea definitiva a dosarului nr. x/2014 al Curtii de Apel Bucuresti.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05 aprilie 2024 Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta și dispozitivul sentinței nr. 128/04.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2024 privind acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, AGENȚIA NAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI A DISPOZITIVELOR MEDICALE și CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, în sensul că, în loc de " până la solutionarea definitiva a dosarului nr. x/2014 al Curtii de Apel Bucuresti" se va trece "până la solutionarea definitiva a dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Craiova. Menține celelalte dispoziții ale minutei și ale dispozitivului sentinței".

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 128/2024 din 04 aprilie 2024 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal au exercitat calea de atac a recursului pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, criticând hotărârea pentru nelegalitate.

Recurentul-pârât Ministerul Sănătății, prin memoriul de recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, să se admită excepțiile invocate, iar pe fond să se respingă cererea de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

A susținut, în esență, recurentul –pârât că instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu încălcarea prevederilor art. 32 lit. b) C. proc. civ., raportat la art. 16 alin. (1)

1

din Legea nr. 95/2016 privind reforma în domeniul sănătății, introdus prin Ordonanța nr. 37/2022, dar și cu încălcarea prevederilor art. 1443 C. civ., art. 56 lit. d) din Legea nr. 95/2006.

La rândul său, pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General la Guvernului, în cadrul recursului său, invocând motivul de nelegalitate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii față de Guvernul României, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, prin cererea de recurs, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, în ceea ce privește respingerea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a ANMDMR și obligarea acesteia "să asigure reclamantului, pe baza de prescriptie medicala, în regim de compensare 100% (fara contributie personala) medicamentul REGORAFENIB până la solutionarea definitiva a dosarului nr. x/2014 al Curtii de Apel Bucuresti", ca fiind nelegală din prisma aplicării greșite a cadrului legislativ din speța de față, iar în rejudecare, să se admită excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și pe fond respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în recurs

În această etapă procesuală niciuna dintre părți nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursurilor

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și alin. (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecata dosarului din data de 04 iulie 2024, s-a fixat primul termen pentru soluționarea celor trei recursuri la data de 03 decembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, față de situația intervenită în această etapă procesuală, prin decesul intimatului-reclamant, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a acestuia, ca motiv de ordine publică întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., și a reținut cauza spre soluționare pe acest aspect.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului-reclamant A., invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Amintește Înalta Curte că excepția lipsei capacității procesuale de folosință este o excepție de fond (vizează încălcarea unei condiții de exercițiu a acțiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) și peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluționării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părți, de procuror sau de instanță din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacității procesuale de folosință poate să fie invocată atât în primă instanță, cât și direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepție procesuală, iar în recurs, în condițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanța poate să invoce lipsa capacității procesuale de folosință din oficiu, oricând, pe cale de excepție procesuală, în etapa judecății în primă instanță, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecății în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ., poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului iar actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispozițiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existența folosinței drepturilor civile, respectiv a capacității de folosință.

Așadar, capacitatea procesuală de folosință este acea condiție de exercițiu a acțiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații procesuale civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosință, așa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai de către o persoană care deține capacitate procesuală de folosință, sub sancțiunea nulității actului de procedură, dispoziții aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât și în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimatul-reclamant A. a decedat la data de 25 aprilie 2024, conform certificatului de deces seria x.12 nr. x eliberat de Primăria Orașului Scornicești, județul Olt, conform Certificatului de Deces atașat la dosar.

Prin urmare, la acest moment, intimatul-reclamant este lipsită de capacitate procesuală de folosință, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi și obligații, intrând sub incidența dispozițiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acțiuni, respectiv obligarea pârâților, pe cale de ordonanță președințială, la asigurarea către reclamant a medicamentului Regorafenib pe baza de prescripție medicală, în regim de compensare de 100%, până la soluționarea definitivă a dosarului de drept comun, instanța de control judiciar reține că dreptul pretins de acesta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acestuia.

Reținând, așadar, că prin deces, intimatul-reclamant a pierdut capacitatea procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății și, prin urmare, având în vedere că una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și va casa sentința civilă recurată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05 aprilie 2024.

Procedând la rejudecarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, invocată din oficiu și, în raport de prevederile art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va anula acțiunea promovată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință, în considerarea intervenirii decesului acestuia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, va casa sentința civilă recurată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05 aprilie 2024 și, în rejudecare, va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, invocată din oficiu și, în consecință și, va anul acțiunea promovată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință, în considerarea intervenirii decesului acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale împotriva sentinței nr. 128/2024 din 4 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 05 aprilie 2024 și rejudecând:

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului, invocată din oficiu și, în consecință:

Anulează acțiunea promovată de reclamantul A., ca fiind formulată de o persoană fără capacitate de folosință.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 3 decembrie 2024.