ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3243/2024

Ședința publică din data de 12 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 10.05.2022, pe rolul Judecătoriei Craiova, cu numărul x/2022 reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României au solicitat stabilirea sumei definitive datorată cu titlu de penalități de întârziere de către Guvernul României, pentru neexecutarea obligației prevăzute în titlul executoriu decizia civila nr. 2370/23 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție și să oblige pârâta debitoare la plata acesteia.

Prin sentința civilă nr. 956 din data de 9 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

A respins, ca neîntemeiată, excepția netimbrării cererii, invocată de pârât prin întâmpinare.

A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârât prin întâmpinare.

A respins cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect stabilire sumă definitivă, ca fiind formulată de persoane lipsite de calitate procesuală activă.

Prin sentința civilă nr. 1225/14.02.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Craiova a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Craiova și a declinat judecata cauzei privind pe reclamanții A. și B. și Pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În virtutea principiului rolului activ al judecătorului (id est, în acest caz, art. 152 raportat la art. 22 alin. (4), să dea sau să restabilească calificarea căii de atac, cu observarea dispozițiilor art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte a recalificat calea de atac ca fiind recurs.

Împotriva sentinței civile indicate mai sus, recurenții-reclamanți B. și A. au declarat recurs criticile formulate vizând interpretarea și aplicarea eronată a normelor juridice incidente cauzei.

În motivarea recursului, după o prezentare a situației de fapt, se arată că soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la soluția dată excepției lipsei calității procesual active este nelegală în condițiile în care au avut calitatea de angajați ai S.C. C. S.A București, membru D. că sunt creditori ai obligației de adoptare de către Guvernul Românei pentru aplicarea dispozițiilor art. 9 din anexa O.U.G. nr. 49/1997, stabilită prin decizia nr. 2370/2019 a Înaltei Curți.

În acest sens se susține că prima instanță a aplicat greșit normele de drept material, respectiv a interpretat eronat obligațiile pe care le avea debitorul potrivit legii și titlului executoriu referitor la cota procentuală din capitalul social ce trebuia vândută salariaților, la termenele de început și de finalizare a vânzării, la procedurile și condițiile care trebuiau să fie deja adoptate la data pretinsei executări a obligației.

Consideră recurenții că instanța de fond a pronunțat o hotărâre în parte nelegală, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv dispozițiile art. 24 alin. (3) din Legea 554/2004, art. 892 C. proc. civ. și ale art. 906 C. proc. civ., atunci când a apreciat ca pârâții și-ar fi îndeplinit obligația de "a face" stabilită prin titlu executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/2019 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr. x/2015.

Față de acestea au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Intimatul-pârât Guvernul României, prin Secretariatul General la Guvernului nu au formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Cererea de recurs formulată de reclamantă este întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a căror incidență nu poate fi reținută în cauză.

Înalta Curte amintește că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În prezentul dosar aceste motive nu pot fi reținute, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prima instanță, reținând situația de fapt și dispozițiile legale incidente, a concluzionat în sensul că Curtea reține că prin probele administrate în cauză reclamanții nu au făcut dovada că sunt creditori ai obligației stabilite în sarcina pârâtului Guvernul României prin titlul executoriu Decizia nr. 2370/2019, pronunțată in dosarul nr. x/2015 de către Înalta Curte de Casație si Justiție.

Astfel, Curtea constată că din înscrisurile depuse la dosar, nu reiese că cei doi reclamanți ar fi făcut parte din cele 14378 de persoane care s-au judecat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în dosarul nr. x/2015, soluționat în mod definitiv prin Decizia nr. 2370/23.05.2019.

Curtea de Apel a constatat că procedura de punere în executare silită a acestui titlu executoriu pronunțat în materia contenciosului administrativ, poate fi inițiată împotriva debitorului Guvernul României, numai de către creditorii obligației stabilite de instanța de contencios administrativ în sarcina acestui organ colegial al puterii executive.

Curtea a mai reținut că simpla calitate a reclamanților de foști angajați ai societății C. S.A. București nu îi îndreptățește pe aceștia la punerea în executare silită a titlului executoriu anterior menționat, prin stabilirea sumei definitive reprezentând penalități de întârziere, cât timp reclamanții nu au fost părți in dosarul nr. x/2015, soluționat în mod definitiv prin Decizia nr. 2370/23.05.2019.

Înalta Curte constată, pe de o parte că, procedura de punere în executare silită a acestui titlu executoriu pronunțat în materia contenciosului administrativ, poate fi inițiată împotriva debitorului Guvernul României, numai de către creditorii obligației stabilite de instanța de contencios administrativ în sarcina acestui organ colegial al puterii executive.

Pe de altă parte, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, în susținerea cererii de chemare în judecată înregistrate pe rolul Judecătoriei Craiova la 10 mai 2022, reclamanții aveau obligația de a arăta și de a dovedi că au calitatea de creditori ai obligației privind adoptarea unei hotărâri de guvern pentru aplicarea dispozițiilor art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997.

Or, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., instanța de recurs verifică legalitatea sentinței atacate, recursul fiind o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, în acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte constată că, în cauză, efectul executoriu al Deciziei nr. 2370/2019, pronunțată in dosarul nr. x/2015 de către Înalta Curte de Casație si Justiție se produce numai între părțile din acel litigiu, fără ca alte persoane terțe să devină creditori ai obligației stabilite în sarcina debitorului Guvernul României prin acest titlu executoriu.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate de pârât prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva sentinței civile nr. 956 din 9 iunie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva sentinței civile nr. 956 din 9 iunie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 12 iunie 2024.