Decizia nr. 3793/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 135 a Curții de Apel București-

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Contestații Electorale la data de 11.12.2024 sub nr. x/2024*, reclamanta A.., în contradictoriu cu pârâții Biroul Electoral Central și Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 13 Cluj, a solicitat suspendarea executării Procesului Verbal Nr. 4/30.10.2024 încheiat cu ocazia completării Biroului Electoral de Circumscripție Județeană Nr. 13 Cluj cu reprezentanții partidelor politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice și alianțele electorale care participă la alegerile pentru Senatul și Camera Deputaților din data de 1 decembrie 2024, altele decât partidele politice parlamentare și Grupul parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 135 pronunțată la 17 decembrie 2024, Curtea de Apel București- Contestații Electorale a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâților și a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Biroul Electoral Central și Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 13 Cluj.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 135 pronunțate la 17 decembrie 2024 de Curtea de Apel București- Contestații Electorale a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond suspendarea executării Procesului Verbal Nr. 4/30.10.2024 încheiat cu ocazia completării Biroului Electoral de Circumscripție Județeană Nr. 13 Cluj. După o largă prezentare a situației de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal și a istoricului legislativ recent, recurenta contestă hotărârea pronunțată de instanța de fond, arătând că aceasta este nelegală și profund vătămătoare, întrucât în mod nelegal i s-a respins cererea de suspendare a procesului-verbal emis la data de 30.10.2024 de Biroul Electoral de Circumscripție Județeană Nr. 8 Brașov. Susține că prin cererea introductivă s-a demonstrat existența unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, având în vedere nelegalitatea constituirii organismelor electorale și riscurile financiare directe asupra bugetului de stat. Instanța de fond a procedat la restrângerea cadrului procesual și procedural fără acordul reclamantei, încălcând art. 9 din C. proc. civ.. De asemenea, au fost invocate excepții privind lipsa capacității și a interesului procesual, care nu au bază legală și au afectat grav dreptul la apărare. Se mai arată că instanțele competente au pendulat în mod nejustificat între ele, generând confuzie și întârziind soluționarea cauzei, în contradicție cu prevederile art. 22 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și cu dreptul la un proces echitabil garantat de CEDO. În plus, termenul de judecată a fost stabilit peste limita rezonabilă, ignorând caracterul urgent al cauzei electorale, iar instanța nu a sancționat pârâtele pentru nedepunerea întâmpinării în termen, contrar art. 205 și art. 208 alin. (2) din C. proc. civ. Susține că instanța de judecată a trecut peste o serie de aspecte procedurale respectiv, lipsa stabilirii cadrului procesual, încălcarea principiilor disponibilității și al contradictorialități in procesului civil și necomunicarea întâmpinărilor la cererea de chemare în judecată. Pentru toate aceste motive, se solicită casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de suspendare, în vederea restabilirii legalității, echilibrului procesual și protejării drepturilor fundamentale ale recurentei.

Aspecte procedurale În cuprinsul cererii de recurs, depus la data de 30.12.2024, recurenta-reclamantă A. a depus cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene. În baza prevederilor art. 267 alin. (3) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, recurenta-reclamantă a solicitat sesizarea CJUE cu următoarea întrebare preliminară: "Dacă prezența în textul legilor electorale, respectiv Legea nr. 115/2015 si în Legea Nr. 208/2015 a Camerei Deputaților prin Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale în numele organizațiilor cetățenilor apartinând minorităților naționale membre ale acestuia, este în acord cu legislația europeană, respectiv al art. 5 din Tratatul pentru Uniunea Europeană și art. 3b din Tratatul de la Lisabona" A susținut că răspunsul la această întrebare este extrem de utilă soluționării cauzei și este o obligație pe care instanța de judecată o are pentru ca CJUE să se pronunțe cu privire la această chestiune, întrucât reprezintă o problemă de interes general pentru aplicarea uniformă nu numai a legislației electorale, așa cum este prevăzută la art. 12 alin. (1) lit. a) și Art. 14 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 208/2015, dar și respectarea principiilor subsidiarității și al proporționalității, al principiului democrației reprezentative și nu în ultimul rând al caracterului universal, egal, direct, secret și liber exprimat al alegerilor, având în vedere necesitatea concordanței legislației românești cu prevederile actelor normative menționate anterior, așa cum este prevăzut la Art. 11 din Constituția României, republicată Recurenta-reclamantă A. a depus la data de 30 aprilie 2025 cerere modificatoare a cererii inițiale de chemare în judecată, în sensul că formulează contestație împotriva Procesului-Verbal Nr. 4/30.10.2024 încheiat de către Biroul Electoral de Circumscripție Județeană Nr. 13 Cluj și solicită anularea Procesului-Verbal Nr. 4/30.10.2024, a Deciziei Nr. 188/30.10.2024 întocmită de către Biroul Electoral Central și anularea alegerilor privind Senatul și Camera Deputaților din anul 2024. A susținut că au fost încălcate principiile pe baza potrivit cărora procesul electoral trebuia să le îndeplinească cumulativ, respectiv caracterul universal, egal, direct, secret și liber exprimat precum și pentru încălcarea caracterul egal și liber exprimat al alegerilor privind Senatul și Camera Deputaților, neputând fi asigurate nici cerințele statuate de art. 62 alin. (1) din Constituția României republicată, potrivit art. 12 alin. (1) lit. h) și art. 12 alin. (3) din Legea Nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente.

