Decizia nr. 4473/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 19.12.2022 sub nr. de dosar x/2022, reclamanții A., B., C. și D. au chemat în judecată, pe calea contenciosului administrativ, pe pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - Repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV, pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021; - Obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata către reclamanți a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile acestora, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10 % din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia fiecărui reclamant și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9, alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004); - Obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri din pensia fiecărui reclamant și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 3, alin. (2)-(4) din O.G. nr. 13/2011); - Obligarea pârâților să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia reclamanților a contribuțiilor sociale de sănătate, de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004); - în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV, pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României. - Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților de purtarea prezentului proces (art. 453 alin. (1) C. proc. civ.).

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 127 din 21 martie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: "Admite excepția insuficientei timbrări, invocată de Guvernul României, și anulează ca insuficient timbrată cererea reclamanților având ca obiect obligarea pârâților să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensia reclamanților a contribuțiilor sociale de sănătate. Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României. Respinge excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României. Respinge excepția lipsei de obiect, respectiv a lipsei interesului reclamanților în continuarea prezentei acțiuni invocată de pârâtul Guvernul României prin notele de ședință din 17.03.2023. Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, invocată de Guvernul României prin notele de ședință din 17.03.2023 Respinge excepția necompetenței materiale, invocată de Guvernul României prin notele de ședință din 17.03.2023. Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș. Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții (...) Dispune obligarea pârâților Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș la despăgubiri constând în plata către reclamanți a sumelor reținute din pensii, în baza O.U.G. nr. 130/2021, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate, sumele urmând a fi indexate cu rata inflației. Dispune obligarea pârâților Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale penalizatoare aferente sumelor reținute din pensiile reclamanților cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului. Respinge în rest cererea de chemare în judecată. Admite cererea pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș de chemare în garanție a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Casei Județene de Asigurări de Sănătate Timiș. Dispune obligarea chematelor în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș la plata către pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș a sumelor pe care pârâta le va plăti reclamanților în temeiul prezentei hotărâri cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, sume virate în baza O.U.G. nr. 130/2021 de Casa Județeană de Pensii Timiș la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, actualizate cu rata inflației și dobânda legală, potrivit solicitării reclamanților, precum și la plata cheltuielilor de judecată. Dispune obligarea pârâților Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș la plata către reclamanți a sumei de 300 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată."

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 127 din 21 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal au formulat recurs recurenții-pârâți Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Timiș și recurenții-chemați în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș. 3.1. Pârâtul Guvernul României a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii. În motivarea recursului, pârâtul susține că prima instanță a dispus în mod greșit în sarcina sa o obligație de plată, atât timp cât Guvernul României nu are capacitate juridică civilă, putând sta în judecată, în calitate de pârât, doar în litigiile de contencios administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, astfel cum rezultă din prevederile art. 102 și 108 din Constituție. Raporturile juridice la care participă Guvernul României nu pot avea natură civilă, ci doar administrativă, prin aceasta înțelegându-se raporturi care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voință a acestui organ al administrației publice centrale, realizate în exercitarea atribuțiilor și competențelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice. Aceste alegații sunt confirmate și de prevederile art. 187 și urm din Legea nr. 287/2009, dar și de jurisprudența Înaltei Curți în materie. Astfel fiind, Guvernul României, ca organ colegial, nu are capacitate juridică civilă, iar în situația în care ar cădea în pretenții, fiind obligat la plata unor sume de bani către reclamantă, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire. De asemenea, a apreciat că instanța de fond a respins în mod nelegal excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare, cauza fiind supusă jurisdicției muncii, cu motivarea eronată, regăsită în încheierea din 28.02.2023, că jurisprudența invocată de Guvernul României nu poate fi considerată temei pentru a se reține competența tribunalului secția asigurări sociale, instanța făcând abstracție de dispozițiile legale invocate în susținerea excepției. Susține recurentul-pârât că Guvernul României nu are atribuții în calcularea și