ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3352/2025

Ședința publică din data de 12 iunie 2025

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 709/04.12.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal admis admite plângerea împotriva Deciziei CNSC nr. 3097/C11/3491, 3549 din 4 noiembrie 2024 formulată de petenta A. S.R.L., în contradictoriu cu autoritatea contractantă UNIVERSITATEA TEHNICĂ "GHEORGHE ASACHI" IAȘI, și intimatele S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., a modificat în tot Decizia CNSC nr. 3097/C11/3491, 3549 din 4 noiembrie 2024, în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestației formulate de contestatoarea S.C. B. S.R.L. împotriva Raportului procedurii nr. x/27.09.2024 și a adresei de comunicare a rezultatului procedurii nr. 35430/27.09.2024, precum și a actelor subsecvente, în ceea ce privește declararea ofertei sale ca neconformă și respingerii ca neîntemeiată a contestației formulate de contestatoarea S.C. C. S.R.L. împotriva Raportului procedurii nr. x/27.09.2024 și a adresei de comunicare a rezultatului procedurii nr. 35428/27.09.2024, în ceea ce privește declararea ofertei sale ca neadecvate și declarare a ofertei câștigătoare.

Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut, în esență, că Decizia CNSC nr. 3097/C11/3491, 3549 din 4 noiembrie 2024 este nelegală întrucât, raportat la cadrul normativ în vigoare și la prevederile documentației de atribuire din cadrul proceduri de atribuire, în acord cu petenta și cu autoritatea contractantă, Curte a reținut că ofertanții aveau obligația întocmirii propunerilor financiare cu luarea în considerare a dispozițiilor H.G. nr. 598/2024 și nu a celor din H.G. nr. 900/2023 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată.

În aplicarea salariului minim de bază, astfel cum a fost reglementat de H.G. nr. 598/2024 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ - 1 iulie 2024, participanții la procedura de achiziție aveau obligația de a-și fundamenta modul de formare a tarifului aferent manoperei prin raportare la salariul minim de bază aplicabil, în mod previzibil, în perioada de derulare a contractului de achiziție, respectiv începând cu august 2024.

Întrucât, în cauză, la momentul depunerii ofertelor de către ofertanți - 03.07.2024, salariul minim brut pe țară era de 3.700 RON, actul normativ privind modificarea acestui salariu fiind publicat în Monitorul Oficial la data de 06.06.2024, cu aproape o lună înainte de expirarea termenului de depunere a ofertelor și în perioada în care încă mai puteau fi solicitate clarificări cu privire la documentația de atribuire.

În aceste condiții, nu se poate reține caracterul incert al intrării efective în vigoare a prevederilor H.G. nr. 598/2024, astfel că modificarea salarială în discuție este una absolut previzibilă din punct de vedere normativ pentru toți ofertanții.

Mai mult, în condițiile în care era evident încă din data de 06.06.2024 că valoarea salariului minim brut pe țară urma să fie majorată începând cu 1 iulie 2024, iar perioada de derulare a contractului de achiziție începea cu luna august 2024, nu se poate reține ca justificată elaborarea de către cele două contestatoare a propunerilor financiare pe baza salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată inferior celui prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 598/2024.

În acord cu autoritatea contractantă, instanța a subliniat că reținerea unui salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată inferior celui prevăzut de H.G. nr. 598/2024 este de natură a diminua artificial prețul oferit, ceea ce, în mod evident, impunea analizarea caracterului serios al ofertelor contestatoarelor, respectiv la verificarea sustenabilității acestor oferte. Sub acest aspect, Curtea, în deplin acord cu petenta și autoritatea contractantă, precizează că, în condițiile în care contractul de achiziție publică în discuție nu putea fi executat legal pe baza salariilor din oferta depusă de cele două contestatoare, în cauză devin incidente dispozițiile art. 136 alin. (3) din H.G. nr. 395/2016, referitoare la neconformitatea acestor oferte.

