ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2421/2025

Ședința publică din data de 8 mai 2025

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.08.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- anularea Deciziei Prim-ministrului nr. 69/27.03.2023 privind eliberarea reclamantului din funcția de vicepreședinte, cu rang de subsecretar de stat, al Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție;

- acordarea de daune materiale în cuantum de 10000 de RON pentru prejudiciile materiale și morale care i-au fost aduse prin actul administrativ nelegal criticat.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1187 din 25 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantului; s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României și s-a respins acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Familiei Tineretului și Egalității de Șanse.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 1187 din 25 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți Guvernul României și Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cererea de recurs, în raport cu excepția tardivității, invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat,

"când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează."

Analizând actele dosarului, în ceea ce privește recursul formulat de reclamantul A., se constată că sentința atacată a fost comunicată acestuia la data de 26 august 2024, potrivit mențiunilor din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar recursul a fost înaintat, prin intermediul poștei electronice - email, la data de 12 septembrie 2024, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarului de recurs.

În raport cu data comunicării sentinței atacate, respectiv 26 august 2024, termenul de declarare a recursului calculat potrivit dispozițiilor legale redate anterior, s-a împlinit la data de 11 septembrie 2024, zi lucrătoare (miercuri). Așadar, se constată că recursul formulat de reclamantul A. a fost declarat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către recurentul-reclamant, potrivit dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat depunerea tardivă a cererii de recurs.

Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 raportate la art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată din oficiu, și va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1187 din 25 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind tardiv.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.