Soluția Înaltei Curți asupra cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene Examinând cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebarea preliminară formulată de recurenta-reclamantă A., Înalta Curte o va respinge, pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) cu întrebări preliminare trebuie să aibă aptitudinea de a lămuri aspecte legate de interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii, pe care, ulterior, instanța națională să le aplice la contextul factual dedus judecății. În conformitate cu dispozițiile art. 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, CJUE este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la: a) interpretarea tratatelor; b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii. Ca atare, procedura hotărârii preliminare prevăzută de dispozițiile art. 267 TFUE dă, înainte de a pronunța hotărârea într-un litigiu aflat pe rolul acestora, instanțelor statelor membre posibilitatea de a adresa întrebări Curții de Justiție a Uniunii Europene, întrebări ce vizează interpretarea sau validitatea normei comunitare. Alin. (2) al articolului anterior arătat prevede posibilitatea unei instanțe dintr-un stat membru de a sesiza CJUE dacă apreciază că o decizie în această privință este necesară în soluționarea pricinii, iar, potrivit alin. (3), în cazul în care chestiunea se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea. În conformitate cu jurisprudența consacrată (a se vedea Hotărârea din 29 noiembrie 1978 Pigs Marketing Board, considerentul 25, 83/78, Rec. p. 2347 și Hotărârea din 28 noiembrie 1991 Durighello, considerentul 8, C-186/90, Rec. p. 1-5773), în cadrul cooperării dintre CJUE și instanța națională, este de competența instanței naționale (care este învestită cu soluționarea cauzei, are cunoștință directă despre situația de fapt și probele administrate și trebuie să-și asume responsabilitatea hotărârii judecătorești subsecvente) să aprecieze, având în vedere particularitățile litigiului, asupra necesității pronunțării unei hotărâri preliminare. Prin hotărârea pronunțată în cauza C-283/81, S.R.L. CILFIT și Lanificio di Gavardo SpA c. Ministerul Sănătății, Curtea de Justiție din Luxemburg a arătat: «9. (…) trebuie să se sublinieze în primul rând că articolul 177 nu constituie o cale de atac deschisă părților dintr-un litigiu pendinte la o instanță națională. Prin urmare, nu este suficient ca o parte să susțină că litigiul implică o problemă de interpretare a dreptului comunitar pentru ca instanța națională respectivă să fie obligată să considere că este vorba despre o întrebare adresată în sensul articolului 177. În schimb, dacă este cazul, instanța națională respectivă poate sesiza Curtea de Justiție din oficiu.

