ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1569/2025

Ședința publică din data de 19 martie 2025

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 7 august 2024 contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Hotărârii nr. 915 din 14 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători.

Prin hotărârea atacată secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Judecătoria Săveni la Judecătoria Iași formulată de domnul judecător A..

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

La data de 24.02.2025 s-a înregistrat cererea contestatorului privind renunțarea la judecată, motivat de faptul că a promovat la Tribunalul Iași începând cu data de 1.03.2025.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Înalta Curte, sesizată cu soluționarea prezentei acțiuni, constată faptul că la data de 12.02.2025 contestatorul a formulat cerere de renunțare la judecată.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata acțiunii, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al contestatorului, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Astfel, dispozițiile art. 9 din C. proc. civ. prevăd că:

"(1) Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizații ori a unei autorități sau instituții publice ori de interes public.

(3) În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege.

Totodată, dispozițiile art. 406 din C. proc. civ. prevăd că:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă".

Cererea de chemare în judecată a fost comunicată intimatei care prin notele de ședință depuse a solicitat a se lua act de manifestarea de voință, fără a formula alte pretenții.

În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea contestatorului de renunțare la contestația formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., ia act de cererea formulată de contestatorul A. privind renunțarea la judecata contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 915 din 14 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.