reținerea din pensii a contribuției de asigurări sociale de sănătate și nu poate fi obligat să plătească despăgubirile solicitate prin acțiune, câtă vreme sumele au fost calculate și reținute de casele teritoriale de pensii sau de casele de pensii sectoriale. Competența restituirii sumelor reținute este dată prin lege, în mod expres, în sarcina caselor de pensii, conform O.U.G. nr. 4/2023, astfel că Guvernul României nu poate fi obligat nici la restituirea sumelor reținute, nici a accesoriilor constând în actualizarea cu rata inflației și dobânda legală, în condițiile în care, potrivit art. 1 alin. (4) din O.G. nr. 13/2011, debitorului obligației bănești principale îi revine și sarcina îndeplinirii obligației subsecvente. Mai învederează recurentul-pârât că, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, cererea reclamanților este lipsită de interesul susținerii sale, care, conform art. 32 alin. (1) C. proc. civ., trebuie să îndeplinească cerința de a fi actual atât la data promovării, cât și pe parcursul soluționării acțiunii. Cererea este lipsită și de obiect, câtă vreme intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023 transpune obligația dispusă în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, neputându-se susține că solicitarea de către reclamanți a penalităților ar mai avea obiect. 3.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Timiș, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii acțiunii față de această recurentă. În motivare, a susținut în esență că prin Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate a fost creat cadrul legal care reglementează procedura administrativă de restituire, din oficiu, de către Casa Națională de de Pensii Publice prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii, a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv. După cum se precizează expres în preambulul actului normativ sus menționat, constatarea prin Decizia Curții Constituționale nr. 650/2022 a neconstituționalității dispozițiilor art. XXIV pct. 11-14 și pct. 16-19 și ale art. XXV alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 130/2021, s-a considerat că vizează interesul general public și constituie o situație de urgență și extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023 fiind reglementată o procedură de restituire a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate reținute inclusiv din pensia reclamanților. Reglementarea cu celeritate a unei proceduri de restituire a contribuțiilor în speță a fost justificată, după cum se arată în mod expres în O.U.G. nr. 4/2023, și de faptul că un număr mare de pensionari s-au adresat instanțelor de judecată solicitând restituirea sumelor reprezentând contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, blocând activitatea acestora. Totodată, reglementarea modalității de restituire a sumelor reprezentând contribuțiile de asigurări sociale de sănătate reținute în temeiul normelor declarate neconstituționale, a fost considerată ca o necesitate imperativă, astfel încât procesul să se desfășoare într-un interval de timp rezonabil și să poată fi susținut de la bugetul de stat, neadoptarea unei astfel de proceduri urmând a genera consecințe extrem de oneroase pentru bugetul de stat. A invocat dispozițiile art. 1 alin. (1) - (5) din O.U.G. nr. 4/2023, art. 2 alin. (1) - (3) și (5) din O.U.G. nr. 4/2023, apreciind că există temei legal în baza căruia să fie restituite sumele reținute din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile care depășesc 4.000 de RON, pentru partea ce depășește suma lunară de 4.000 de RON, aferente perioadei 01.01.2022 - 27.12.2022, iar obligarea recurentei la plata sumelor constând în indexarea cu rata inflației, a dobânzilor legale și a cheltuielilor de judecată este total nejustificată. 3.3. Împotriva sentinței nr. 127 din 21 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs și recurenta-chemată în garanție Casa de Asigurări de Sănătate Timiș, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii acțiunii față de această recurentă. În motivare, recurenta-chemată în garanție a susținut că hotărârea a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a normelor de drept material: art. 258 alin. (1), art. 277 alin. (1). art. 281, art. 302 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, republicata, cu modificările si completările ulterioare; art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, cu modificările si completările ulterioare; art. 1 alin. (2) din Ordinul CNAS nr. 1.549/2018; art. 2 din O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate; art. 22 alin. (1), art. 425, art. 451-453 C. proc. civ. A arătat că instanța de fond în mod greșit a admis cererea pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș de chemare în garanție a recurentei invocând prevederile art. 2 alin. (2) si (3) din O.U.G. nr. 4/2023, întrucât în actul normativ nu este menționată obligația casei județene de asigurări de sănătate de a tranfera sumele reținute din pensii cu titlu de contribuții de sănătate către CNPP si CJP Timiș. Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș este o instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, iar bugetul de venituri și cheltuieli al instituției este aprobat de către ordonatorul principal de credite - președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate art. 277 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare. A mai susținut că în aplicarea art. 258 alin. (1) din același act normativ, CJAS Timiș perfectează cu furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale contracte pentru furnizarea de servicii și pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului financiar. A învederat că prima instanță nu a ținut cont aceste dispoziții legale, cererea de chemare în garanție a recurentei, formulată de către CJP Timiș, se impune a fi respinsă, întrucât C.A.S. Timiș nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauza. A arătat în continuare că potrivit art. 281 lit. h) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, casele