ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2825/2025

Circumstanțele cauzei. Cauza dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, la data de 09.10.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, în temeiul Legii nr. 554/2004, a formulat contestație împotriva refuzului pârâtei IGI - Biroul pentru Imigrări al jud. CARAS SEVERIN nr. x din data de 02.10.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru d-na. B. cetățean al statului PAKISTAN posesor al pașaportului valabil până la data de 23.07.2025 emis de autoritățile din PAKISTAN și a permisului de ședere valabil pana la data de 26.11.2023, solicitând anularea actului emis de către pârâtă și obligarea pârâtei de a emite un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin, raportat la înscrisurile în probațiune depuse la dosarul cauzei de către societatea reclamantă.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 104 din 14 februarie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 104 din 14 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta - reclamanta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat casarea sentinței recurate și admiterea cererii astfel cum a fost formulată. În motivare, a arătat în esență că cetățeanul străin a fost încadrat în muncă la societatea comercială S.C. C. S.R.L., iar urmare a încetării raporturilor de muncă cu aceasta societate, reclamanta a depus documentele necesare la sediul IGI - Biroul pentru Imigrări al jud. Caraș Severin în vederea obținerii avizului de angajare prin schimbarea angajatorului, pentru ca cetățeanul străin să își înceapă activitatea în cadrul societății reclamante în funcția de muncitor necalificat la asamblarea și montarea pieselor. Pârâta motivează refuzul de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul pakistanez prin aceea că reclamanta nu îndeplinește condițiile necesare pentru acordarea avizului de angajare, arătând că a încălcat prevederile art. 7, alin. (4) din O.G. nr. 25/2014, respectiv: "noul aviz se eliberează unui alt angajator cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute la art. 4 și a condițiilor speciale prevăzute la art. 7 sau 9", precum și dispozițiile art. 4, alin. (2), lit. a) din O.G. nr. 25/2014: "angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, iar în fapt, ca societatea recurentă nu ar desfășura efectiv activități specifice funcției pentru care a solicitat avizul de angajare la punctul de lucru menționat. A susținut că norma legală nu prevede ca acele activități de muncă să se desfășoare la sediul declarat sau la un anumit punct de lucru, ci oriunde pe teritoriul României. A susținut reclamanta-recurentă că a făcut dovada faptului că desfășoară efectiv activitatea pentru care cere emiterea avizului de muncă, fiind autorizată să o desfășoare inclusiv la terți.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică.

Procedura de soluționare a recursului S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 23.05.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia: "casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Înalta Curte are în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, cu un scop precis, stabilit expres de lege, deci analiza instanței de recurs este limitată de situația de fapt stabilită de instanțele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) și art. 488 C. proc. civ. Motivul de casare sau de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greșită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Totodată, art. 483 C. proc. civ. prevede că: "(3) Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analizând cererea de recurs, întâmpinarea formulată în cauză și sentința recurată, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. În speță, Înalta Curte reține că reclamanta A. S.R.L. a formulat contestație împotriva refuzului pârâtei IGI-Serviciul pentru Imigrări al Județului Caraș-Severin nr. x din data de 02.10.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru B., cetățeană a statului Pakistan, solicitând anularea acestui act și obligarea pârâtului să emită un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeana străină. În fapt, prin adresa menționată, s-a comunicat reclamantei refuzul eliberării avizului de angajare pentru străina B., cetățean al statului Pakistan, pentru neîndeplinirea condiției prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, întrucât din verificările efectuate a rezultat că angajatorul nu desfășoară efectiv activități specifice funcției pentru care s-a solicitat avizul de angajare la punctul de lucru menționat de reclamantă. Înalta Curte are în vedere dispozițiile legale incidente în cauză prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024, pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor. Art. 3 alin. (1) din actul normativ anterior menționat instituie regula potrivit căreia "străinii cu ședere legală pe teritoriul României pot fi încadrați în muncă în baza avizului de angajare obținut de angajatori în condițiile prezentei ordonanțe". Avizul de angajare