ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4589/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 23 februarie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție contestatoarea A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 3007 din 21 noiembrie 2023 pronunțate de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care i-a fost respinsă cererea de transfer de la Judecătoria Pitești la Tribunalul Argeș formulată în cadrul sesiunii de transfer a judecătorilor organizată începând cu data de 11.10.2023.

În fapt, a susținut că la data cererii de transfer avea o vechime de 11 ani în funcția de judecător (inclusiv perioada de auditor de justiție), o vechime de 6 ani și 4 luni la Judecătoria Pitești și o vechime de 1 an și 7 luni în gradul profesional de tribunal.

Contestatoarea a solicitat transferul din rațiuni de ordin profesional, apreciind că vechimea sa în funcția de judecător și deținerea gradului profesional de tribunal justifică pe deplin decizia desfășurării pe viitor a activității la instanța superioară, arătându-și disponibilitatea să activeze într-o altă secție a tribunalului dacă aceasta s-ar impune.

În urma analizei criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea 303/2022, prin hotărârea contestată pârâtul a reținut, în esență, ca motive de respingere a cererii de transfer faptul că Judecătoria Pitești se confruntă cu o fluctuație constantă de personal, încărcătura de dosare pe judecător depășind media națională, precum și faptul că reclamanta nu se află în prezent în activitate (aflându-se în concediu medical și, ulterior, pentru creștere copil), astfel încât nu va funcționa efectiv la instanța la care a solicitat transferul și, ca urmare, nu va contribui la acest moment la desfășurarea în bune condiții a activității Tribunalului Argeș.

Contestatoarea a apreciat că decizia pârâtei cu privire la cererea de transfer este neîntemeiată, având în vedere, în principal, vechimea considerabilă în funcția de judecător precum și cea în cadrul Judecătoriei Pitești.

Deși contestatoarea nu se află în prezent în activitate, pârâta nu a luat în considerare avizele favorabile emise în privința transferului său atât de către Judecătoria Pitești, cât și de către Tribunalul Argeș și Curtea de Apel Pitești. Având în vedere motivele care au stat la baza acestor avize, conform art. 189 alin. (4) din Legea 303/2022, a apreciat că s-a avut în vedere aportul concret pe care aceasta îl va aduce în viitor instanței la care solicită transferul, nefiind de natură să aducă vreun prejudiciu actului de justiție înfăptuit la nivelul acesteia.

S-a mai precizat că cererea de participare la concursul de promovare efectivă la Tribunalul Argeș, formulată în sesiunea organizată în anul 2023, a fost respinsă, în prezent singura posibilitate prevăzută de lege de a activa la nivelul instanței superioare, al cărei grad aferent deține, fiind transferul.

Respingerea atât a cererii de transfer, cât și a cererii de înscriere la concursul de promovare efectivă formulate de subsemnata creează acesteia o situație discriminatorie în raport cu judecătorii care dețin o vechime în funcție mai mică ori egală cu vechimea sa, fără a fi dobândit gradul profesional de tribunal, acestora din urmă fiindu-le permisă promovarea efectivă.

Pentru aceste motive s-a solicitat anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3007/21.11.2023 și obligarea pârâtului la admiterea cererii de transfer la Tribunalul Argeș.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 191 din Legea nr. 303/2022 și art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

A susținut, în esență, că hotărârea atacată este legală, în considerente fiind expuse informații privind traseul profesional al solicitantei, vechimea în funcție de judecător și cea de la instanța de unde se solicită transferul, date referitoare la situația instanțelor implicate în procedură de transfer, dar și argumente privind asigurarea justului echilibru între interesul individual și interesul general al instanțelor implicate în procedură.

Din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea instanțelor.

Deși în situația reclamantei s-au acordat avize favorabile din partea instanțelor, s-a apreciat în raport de încărcătura instanței la care se solicită transferul, peste media națională, că ocuparea de către contestatoare a acestui post nu ar fi de natură să contribuie la activitatea instanței, aceasta aflându-se în concediu de creștere copil.

Referitor la invocarea unei situații discriminatorii față de imposibilitatea de a se înscrie la concursul de promovare, s-a arătat că cele două proceduri care asigură gradul profesional sunt alternative, iar transferul trebuie să vizeze și chestiuni de oportunitate.

Pentru aceste considerente s-a arătat că hotărârea atacată nu a fost emisă cu exces de putere.

Examinând Hotărârea nr. 3007 din 21 noiembrie 2023 pronunțată de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

3.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii cu o contestație ce are ca obiect Hotărârii nr. 3007 din 21 noiembrie 2023 pronunțată de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a respins cererea de transfer a doamnei judecător A. de la Judecătoria Pitești la Tribunalul Argeș.

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Potrivit acestor dispoziții:

"La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatoarei, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 3007 din 21 noiembrie 2023 pronunțată de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 188 și următoarele din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatoarei.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv motivele profesionale invocate de contestatoare, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe judecător și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

S-a concluzionat că, având în vedere situația Tribunalului Argeș, la care încărcătura pe judecător este de 787 de dosare comparativ cu media națională de 514 dosare, iar încărcătura pe schemă este de 642 de dosare, comparativ cu media națională de 388 de dosare, nu este oportun transferul contestatoarei, impunându-se ca posturile vacante în cadrul acestei instanțe să fie ocupate efectiv.

Prin urmare, analizând cererea de transfer formulată, prin raportare la criteriile legale mai sus arătate, precum și la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, secția pentru judecători a considerat, la acel moment, neoportună acordarea transferului, independent de avizele favorabile obținute, care au doar un caracter consultativ.

Soluția de respingere a cererii de transfer dispusă de secția pentru judecători este astfel justificată și se încadrează în limitele competenței și dreptului de apreciere conferit de lege.

În fine, Înalta Curte arată că nu pot fi primite drept argumente în soluționarea favorabilă a contestației nici susținerile contestatoarei referitoare la discriminarea față de situația altor judecători, în raport de imposibilitatea înscrierii la examenul de promovare efectivă pe post, date fiind prevederile art. 284 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 care statuează în sensul menținerii gradului profesional obținut prin promovare pe loc și al posibilității transferării în condițiile art. 188 alin. (2) din actul normativ menționat, ceea ce nu poate echivala cu încălcarea vreunui drept al contestatoarei.

Concluzionând, în considerarea aspectelor evocate, Înalta Curte constată că nu subzistă motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 3007 din 21 noiembrie 2023 pronunțate de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, actul administrativ atacat fiind emis în limitele competențelor prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor legale incidente.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 191 din Legea nr. 303/2022 coroborat cu art. art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoare, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 3007 din 21 noiembrie 2023 pronunțate de secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.