de asigurări de sănătate au atribuții privind negocierea, contractarea și decontarea serviciilor medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condițiile contractului-cadru. Totodată, a susținut că C.A.S. Timiș nu este emitenta unui act administrativ în ceea ce îi privește pe reclamanți, prin care să fi dispus reținerea CASS din pensia acestora. A apreciat că legitimarea procesuală pasivă în prezenta cauză nu aparține Casei de Asigurări de Sănătate Timis, întrucât nu există identitate între persoana chemată în garanție (C.A.S. Timis) și persoana obligată în raportul dedus judecății, condiție obligatorie în justificarea calității procesuale passive, aspect de care instanța de fond nu a ținut cont. Așadar, sentința primei instanțe de admitere a cerererii de chemare in garanție formulată de CJP Timis, în sensul de a fi obligați la restituirea sumelor de bani reținute începând cu luna ianuarie 2022, este nefondată, CAS Timis neadministrand contribuțiile de asigurări sociale de sănătate ale reclamanților. 3.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs recurenta-chemată în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și modificarea în parte a acesteia în sensul respingerii acțiunii față de această recurentă. În motivare, a susținut că interesul urmărit de pârâtă în promovarea cererii de chemare în garanție formulată în cauză nu mai este actual din moment ce legiuitorul a stabilit deja în sarcina Casei Naționale de Asigurări de Sănătate obligația plății către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 01 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, respectiv sumele ce formează obiectul acțiunii. Pentru aceste motive, solicită să se constate că în mod greșit a admis instanța de fond cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, în contradictoriu cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa de Asigurări de Sănătate Timiș, cererea de chemare în garanție fiind lipsită de interes prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate. Totodată, a mai arătat că și cererea de chemare în judecată a reclamanților este lipsită de interes, instanța de fond admițând în mod greșit cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, având în vedere faptul că începând cu luna martie 2023 acestora le sunt restituite lunar, sumele reținute cu titlu de contribuții sociale de asigurări de sănătate. Astfel, există posibilitatea ca odată cu rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pronunțate în cauză, reclamanții să solicite punerea în executare a acestora, realizându-se astfel o plata dublă a sumelor solicitate de către aceștia în prezenta cauză. În prezenta cauză, solicită să se aibă în vedere faptul că deși interesul reclamanților exista la data formulării cererii de chemare în judecată, acesta lipsea la data pronunțării sentinței. Astfel, solicitarea formulată de reclamanți, în sensul restituirii sumelor reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, este lipsită de efecte juridice în condițiile în care legiuitorul a stabilit prin lege obligația de restituire a acestora. Prin urmate, o eventuală obligare a pârâților de restituire a contribuției de asigurări sociale de sănătate este lipsită de folos practic pentru reclamanți, acțiunea acestora devenind lipsită de interes, instanța de fond neputând interveni asupra mecanismului de restituire a acestor sume instituit de legiuitor. O altă critică adusă sentinței recurate constă în obligarea chematelor în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a Casa de Asigurări de Sănătate Timiș la plata dobânzii legale și a actualizării cu rata inflației pentru sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Recurenta a susținut că prin raportare la solicitarea intimaților reclamanți cu privire la reparația integrală a prejudiciului ce formează obiectul capătului 3 de cerere, solicită instanței de control judiciar să observe că nu există o legătură de cauzalitate între obligația de restituire a contribuției de asigurări sociale de sănătate și plata dobânzilor si actualizărilor acestor sume, prin raportare la vreo formă de vinovăție a intimatei recurente Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru pensiile care depășesc 4.000 RON a fost instituită de Guvern prin O.U.G. nr. 130/2021 de modificare a Codul fiscal, aprobat prin Legea nr. 227/2015, si nu a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, astfel că CNAS, ca parte a puterii executive, avea și are obligația legală de a pune în executare prevederile legale incidente emise de puterea legislativă, în spiritul și litera acestora, neputându-se subroga în drepturile și obligațiile puterii legislative. În acest sens sunt și prevederile art. 1 alin. (4) din Titlul I al Constituției României în sensul în care Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale. A susținut că nu se poate retine o culpă a CNAS atâta timp cât legiuitorul prevedea în mod expres acest lucru. Mai mult decât atât, în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2023, CNAS a inițiat din oficiu executarea plăților către casa de pensii, astfel că nu se poate reține vreo culpă sau o obligație în sarcina chematei în garanție CNAS și a CAS Timiș de a plăti către Casa de Pensii Timiș suma pe care instanța de fond a considerat-o obligație de plată către intimații - reclamanți. 4. Apărările formulate în cauză Nu s-a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 31.05.2024, când cauza a fost amânată pentru soluționarea cererii de abținere formulată de dl. judecător E., cerere care a fost respinsă, fiind acordat termen de judecată în continuare la data de 11.10.