Împotriva Deciziei nr. 709/04.12.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, S.C. B. S.R.L. a formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 și art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.1. În motivarea cererii de revizuire se arată că hotărârea a cărei revizuire se cere încalcă efectul pozitiv al autoritătii de lucru judecat al deciziei nr. 386/02.06.2022 pronunțată de aceeași instanță - motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu privire la acest motiv, revizuenta arată că, până la modificarea C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, motivul de revizuire în discuție avea în vedere numai efectul negativ al autorității de lucru judecat, de vreme ce instanța învestită cu cererea de revizuire nu putea, potrivit formei anterioare a art. 513 alin. (4) C. proc. civ., decât să anuleze cea de a doua hotărâre care încălca autoritatea de lucru judecat.

Având în vedere că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018 se prevede în mod expres că, după anularea celei din urmă hotărâri, instanța va trimite cauza spre rejudecare dacă constată încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, rezultă că, în prezent, revizuirea poate fi formulată pentru încălcarea autorității de lucru judecat sub ambele ei forme, deci inclusiv sub aspectul efectul pozitiv.

Astfel, aplicabilitatea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 poate fi reținut atât în cazul în care se invocă încălcarea autorității de lucru judecat în sens negativ, cât și în sens pozitiv.

Susține revizuenta că, în acest mod, legiuitorul a consacrat în mod explicit efectul pozitiv al autorității de lucru judecat prin care o chestiune litigioasă dezlegată în mod definitiv în cadrul unei anumite cauze este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită într-un litigiu ulterior.

Revizuenta face trimitere la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr. 489 din 29 ianuarie 2020 și Decizia nr. 1148 din 23 mai 2024, și la art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor, privind dreptul la un proces echitabil.

Arată că, prin decizia nr. 386/2022 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosarul nr. x/2022, instanta a solutionat definitiv problema de drept privind legislația incidentă sub aspectul salariului minim în funcție de care trebuie evaluată oferta financiară în cadrul unei proceduri de achizitie publică.

În acea cauză, instanța a fost sesizată cu soluționarea unei plângeri formulate de revizuentă împotriva Deciziei CNSC nr. 895/C4/887 din 03.05.2022, intimate fiind autoritatea contractantă Institutul Regional de Oncologie Iași și S.C. D.. În sustinerile acelei solicitării, revizuenta a invocat caracterul neconform al ofertei S.C. D., criticând faptul că aceasta s-a fundamentat pe salariul minim pe economie prevăzut pentru anul 2021, și nu cel pentru anul 2022, an în care începea efectuarea serviciilor.

Prin acea decizie, instanța a reținut că se impune în sarcina autorității contractante obligația de a verifica conformitatea ofertelor cu legislația în vigoare și prevederile documentației de atribuire la data publicării anunțului privind procedura de achiziție publică, și nu la un moment ulterior, chiar dacă intră în vigoare un alt act normativ care ar putea aduce modificări asupra valorii contractului.

Spune revizuenta că în cele două motivări date în cele două cauze la care aceasta a fost parte, se observă că aceeași instanță a venit cu argumente diametral opuse.

Prin soluția dată în Dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iași a admis că oferta financiară a participanților la procesul de achiziție publică trebuie să se facă bazându-se pe legislația în vigoare la momentul publicării anunțului de participare de către autoritatea contractantă iar soluția dată în Dosarul nr. x/2024, aceeași instanță argumentează că oferta participanților trebuie făcută luând în calcul cadrul normativ în vigoare la momentul transmiterii ofertei.

Arată revizuenta că, în cadrul procedurii de achiziție publică (cum este cazul în prezenta speță), participanții au o calitate specială, mai ales în ceea ce privește autoritățile contractante care se află sub cupola noțiunii de "stat", așa cum reiese din definiția oferită de Directiva 2014/24/UE A Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (în continuare "Directiva privind achizițiile publice " sau "Directiva nr. 24/2014 ").

De asemenea, un alt aspect specific litigiilor privind achizițiile publice - diferit de litigiile guvernate de dreptul comun - îl constituie faptul că aceste litigii nu sunt bilaterale, în sensul că, de regulă, pe lângă ofertanți și autoritatea confractantă, o prezență instituțională constantă în aceste litigii o constituie CNSC, creându-se astfel o continuitate procedurală.