este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, ca documentul oficial eliberat de către Inspectoratul General pentru Imigrări, care atestă dreptul unui angajator de a încadra în muncă un străin pe o anumită funcție și care se eliberează după verificarea unor condiții generale și a unor condiții speciale în funcție de tipul de lucrător. În continuare, art. 4 alin. (2) enumeră condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare, printre care unele referitoare la angajatori, relevantă cauzei fiind cea menționată la lit. a), respectiv: "angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului". În continuare, art. 4 alin. (2) enumeră condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare, printre care unele referitoare la angajatori, relevantă cauzei fiind cea menționată la lit. a), respectiv: "angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului". Înalta Curte apreciază că instanța fondului a concluzionat în mod corect faptul că reclamanta trebuia să facă dovada că desfășoară efectiv activitatea pentru care cere emiterea avizului de muncă pentru cetățeana străină, respectiv activitatea autorizată Cod CAEN 2562, simpla existență a codurilor CAEN corespunzătoare în documentele constitutive și în certificatul de înregistrare la ONRC nefiind suficientă. Instanța de recurs reține că prin Decizia HP nr. 62/24 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a dispus următoarele: "Admite sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) lit. a), coroborate cu cele ale art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024, pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor, stabilește că: Pentru îndeplinirea condiției prevăzute de aceste dispoziții în vederea eliberării avizului de angajare, nu este suficientă înscrierea, în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, a codurilor CAEN aferente activităților compatibile cu funcția pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului, fiind necesară și desfășurarea efectivă de către angajator a activității compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2025." În considerentele acestei decizii se clarifică următoarele aspecte: "49. În primul rând, analizând ad litteram (cuvânt cu cuvânt) textul legal conținut de art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014, se observă că acesta corelează activitatea pentru care se cere avizarea cu utilizarea verbului "a desfășura". Rezultă că norma juridică se referă la ipoteza în care angajatorul efectuează, în concret, activități materiale compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, deci, realizează efectiv prestațiile caracteristice activității autorizate, pentru care solicită avizele de angajare. 50. În egală măsură, coroborarea acestei dispoziții legale cu cea conținută la art. 6 alin. (1) din același act normativ nu determină o altă concluzie. Împrejurarea că angajatorul are înscrisă în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori în certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor mențiunea care permite juridic desfășurarea unei activități nu este suficientă pentru a realiza ipoteza normei legale, întrucât aceasta include și o prestație materială, respectiv desfășurarea efectivă a activității cu care funcția pe care angajatul o va ocupa este compatibilă. Astfel, în timp ce sintagma "a desfășura o activitate" face trimitere la înfăptuirea acestei acțiuni, înscrierea în documentele constitutive a unor denumiri și simboluri are, în cazul concret, doar rolul de a evidenția dacă activitatea pentru care se solicită avizul face parte din obiectul de activitate al angajatorului. 51. Cu alte cuvinte, condiția pentru eliberarea avizului rămâne cea de desfășurare în concret a activității pentru care se solicită angajarea, iar, în ceea ce privește regimul probator al acesteia, certificatele prevăzute de art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 dau naștere unei prezumții relative de îndeplinire a cerinței, susceptibile însă de înlăturare, prin proba contrară. 52. Spre aceeași interpretare converg și prevederile art. 28 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 redate mai sus, care nu limitează analiza structurii de imigrări la examinarea documentelor depuse, ci permit expres extinderea controlului, prin verificări suplimentare. 53. În concluzie, se apreciază că dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 impun ca activitatea pe care angajatul o va desfășura să se identifice cu una dintre activitățile înscrise în obiectul de activitate al angajatorului potrivit certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, precum și suplimentar ca angajatorul să desfășoare, deja, în mod efectiv activitatea respectivă. Corelativ, condiția nu se verifică în ipoteza în care, nu titularul cererii de avizare desfășoară activitatea, ci o altă persoană juridică cu care acesta se află în raporturi contractuale." Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea încheierii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 178 din 13 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.