ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3812/2025

Ședința publică din data de 26 iunie 2025

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 1445 din 19.11.2024 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum și obligarea acestuia la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună transferul acestuia de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vălcea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

La data de 17 februarie 2025, contestatorul a formulat cerere de renunțare la judecata cauzei.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, căruia i-a fost comunicată cererea, a formulat un punct de vedere referitor la manifestarea de voință a contestatorului, prin care a precizat că este de acord cu cererea de renunțare la judecata cauzei.

Soluția instanței cu privire la cererea de renunțare la judecată

Potrivit art. 406 din C. proc. civ.:

(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.

(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

Totodată, art. 9 C. proc. civ. prevede:

(1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizații ori a unei autorități sau instituții publice ori de interes public.

(2) Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

(3) În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.

Analizând în continuare cererea de renunțare la judecata contestației formulate de contestatorul A., Înalta Curte reține aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., cu privire la dreptul de dispoziție al părților, normă legală în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea reclamantă poate oricând renunța la judecată, în condițiile legii.

Înalta Curte constată că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata contestației, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al contestatoarei, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Totodată, față de momentul procesual la care a fost formulată cererea de renunțare, respectiv după comunicarea cererii de chemare în judecată către intimat, care, ulterior, a primit și copie a cererii de renunțare, expunându-și punctul de vedere cu privire la manifestarea de voință a contestatorului, Înalta Curte, în temeiul art. 406 C. proc. civ., va lua act de cererea formulată de contestator privind renunțarea la judecata contestației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata contestației formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 1445 din 19 noiembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru procurori.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 26 iunie 2025.