Astfel, deși în cele două cauze apar două autorități contractante diferite - Institutul Regional de Oncologie Iași, respectiv Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi" Iași având în vedere definiția de mai sus, din perspectiva CEDO, ele se circumscriu noțiunii de "stat".

Așadar, autoritatea contractantă Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi Iași" nu poate opune cu succes faptul că hotărârea dată în dosarul cu nr. x/2022 nu îi este opozabilă, întrucât nu a participat anterior în proces, câtă vreme "statul răspunde pentru toate autoritățile lui ". Decizia dată în prima cauză în care a participat ca autoritate contractantă Institutul Regional de Oncologie Iași, este obligatorie și este opozabilă oricărei autorități contractante care dorește să participe la o procedură de achiziție publică privind serviciile de pază, inclusiv autorității contractante din cel de-al doilea litigiu, Universitatea Tehnică "Gheorghe Asachi Iași".

Prin urmare, condiția impusă de ligiuitorul național privind identitatea de părți, interpetată în lumina jurisprudenței CEDO, este verificată în speța de față.

Susține revizuenta că este îndeplinită și cea de-a doua condiție necesară pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și anume, existența unei legături între soluția dată în prima cauza cu soluționarea celui din urmă litigiu.

Astfel, în dosarul cu nr. x/2024 Curtea de Apel Iași, a trebuit să dezlege aceeași problemă de drept ca și în dosarul cu nr. x/2022, și anume legislatia incidentă sub aspectul salariului minim în functie de care trebuie evaluată oferta financiară în cadrul unei proceduri de achizitie publică. Acest lucru dovedește îndeplinirea condiției stabilite de legiuitor privind existența contrarietății de hotărâri din perspectiva identității de obiect dintre cele două cauze.

Având în vedere identitatea de chestiune litigioasă între cele două cauze, cea de-a doua instanță este obligată să țină seama de dezlegările anterioare. Aspectele reținute de instanță și care au stat la baza soluției din dispozitivul deciziei nr. 386/2022, intră sub efectul pozitiv al autorității de lucru judecat și trebuie avute în vedere de instanța sesizată ulterior.

Cea de-a doua hotărâre, respectiva Hotărârea nr. 709/2024 din 04.12.2024 a aceleiași instanțe, încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a primei hotărâri judecătorești, având în vedere că, prin această din ultimă hotărârea instanța admite plângerea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. și stabilește că evaluare ofertei trebuie făcută în concordanță cu legislația în vigoare la momentul depunerii ofertei, și nu la momentul publicării anunțului și a întocmirii documentației de atribuire de către autoritatea contractantă.

Prin urmare, la momentul înaintării cereri de revizuire, există două hotărâri potrivnice și definitive, pronunțate de aceeași instanță, a doua hotărâre încălcând efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a celei dintâi, în ceea ce privește dezlegarea de către prima instanță a problemei privind momentul la care trebuie analizată oferta financiară într-o procedură de achiziție publică de servicii de pază.

Întrucât chestiunea litigioasă privind legislatia incidentă sub aspectul salariului minim în functie de care trebuie evaluată oferta financiară în cadrul unei proceduri de achizitie publică a fost tranșată în mod definitiv prin Decizia nr. 386/2022 și, în lumina respectării principiului securității juridice, nu poate primi, într-o altă judecată ulterioară, o interpretare diferită.

2.3. O altă critică privește faptul că decizia nr. 709/04.12.2024 a Curții de Apel Iași încalcă principiul prioritătii dreptului uniunii europene - motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la acest motiv, revizuenta susține, în esență, încălcarea, de către Curtea de Apel Iași, a prevederilor Directivei 2014/24/UE privind achizițiile publice, respectiv:

- Articolul 18 - Principii aplicabile achizițiilor, potrivit căruia "Autoritățile contractante îi tratează pe operatorii economici în mod egal și fără discriminare și acționează într-o manieră transparentă și proporționată."

