ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3000/2025

Ședința publică din data de 29 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Contestații Electorale la data de 04.02.2025, sub nr. x/2025, reclamantul A., a chemat în judecată pârâții B., Președintele României prin Administrația Prezidențială și Autoritatea Electorală Permanentă, solicitând:

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 83 alin. (1) și (2), art. 97 alin. (1) din Constituția României, precum și prevederile Hotărârii Curții Constituționale nr. 32/2024.

Prin sentința civilă nr. 22 din 25 februarie 2025, Curtea de Apel București:

- a admis excepția necompetenței generale, invocată din oficiu;

- a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., Președintele României prin Administrația Prezidențială și Autoritatea Electorală Permanentă, ca nefiind de competența instanțelor judecătorești.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre judecată pe fond, la instanța competentă.

4.1. Intimatul-pârât Președintele interimar al României, C., prin Administrația Prezidențială, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la filele x/verso dosar.

4.2. Intimata-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției tardivității recursului, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la filele x/verso dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, condițiile de admisibilitate a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. (e) C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: [...]

e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic".

Conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. [...]"

Aceste dispoziții se corelează cu dispozițiile art. 148 alin. (1) teza I din C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materia cererii de chemare în judecată, "(1) orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă [...], precum și semnătura."

În același sens, potrivit art. 194 lit. f) din C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va cuprinde semnătura, iar art. 196 alin. (1) teza I același Cod prevede că "(1) Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde [...] ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege."

Prin urmare, semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul a fost formulat de reclamantul A., însă fără să fie semnat de acesta.

Ca urmare a comunicării către recurentul-reclamant A. a Citației emisă de instanță la 15 aprilie 2025, conform dovezii de comunicare din data de 25.04.2025, recurentul-reclamant nu a comunicat instanței un exemplar semnat al recursului și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile de formă ale recursului prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e), recursul necuprinzând semnătura părții recurente-reclamante care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată. Astfel, această cerință de formă a cărei neîndeplinire este sancționată cu nulitatea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., nu a fost complinită de către recurentul-reclamant până la termenul de judecată de astăzi, 29 mai 2025, fixat pentru examinarea recursului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că este întemeiată excepția nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) raportat la art. 486 lit. e) din C. proc. civ., întrucât cererea de recurs nu este semnată de către recurentul-reclamant.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului pentru nesemnare, invocată din oficiu, și va dispune anularea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 22 din 25 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - Contestații electorale, pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului pentru nesemnare, invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 22 din 25 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București - Contestații electorale, pentru lipsa semnăturii.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 mai 2025.