În al doilea rând, rezultă din raportul dintre al doilea și al treilea paragraf ale articolului 177 că instanțele vizate de al treilea paragraf se bucură de aceeași putere de apreciere ca toate celelalte instanțe naționale pentru a evalua dacă, pentru a pronunța o hotărâre, este necesară o decizie asupra unui aspect de drept comunitar. Prin urmare, aceste instanțe naționale nu sunt obligate să trimită o întrebare referitoare la interpretarea dreptului comunitar formulată în cauza dedusă judecății lor în cazul în care respectiva întrebare nu este pertinentă, în alți termeni, în cazul în care, indiferent care ar fi răspunsul la această întrebare, acesta nu ar putea avea nicio influență asupra soluționării litigiului. (…)». Prin cererea formulată în prezenta cauză se solicită Curții de Justiție a Uniunii Europene să răspundă următoarei întrebări preliminare: "Dacă prezența în textul legilor electorale, respectiv Legea nr. 115/2015 și în Legea nr. 208/2015 a Camerei Deputaților prin Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale în numele organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale membre ale acestuia, este în acord cu legislația europeană, respectiv al art. 5 din Tratatul privind Uniunea Europeana și art. 3b din Tratatul de la Lisabona ?" Instanța de control judiciar apreciază că, prin modul în care a formulat solicitarea, recurenta tinde, în realitate, să obțină din partea Curții de Justiție a Uniunii Europene o veritabilă decizie de îndrumare în soluționarea în concret a cauzei de către instanța națională. Or, după cum s-a arătat anterior, o astfel de cerere de sesizare se poate face numai în situația în care, în cursul unui litigiu pendinte, se pune problema interpretării sau validității unei norme comunitare. Cu alte cuvinte, instanța națională este cea care stabilește relevanța dreptului comunitar pentru soluționarea litigiului aflat pe rol și hotărăște dacă cererea de adresare a unei întrebări preliminare este sau nu necesară. Instanța de recurs apreciază că are la dispoziție elementele necesare pentru a proceda la interpretarea și aplicarea corectă a normelor comunitare ce fac obiectul cererii de sesizare, prin raportare la situația de fapt dedusă judecății și jurisprudența CJUE în materie. Pentru aceste motive, Înalta Curte conchide că în cauză nu sunt întrunite cerințele reglementate de art. 267 TFUE, astfel că urmează să respingă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu întrebarea preliminară, formulată de recurenta - reclamantă A.. 6. Soluția Înaltei Curți asupra cererii modificatoare a cererii inițiale de chemare în judecată în calea de atac a recursului. Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor art. 204 alin. (1) și (3) C. proc. civ. reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat la instanța de fond, modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul precizat anterior putând avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților. Potrivit dispozițiilor art. 304 din C. proc. civ., recursul este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motive de nelegalitate, strict determinate de lege. În această etapă procesuală, nu este permisă modificarea acțiunii, întrucât recursul nu are caracter devolutiv în fapt, ci exclusiv în drept. Instanța de recurs constată că reclamantul nu a solicitat, în fața primei instanțe, în ședința publică din data de 16 decembrie 2024, ci direct în calea de atac a recursului la 30 aprilie 2025 și cu mult după primul termen de judecată la care reclamantul a fost legal citat la instanța de fond, cu depășirea termenului legal imperativ de modificare a cererii de chemare în judecată prevăzut de art. 204 alin. (1) C. proc. civ., context în care cererea formulată de partea recurentă privind modificarea acțiunii în calea de atac a recursului este inadmisibilă. Modificarea acțiunii este admisibilă doar în faza de fond, conform prevederilor art. 204 din C. proc. civ., anterior citate, și nu poate fi realizată în recurs, unde instanța nu rejudecă cauza în întregime, ci analizează legalitatea hotărârii atacate. În consecință, cererea de modificare a acțiunii formulată în cadrul recursului va fi respinsă ca inadmisibilă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Demersul judiciar al reclamantei A., astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de suspendare a executării Procesului Verbal Nr. 4/30.10.2024 încheiat cu ocazia completării Biroului Electoral de Circumscripție Județeană Nr. 13 Cluj cu reprezentanții partidelor politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice și alianțele electorale care participă la alegerile pentru Senatul și Camera Deputaților din data de 1 decembrie 2024, altele decât partidele politice parlamentare și Grupul parlamentar al minorităților naționale din Camera Deputaților . Soluționând cauza în primă instanță, Curtea de Apel București a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâților și a respins cererea formulată de reclamanta A.. Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că, în conformitate cu Decizia nr. 340D/07.12.2024, activitatea birourilor electorale menționate a încetat în mod oficial la data de 09.12.2024, ora 23:59, astfel că raportat la art. 34 și art. 244 C. civ. coroborate cu art. 32 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., intervine excepția lipsei capacității de folosință a pârâților și cererea este inadmisibilă. Recurenta-reclamantă a criticat soluția primei instanțe, clamând prin cererea de recurs formulată faptul că: - Instanța de fond a fi restrâns cadrul procesual și procedural încălcând art. 9 C. proc. civ. și afectând grav dreptul la apărare prin admiterea unor excepții neîntemeiate privind lipsa capacității și interesului procesual; - dosarul s-a plimbat nejustificată între instanțe, generând confuzie și întârzieri, contrar art. 22 alin. (5)-(6) C. proc. civ. și jurisprudenței CEDO privind dreptul la un proces echitabil; termenul de judecată a fost stabilit peste limita rezonabilă, ignorând caracterul urgent al litigiului electoral, iar instanța nu a sancționat pârâtele pentru nedepunerea întâmpinării în termen, cu încălcarea art. 205 și art. 208 alin. (2) C. proc. civ. au fost omise unele aspecte esențiale precum stabilirea cadrului procesual, respectarea principiilor disponibilității și contradictorialității, precum și necomunicarea întâmpinărilor către reclamantă. În drept s-a precizat că toate criticile sale se circumscriu cazurilor de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecății, ținând seama de conținutul actelor atacate, a verificat legalitatea actelor administrative, a coroborat dispozițiile incidente și a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestuia, casarea hotărârii se poate cere când prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Înalta Curte reține că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularități de ordin procedural, care atrag sancțiunea nulității sentinței în condițiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Sub un prim aspect, circumscris de către recurent acestui motiv de casare, acesta susține că instanța nu a respectat principiul contradictorialității, în condițiile în care în cuprinsul cererii de suspendare erau menționate mai multe părți care au avut un rol decisiv în completarea. Critica este nefondată, în condițiile în care chiar în acțiunea depusă în fața instanței de fond, recurenta-reclamantă arată în mod expres că cererea este formulată în contradictoriu cu Biroul Electoral Central și Biroului Electoral de Circumscripție Județeană Nr. 13 Cluj. De asemenea, recurenta-reclamantă a susținut că instanța nu ar fi respectat obiectul și limitele cauzei, potrivit principului disponibilității instanța de fond fiind obligată să stabilească cadrul procesual. Nici această critică nu poate fi reținută, câtă vreme din analiza sentinței instanței de fond reiese că a fost respectat atât cadrul procesual, cât și limitele învestirii, instanța pronunțându-se asupra a ceea ce s-a solicitat, în contradictoriu cu partea chemată în judecată. Criticile privind presupusa circulație nejustificată a dosarului între instanțe, întârzierea stabilirii termenului de judecată și nesancționarea pârâtelor pentru nedepunerea întâmpinării în termen sunt nefondate. Transferul dosarului s-a realizat în limitele competenței legale, conform art. 22 alin. (5)-(6) C. proc. civ., fără a produce vătămări efective sau afectarea caracterului echitabil al procesului. Stabilirea termenului a ținut cont de volumul de activitate al instanței și de parcurgerea etapelor procedurale necesare, fără a depăși un prag de rezonabilitate. În ceea ce privește întâmpinarea, omisiunea depunerii în termen nu a generat un dezechilibru procesual, iar instanța a avut libertatea de apreciere, potrivit art. 208 alin. (2) C. proc. civ., nefiind incidentă o sancțiune automată. Însă, în concret, ceea ce critică recurenta-reclamantă prin cererea de recurs este împrejurarea că instanța de fond nu s-a pronunțat, în opinia sa, asupra tuturor cererilor formulate prin contestație. Referitor la acest aspect, Înalta Curte constată că obiectul cauzei de față este reprezentat de cererea de suspendare a executării Procesului Verbal nr. x/30.10.2024 încheiat cu ocazia completării Biroului Electoral de Circumscripție Județeană Nr. 13 Cluj. Or, în aceste condiții, în raport cu limitele stabilite prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond nu a analizat lipsa interesului instituției Camerei Deputaților în organizarea procesului electoral privind alegerea pentru Senatul și Camera Deputaților din data de 1 decembrie 2024; nulitatea actelor emise de către Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale și nelegalitatea compunerii Biroului Electoral, în