- Articolul 56 - Principii generale

- Articolul 72 - Modificarea contractului în cursul perioadei sale de valabilitate

Arată revizuenta că, potrivit dispozițiilor directivei, modificarea criteriilor de adjudecare poate fi făcută după lansarea procedurii, doar în mod excepțional și doar cu acordarea tuturor ofertanților unei perioade de timp suficiente pentru ajustarea ofertelor în consecință.

Contractele odată atribuite nu mai trebuie modificate în mod substanțial pe parcursul executării lor. Având în vedere că, atât documentația de licitație, cât și cea contractuală prevedeau un mecanism de ajustare a prețului în frncție de evoluția salariului minim - așa cum am arătat și în secțiunea privitoare la situația de fapt - în speță, ajustarea prețului în conformitate cu prevederile contractuale nu reprezintă o modificare substanțială.

Or, în speță, 6 din 8 ofertanți și-au construit ofertele bazându-se pe precizările din caietul de sarcini și din valoarea estimată a contractului, indicate de autoritatea contractantă la momentul lansării procedurii. De asemenea, aceștia s-au bazat pe o jurisprudență constantă a instanțelor naționale și a CNSC conform cărora modificarea salariului minim după momentul lansării procedurii nu ar trebui avută în vedere la momentul înaintării ofertelor, o astfel de modificare urmând să aibă oricum efect prin mecanismul ajustării prețului.

Prin întâmpinare, intimata Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iași prin care se soicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

De asemenea, intimata C. prin care solicită admiterea cererii de revizuire.

4.1. Înalta Curte, având în vedere că sunt invocate două motive de revizuire, respectiv motivul întemeiat pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 și motivul întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la motivul întemeiat pe art. 21 din Legea nr. 554/2004, va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 și dispune formarea unui nou dosar.

4.2. În ceea ce privește capătul de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;

Deci, invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să existe două hotărâri, definitive, cea de-a doua fiind dată cu încălcarea principiului forței lucrului judecat, indiferent dacă prin ele s-a rezolvat sau nu fondul litigiului;

- cele două hotărâri definitive trebuie să se fi dat în aceeași "pricină", dar în dosare diferite.

Pentru existența acestui motiv de revizuire se cere să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, adică "elementele caracteristice lucrului judecat", hotărârile să fi fost date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, dar în dosare diferite sau prin hotărârea ulterioară să se fi nesocotit existența unei dezlegări anterioare, dată într-o pricină purtată între aceleași părți, care are legătură cu soluționarea celui din urmă litigiu, în ambele cazuri instanța de revizuire poate dispune anularea ultimei hotărâri judecătorești și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepția autorității lucrului judecat, instanța a omis să soluționeze această excepție. În cazul în care excepția a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se poate face cerere de revizuire, întrucât, judecându-se o asemenea cerere, instanța ar realiza un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepția autorității lucrului judecat.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Astfel, revizuenta a pretins că decizia nr. 709/2024 pronunțată la 4 decembrie 2024 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal contrazice, prin statuările ei, cele stabilite cu putere de lucru judecat, sub aspect pozitiv, prin decizia nr. 386/2022 a aceleiași instanțe, în legătură cu chestiunea de drept vizând legislația în vigoare în funcție de care trebuie făcută oferta participanților (ce în vigoare la momentul transmiterii ofertei sau cea în vigoare la momentul publicării anunțului de participare).

S-a arătat că potrivit primei decizii nr. 386/2022 a Curții de Apel Iași - opusă sub aspectul dezlegărilor jurisdicționale definitive și efectului pozitiv al lucrului judecat atașat acestora, instanța a stabilit că oferta participanților trebuie făcută în funcție de legislația în vigoare la momentul publicării anunțului de participare.

Înalta Curte reține că obiectul dosarului nr. x/2022, în care a fost pronunțată decizia nr. 386/2022 a Curții de Apel Iași, l-a constituit soluționarea unei plângeri formulate de revizuentă împotriva Deciziei CNSC nr. 895/C4/887 din 03.05.2022, intimate fiind autoritatea contractantă Institutul Regional de Oncologie Iași și S.C. D..

Prin această plângere a fost criticat caracterul neconform al ofertei S.C. D. pentru faptul că aceasta s-a fundamentat pe salariul minim pe economie prevăzut pentru anul 2021, și nu cel pentru anul 2022, an în care începea efectuarea serviciilor.