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de recurenții-pârâți Casa Județeană de Pensii Timiș și Guvernul României, precum și de recurenții-chemați în garanție Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 127 din 21 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal sunt fondate, pentru următoarele considerente: 6.1. Recursul declarat de recurenții-chemați în garanție Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Înalta Curte va proceda, cu prioritate, la analiza motivului de nelegalitate privind lipsa calității procesuale pasive, având în vedere că în ipoteza admiterii acestuia devine inutilă analiza celorlalte critici de nelegalitate invocate de recurenții-chemați în garanție prin cererea de recurs. La soluționarea acestei excepții, Înalta Curte are în vedere că acțiunea de față are ca obiect, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pe lângă obligarea Guvernului la emiterea unui act administrativ, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul. Acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie sau restituirea sumelor reținute, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant și această pârâtă, raportat la atribuțiile conferite lor de lege, ci, așa cum s-a arătat, acordarea de despăgubiri pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe, de către Guvern, în timp ce casele de pensii nu au făcut altceva decât operațiuni materiale de aducere a acesteia la îndeplinire, iar Ministerul Finanțelor doar administrează bugetul Trezoreriei Statului. Nici faptul că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute în temeiul ordonanței declarate neconstituționale se face prin intermediul acelorași case de pensii nu este de natură a-i conferi acesteia calitate procesuală pasivă în litigiul de față, căci acesta nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat, astfel că nici casele de asigurări de sănătate nu au calitate procesuală pasivă. Așadar, raportat la obiectul pe care îl pot avea acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța declarată neconstituțională. Pe lângă Guvern, ca emitent al actului vătămător, ar mai putea sta în judecată emitenții actelor administrative emise în baza ordonanței, a căror anulare s-ar cere, sau autoritățile publice în privința cărora s-ar solicita să fie obligate la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ceea ce nu este cazul în speță, unde se solicită exclusiv despăgubiri, iar nu anularea unor acte emise de casele de pensii sau obligarea lor la emiterea unor acte ori la anumite operațiuni administrative, pe care, prin ipoteză, nu le-ar fi emis ori realizat împiedicate fiind de ordonanța neconstituțională. În consecință, raportat la dispozițiile art. 36 C. proc. civ., instanța de control judiciar constată este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, astfel că, în rejudecare, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenții-chemați în garanție și va respinge acțiunea formulată împotriva acestora, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. În raport de această soluție, Înalta Curte reține că nu se mai impune a fi analizate și celelalte critici formulate de acești recurenți. 6.2. Recursurile declarate de recurenții-pârâți Casa Județeană de Pensii Timiș și Guvernul României Având în vedere similaritatea criticilor formulate prin recursurile declarate de recurenții-pârâți Casa Județeană de Pensii Timiș și Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 127 din 21 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte urmează a le analiza global, punctând elementele de diferențiere dintre cereri. În cauză, intimații-reclamanți s-au considerat vătămați în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu, sens în care au formulat o acțiune în condițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."; totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curte reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., referitor la greșita respingere a excepției necompetenței invocat de Guvernul României prin recursul formulat împotriva încheierii din 28 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituționale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României, text potrivit căruia "Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.". Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 definește contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim". În acest context, art. 9 din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acțiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând "(i) acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, (ii) anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, (iii) obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative." (alin. (5). Se observă că dintre acțiunile enumerate de textul legal anterior menționat, doar acelea referitoare la (ii) anularea actelor administrative ori (iii) obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative se circumscriu definiției de la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. În schimb, acțiunea în (i) acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deși în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretențiile bănești prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic și asimilat. Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acțiunea în discuție, privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului, are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât și specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare/interpretare a sa strictă, limitativă. În aceste condiții, din moment ce premisa de formulare a acțiunii o reprezintă "acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțele Guvernului", admisibilitatea unei astfel de acțiuni în pretenții formulată potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată exclusiv la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanța sau ordonanța de urgență (pretins) vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care prin aplicarea unei ordonanțe/ordonanțe de urgență a Guvernului, ce ar fi neconstituțională, au prejudiciat partea reclamantă. În acest din urmă caz, persoanei interesate îi revine obligația să recurgă la acțiunea de drept comun/dreptul muncii/asigurărilor sociale/contencios administrativ etc., prevăzută de lege în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, natura juridică a raportului litigios și calitatea părților, cadru procesual în care va putea formula o excepție de neconstituționalitate în condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care apreciază că reglementarea legală aplicată în raportul juridic respectiv ar fi afectată de vicii de constituționalitate. Astfel, Înalta Curte constată că prima instanță a respins în mod corect excepția necompetenței invocate de pârâtul Guvernul României. Punctual, prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privința trimiterii la art. 1573 și alin. (7) 1 Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale. În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate; or, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență. Drept urmare, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale. Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,,(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023". Așadar, în condițiile în care prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamanți în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare dreptul să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, astfel că, contrar susținerilor recurentului-pârât, demersul reclamanților este unul admisibil. Referitor la argumentele recurenților-pârâți vizând lipsa atribuțiilor legale de plată a pretențiilor ce fac obiectul cererii, Înalta Curte constată că trebuie reținută în cauză calitatea acestei autorități de persoană obligată la plata accesoriilor aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate. În recurs, pârâtul Guvernul României a reiterat argumentele din fond, prin care a susținut că această obligație ar reveni caselor teritoriale de pensii sau caselor de pensii sectoriale, entități care au reținut din pensia reclamanților sumele în discuție și care, prin efectul O.U.G. nr. 4/2023, au obligația restituirii lor, obligație care se extinde și cu privire la accesoriile constând în actualizarea cu rata inflației și dobânda legală. Contrar acestor susțineri, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", oferă posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative". Cerere de chemare în judecată formulată în cauză este întemeiată pe acest text de lege și vizează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul. Faptul că reținerile din pensie, păgubitoare pentru reclamanți, au fost efectuate de Casa de Pensii, nu exonerează Guvernul României de plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Acțiunea de față nu are ca obiect plata pensiei ori a unor drepturi de pensie, pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamant și casa sectorială de pensii, în raport de atribuțiile conferite prin lege acestei autorități, ci, după cum s-a arătat anterior, obiectul cauzei de față îl reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudicii cauzate printr-o ordonanță de urgență declarată neconstituțională, fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constând în emiterea respectivei ordonanțe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operațiunile materiale de aducere la îndeplinire a dispozițiilor actului normativ. Nici împrejurarea că prin O.U.G. nr. 4/2023 se prevede că restituirea sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate se face prin intermediul acelorași case de pensii nu este de natură a schimba această concluzie, atât timp cât obiectul cauzei nu poartă asupra executării obligațiilor instituite prin actul normativ menționat, ci se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanța de urgență declarată neconstituțională. În concluzie, față de cauza juridică a acțiunii și față de dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile ce fac obiectul cauzei de față, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și Guvernul României, emitent al actului vătămător, respectiv al ordonanței de urgență declarate neconstituționale. În acest context, instanța de control judiciar reține totuși că, prin art. 1 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 4/2023, publicată în Monitorul Oficial nr. 138/17.02.2023, s-a dispus ca "sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate" și că "procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023". Totodată, art. 2 alin. (1) din același act a stabilit că "restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum și de către casele de pensii sectoriale și de către entitățile care plătesc venituri din pensii". Astfel, în condițiile în care prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus restituirea de către Casa Națională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 01 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015, capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, a rămas fără obiect. Prin urmare, față de intervenția pârâtului Guvernul României în ordinea legislativă, în scopul inclusiv al restituirii sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 01 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se impune respingerea capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuții de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, ca fiind rămas fără obiect.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursurile declarate de recurenții-pârâți Casa Județeană de Pensii Timiș și Guvernul României, precum și de recurenții-chemați în garanție Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș și Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 127 din 21 martie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, va respinge recursul declarat de recurentul - pârât Guvernul României împotriva încheierii din 28 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, va casa, în parte, sentința recurată și în rejudecare, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, va respinge capătul principal de cerere în ceea ce privește obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata către reclamanți a unor sume egale cu sumele reținute cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, ca rămas fără obiect și va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.