condițiile în care aceste aspecte excedează cadrului procesual stabilit chiar de către parte. Totodată, Înalta Curte constată că sunt străine pricinii criticile recurentei referitoare la: modul de adoptare al cadrului normativ ce reglementează alegerile Senatului și Camerei Deputaților (Legea nr. 208/2015); existența unor competitori electorali ce nu îndeplineau condițiile legale de a participa la scrutinul electoral; existența în procesul electoral a instituției Camerei Deputaților prin Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale și efectele acestei ingerințe din punct de vedere juridic și financiar; existența unor cadre normative diferite de reglementare a constituirii Biroului Electoral Central; existența în cuprinsul procesului-verbal contestat a unor entități inexistente (ex. Grupul Minorităților Naționale); existența sediului materiei prevăzută de cadrele normative menționate în susținerea în drept a contestatei care nu sunt limitative, etc. În consecință, instanța de fond nu se putea pronunța asupra acestor aspecte, tocmai în considerarea limitelor învestirii, respectiv a excepției lipsei capacității de folosință a pârâților invocată din oficiu și în subsidiar, asupra cererii de suspendare formulate. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că și acesta este nefondat. Recurenta reclamantă a solicitat suspendarea executării Procesului Verbal nr. x/30.10.2024 încheiat cu ocazia completării Biroului Electoral de Circumscripție Județeană Nr. 13 Cluj cu reprezentanții partidelor politice, organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale, alianțele politice și alianțele electorale care participă la alegerile pentru Senatul și Camera Deputaților din data de 1 decembrie 2024. Astfel, deși cererea a fost formulată în condițiile art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.", Înalta Curte constată că în cauză instanța de fond nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, respectiv nu a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile pentru a opera suspendarea actului atacat, întrucât în mod corect prima instanță a dat întâietate și a verificat cu prioritate excepția lipsei capacității de folosință a pârâților. Recurenta a susținut în mod neîntemeiat că instanța de fond ar fi restrâns cadrul procesual și procedural fără consimțământul părții reclamante prin admiterea unei excepții nejustificate privind lipsa capacității și a interesului procesual, care, în opinia sa, i-ar fi afectat grav dreptul la apărare. Înalta Curte constată că această critică nu se susține, întrucât instanța de fond a analizat cauza în limitele învestirii, stabilite chiar prin cererea de chemare în judecată, respectând cadrul procesual indicat expres de reclamantă. Prin urmare, susținerea privind pretinsa restrângere procedurală este lipsită de fundament factual și juridic. Referitor la excepția admisă de instanța de fond - respectiv lipsa capacității de folosință a pârâților -, Înalta Curte reține că aceasta a fost corect invocată și verificată cu prioritate, conform principiului legal al examinării excepțiilor de ordine publică înaintea fondului. Astfel, având în vedere dispozițiile art. 34 și art. 244 C. civ. și art. 32 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., coroborate cu Decizia nr. 340D/07.12.2024, care atestă încetarea oficială a activității birourilor electorale la data de 09.12.2024, prima instanță a constatat în mod legal inadmisibilitatea acțiunii. Înalta Curte observă că instanța de fond nu a procedat la verificarea fondului cererii, ci a pronunțat soluția exclusiv pe baza excepției admise. În mod corect Curtea de Apel a acordat întâietate aspectelor de admisibilitate, fără a fi obligată să analizeze condițiile de fond (cazul bine justificat, paguba iminentă) în lipsa capacității de folosință a pârâților. Instanța de recurs precizează, în acord cu judecătorul fondului, că una dintre condițiile indispensabile pentru exercitarea unei acțiuni civile este existența capacității de folosință a părților, atât din perspectiva reclamantului, cât și a pârâtului. Având în vedere că Biroul Electoral Central și Biroul Electoral de Circumscripție Județeană nr. 13 Cluj își încetaseră activitatea, în mod corect prima instanță a admis excepția privind lipsa capacității procesuale de folosință a pârâților. Prin urmare, toate motivele de recurs sunt nefondate, iar hotărârea instanței de fond se circumscrie cadrului legal și jurisprudențial aplicabil, motiv pentru care se impune menținerea acesteia în întregime. Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de modificare a acțiunii, ca inadmisibilă, va respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene și va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A.. împotriva sentinței civile nr. 135 pronunțate la 17 decembrie 2024 de Curtea de Apel București - Contestații electorale, ca nefondat.