Prin Decizia nr. 386/2022, Curtea de Apel Iași reținut că prevederile documentației de atribuire sunt obligatorii atât pentru autoritatea contractantă cât si pentru toți participanții la procedura de achiziție publica, aceștia fiind ținuți să își elaboreze ofertele in conformitate cu prevederile acestei documentații.

Astfel, atâta timp cât conținutul documentației de atribuire nu a fost contestat de niciunul din participații la procedură documentația a devenit obligatorie, ofertații fiind ținuți sa își elaboreze ofertele in concordanta cu cerințele impuse prin aceasta.

În acest context instanța a reținut că susținerile petentei în sensul ca atât la data transmiterii spre publicare a documentației de atribuire cât și la data limită de depunere a ofertelor ar fi fost în vigoare un act normativ (H.G. nr. 1071/2021) care reglementa un alt cuantum al salariului minim brut pe țară garantat în plată decât cel specificat în caietul de sarcini nu pot fi primite întrucât prin aceste critici petenta tinde sa pună in discuție legalitatea documentației de atribuire cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 101/2016 sub aspectul termenului de formulare a unei astfel de cereri.

Retine în consecința curtea de apel, prin Decizia nr. 386/2022, că, în cauză, prin caietul de sarcini s-a impus cerința ca ofertele financiare să respecte prevederile H.G. nr. 4/2021 dispoziții conform cărora începând cu 13.01.2021 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată este de 2.300 RON, specificându-se si faptul ca la întocmirea tarifului ofertanții trebuie să țină seama de împrejurarea ca salariul minim actual este de 2300 RON/lună.

De asemenea, mai reținut instanța că data limita de depunere a ofertelor era 17.11.2021 aspect ce rezultă din anunțul de participare iar Hotărârea Guvernului nr. 1071/2021 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, care prevedea un salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, de 2.550 RON lunar, se aplica începând cu data de 1 ianuarie 2022.

Înalta Curte constată nu numai că nu există o identitate de părți în cele două dosare dar și că situația de fapt a fost diferită motiv pentru care instanțele au avut în vedere temeiuri juridice diferite, neîntrunindu-se astfel nici cerința triplei identități de cauză, obiect și părți cerută de lege dar nici condiția ca prin hotărârea ulterioară să se fi nesocotit existența unei dezlegări anterioare, dată într-o pricină purtată între aceleași părți, care are legătură cu soluționarea celui din urmă litigiu.

Prevalându-se de dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă" și susținând o nesocotire a efectului pozitiv al lucrului judecat din primul litigiu în legătură cu chestiunea de drept invocată revizuenta demonstrează o abordare și o înțelegere proprie a instituției autorității lucrului judecat, în manifestarea efectului pozitiv al acesteia.

Astfel, pornind de la fundamentul autorității de lucru judecat, care presupune contradictorialitatea dezbaterilor părților și respectarea garanțiilor procesuale ale acestora, în așa fel încât ceea ce a fost supus dezlegărilor jurisdicționale definitive ale instanței, pe cale principală sau incidentală, să nu mai poată fi supus ulterior reevaluării judiciare, este necesar să existe identitate de părți, pentru ca acestea să poată opune lucrul judecat (indiferent că s-ar prevala de excepția autorității de lucru judecat sau doar de efectul pozitiv al acesteia).

În termenii art. 431 alin. (2) C. proc. civ. nu este necesară, într-adevăr, tripla identitate de elemente ale raportului juridic transpus pe plan procesual (așa cum statuează art. 431 alin. (1) C. proc. civ., în legătură cu excepția autorității de lucru judecat), ci trebuie să existe doar o identitate de chestiune litigioasă, adică o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună unei noi judecăți, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanță a statuat deja jurisdicțional în mod definitiv.

Altfel spus, un asemenea aspect litigios nu mai poate face obiectul unei analize proprii a instanței învestite a doua oară, el impunându-se ca atare noii judecăți, fără posibilitatea pentru părți de a mai contrazice dezlegarea dată în primul proces sau pentru instanța de judecată de a realiza o altă evaluare și respectiv, dezlegare a respectivei chestiuni litigioase.

