SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 43855/04 prezentată de Nazmiye KORKMAZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 15 mai 2007 într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, dnii A.B. Baka, R. Türmen, Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, D. Jočienė, D. Popović, judecători, și dl Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 17 noiembrie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și d Nazmiye Korkmaz, este cetățean turc, născut în 1947 și rezident în Istanbul. Ea este reprezentată în fața Curții de către domnul Aktay, avocat în Mercin. Guvernul turc ( La 27 august 1996, administrația orașului d La 24 februarie 1997, în dezacord cu suma plătită de către administrație, recurenta a introdus la tribunalul de mari instanțe din Tarsus o acțiune în creștere a dreptului de proprietate.
Prin hotărârea din 8 august 1997, instanța a acordat reclamantei un câștig parțial de cauză și a condamnat administrația să îi plătească o indemnizație suplimentară de 1 066 500 Începând cu 12 februarie 1997, instanța a condamnat, de asemenea, administrația să plătească reclamantei suma de 112 125 500 TRL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, precum și cheltuielile de avocatură. Prin hotărârea din 11 mai 1998, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. La 27 septembrie 2004, recurenta a inițiat o procedură de executare forțată împotriva administrației, nereușită. Până în prezent, nici o plată nu a fost efectuată de către administrația reclamantei. GRIEF Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta se plânge de o încălcare a dreptului său la respectarea proprietăților sale, din cauza lipsei de plată de către administrația din statul membru în cauză a dreptului de proprietate acordat printr-o hotărâre de justiție.
500 de euro în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în nouă carte turcească la rata aplicabilă la data plății și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În lipsa unei soluționări în termenul menționat mai sus, instanța competentă trebuie să plătească, începând cu expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.
Această plată va echivala cu soluționarea definitivă a cauzei Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentantul recurentei: Observ că guvernul turc este pregătit să plătească dlui Nazmiye Korkmaz, cu titlu gratuit, suma de 2 500 EUR în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Dreptului de la Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în nouă carte turcească la rata aplicabilă la data plății și va fi scutită de orice taxă aplicabilă.
Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.
DÉCISION Requête n o 43855/04 présentée par Nazmiye KORKMAZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 mai 2007 en une chambre composée de : M me F. Tulkens, présidente, MM. A.B. Baka, R. Türmen, M. Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, M me D. Jočienė, M. D. Popović, juges, et de M me S. Dollé, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 17 novembre 2004, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT La requérante, M me Nazmiye Korkmaz, est une ressortissante turque, née en 1947 et résidant à Istanbul.
Elle est représentée devant la Cour par M e A. Aktay, avocat à Mersin. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») n’a pas désigné d’agent aux fins de la procédure devant la Cour. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 27 août 1996, l’administration de la ville d’İçel (« l’administration ») procéda à l’expropriation du terrain appartenant à la requérante. Une commission d’experts fixa la valeur du terrain à 164 500 000 livres turques (TRL) et cette indemnité d’expropriation fut versée à la requérante à la date du transfert de propriété, soit le 12 février 1997. Le 24 février 1997, en désaccord sur le montant payé par l’administration, la requérante introduisit auprès du tribunal de grande instance de Tarsus une action en augmentation de l’indemnité d’expropriation.
Par un jugement du 8 août 1997, le tribunal donna partiellement gain de cause à la requérante et condamna l’administration à lui verser une indemnité complémentaire de 1 066 500 000 TRL, assortie d’intérêts moratoires au taux légal à compter du 12 février 1997. Le tribunal condamna également l’administration à payer à la requérante la somme de 112 125 500 TRL au titre de frais et dépens ainsi que des frais d’avocat. Par un arrêt du 11 mai 1998, la Cour de cassation confirma le jugement de première instance. Le 27 septembre 2004, la requérante entama une procédure d’exécution forcée contre l’administration, demeurée infructueuse. A ce jour, aucun paiement n’a été effectué par l’administration à la requérante.
GRIEF Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, la requérante se plaint d’une atteinte à son droit au respect de ses biens, en raison de l’absence de paiement par l’administration de l’indemnité complémentaire d’expropriation allouée par une décision de justice. EN DROIT La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné déclare que le Gouvernement turc offre de verser à M me Nazmiye Korkmaz, à titre gracieux, la somme de 2 500 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droit de l’Homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelle livre turques au taux applicable à la date du paiement et exempte de toute taxe éventuellement applicable.
Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans le dit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra le règlement définitif de l’affaire ». La Cour avait reçu la déclaration suivante, signée par le représentant de la requérante : « Je note que le Gouvernement turc est prêt à verser à M me Nazmiye Korkmaz, à titre gracieux, la somme de 2 500 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droit de l’Homme.
Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en nouvelle livre turques au taux applicable à la date du paiement et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de ladite requête.
Je déclare l’affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. S. Dollé F. Tulkens Greffière Présidente