Pentru a se putea pretinde însă, nesocotirea efectului pozitiv al autorității lucrului judecat, este necesar să existe aceleași părți ale litigiului, pentru că altfel s-ar ajunge la situația în care unui terț fată de proces i s-ar opune dezlegările jurisdicționale date în absența sa din procedura judiciară, așadar cu încălcarea flagrantă a principiilor fundamentale ale procesului civil referitoare la respectarea dreptului de apărare și la contradictorialitatea dezbaterilor.

În același timp, opunându-se unui terț efectele unei judecăți la care nu a participat s-ar nesocoti principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești, care se manifestă doar în relația dintre părți sub ambele aspecte, al obligativității acestor efecte (transpuse pe planul executorialității hotărârii) și respectiv, al lucrului judecat (indiferent că este vorba de efectul negativ sau pozitiv al acestuia).

Or, este ceea ce tinde a valorifica revizuenta prin demersul de față, în contextul în care prima judecată, în care a fost pronunțată decizia nr. 386/2022 a Curții de Apel Iași, a avut ca părți Institutul Regional de Oncologie Iași, în calitate de autoritate contractantă și pe S.C. D., în calitate de ofertant, iar în cel de-al doilea proces, în care a fost pronunțată decizia nr. 709/2024 pronunțată la 4 decembrie 2024 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a cărei anulare se solicită, aceeași societate a opus pretențiile sale, în legătură cu altă decizie a CNSC și față de alte părți, respectiv Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi Iași, S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L..

Astfel cum s-a arătat, dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. care reglementează acest efect important al hotărârii judecătorești, permit oricăreia dintre părți să opună lucrul anterior judecat, dat fiind principiul relativității, iar nu posibilitatea unei părți de a se prevala de o asemenea judecată în raport cu un terț, care în felul acesta nu și-ar mai putea face propriile apărări.

În același sens, cea de-a doua instanță nu este obligată să țină seama de dezlegările anterioare, câtă vreme nu este în ipoteza relativității efectelor lucrului judecat (adică, al obligativității acestuia în relația dintre părți) ci, dimpotrivă, trebuie să realizeze propria verificare jurisdicțională și statuare în drept.

Susținerea revizuentei potrivit căreia, odată dezlegată chestiunea de drept într-un proces, care a opus anumite părți, ea nu ar mai putea fi dezbătură ulterior și n-ar mai putea primi o altă dezlegare, indiferent cui s-ar opune, este una care nesocotește principiile desfășurării procesului civil și respectiv, funcțiunea autorității lucrului judecat, care înseamnă că nu pot fi opuse dezlegări definitive ale instanței decât părților participante la procedura judiciară.

Distincția dintre efectul pozitiv al autorității lucrului judecat și efectul negativ sau extinctiv al acesteia nu constă în faptul că n-ar trebui să se regăsească aceleași părți ale raportului juridic procesual (identitate care este obligatorie pentru ambele forme de manifestare a efectelor lucrului judecat), ci în împrejurarea că nu trebuie să fie identitate de cauză și obiect, ci doar de chestiune litigioasă (adică, o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți).

Separat de împrejurarea că revizuenta relevă oricum, aspecte care în economia celor două spețe n-au primit rezolvări contradictorii pe fondul lor, ceea ce este relevant și determinant în legătură cu greșita invocare a efectului pozitiv al lucrului judecat este lipsa identității părților cărora să li se poată opune.

În consecință, promovând revizuirea întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și invocând încălcarea efectului pozitiv al autorității lucrului judecat, partea a nesocotit condițiile acestei instituții care presupune, în sensul art. 431 alin. (2) C. proc. civ., identitatea de părți și de chestiune litigioasă.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge capătul de cerere al revizuirii întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe art. 21 din Legea nr. 554/2004 și dispune formarea unui nou dosar.

Respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuenta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 709/2024 din 4 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2024, ca nefondată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători, în ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 iunie 2025.