CtEDO 04.12.2007 Auto

OZTURK ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
04.12.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
OZTURK ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 38448/04 prezentate de Zehra Sevgi ÖZTÜRK și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 4 decembrie 2007 într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, domnii A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, domnul Ugrekhelidze, domnii mei A. Mularoni, D. Jočienė, judecători, și domnii Elens-Passos; graffiter adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 17 septembrie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din Convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie: În fapt, reclamanții, domnul Zehra Sevgi Öztürk, domnul Mükerrem Savran și domnul Schevkiye Serap Alper sunt resortisanți turci, născuți în 1955, 1922 și 1957 și care își au reședința în Burdur. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Alper, avocat din Ankara. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La data de 12 octombrie 1999, Ministerul Culturii (inclusiv Ministerul Culturii) și-a retras proprietatea asupra unui teren din care făceau parte reclamanții. La 8 noiembrie 1999, o comisie de experți a stabilit valoarea terenului la 30 054 170 981 de lire turce (TRL) (58 667 de euro (EUR) și această parte de proprietate a fost plătită reclamanților la data transferului de proprietate. La 26 ianuarie 2000, în dezacord cu privire la suma plătită de către administrație, reclamanții [și alți reclamanți] au introdus la tribunalul pendinte din Burdur ( La 21 decembrie 2000, după ce a dispus trei expertize, instanța a acordat parțial despăgubiri reclamanților și a condamnat administrația să le plătească [și anume celorlalți reclamanți] în comun, fiecare pentru partea sa, o despăgubire suplimentară de o valoare totală de 40 476 888 159 TRL (66 980 EUR), însoțită de dobânzi restante începând cu 30 decembrie 1999. Curtea de Casație a pronunțat această hotărâre. La 25 octombrie 2001, tribunalul, hotărând la trimitere, a condamnat administrația să plătească în temeiul la data la care a fost numit în avans suma de 38 161 293 210 TRL (26 368 EUR), însoțită de dobânzi restante începând cu 30 decembrie 1999. La 14 februarie 2002, Curtea de Casație a infirmat din nou hotărârea. La 17 noiembrie 2003, instanța, hotărând din nou la rejudecare și conformându-se hotărârii Curții de Casație, a stabilit la data la care dreptul suplimentar la expropriere a fost stabilit la 37 665 918 553 TRL (21 934 EUR), însoțită de dobânzi la rata legală începând cu data de 30 În decembrie 1999.Partea reclamanților în această indemnizație era de 18 832 956 275 TRL (11 046 EUR) printr-o hotărâre din 1 aprilie 2004, Curtea de Casație a respins recursul și a confirmat astfel hotărârea de primă instanță. La 10 septembrie 2004, administrația a îndreptat reclamanților suma de 62 778 650 000 TRL (35 298 EUR). La 20 octombrie 2004, suma de 2 593 521 000 TRL (1 427 EUR) a fost, de asemenea, plătită reclamanților. Potrivit unui raport al biroului de executare și recuperare a creanțelor ( 232 de noi cărți turcești (TRY) (2 865 EUR) și dosarul a fost astfel închis. Dreptul și practica internă relevantă Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Rec., p. 1305-1306, § 13-16), Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec. 1998-VI, p. 2674-2676, § 17-25), Gaganuș și alții c. Turcia, nr. 39335/95, § 18, 5 iunie 2001) și Önery 1, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a respecta proprietatea lor din cauza lipsei de plată în întregime de către administrarea de către a-l detașa suplimentar de expropriere. În plus, aceștia se plâng de o pierdere de valoare a acesteia din cauza întârzierii în plată și a efectului inflației în Turcia la momentul faptelor. Instanța consideră că o încălcare a dreptului lor de a-și respecta proprietatea este cauzată de plata parțială de către administrația creanțelor lor și susține că aceasta a suferit o pierdere de valoare din cauza întârzierii administrative în efectuarea plăților și a ratei foarte ridicate a inflației în Turcia la momentul respectiv. În acest sens, aceștia invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de cuvinte Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. ÎN LASĂ analiza tuturor elementelor dosarului, Curtea constată că administrația a plătit integral creanța reclamanților și că biroul de executare a închis dosarul. Rămâne de stabilit dacă întârzierea suferită de administrație a avut drept consecință producerea unui prejudiciu financiar reclamanților, în sensul articolului 1 din Protocolul nr. În această privință, trebuie să se ia în considerare diferența dintre suma plătită efectiv reclamanților și cea pe care ar fi primit-o dacă creanța lor ar fi fost ajustată ținând seama de eroziunea monetară în perioada de întârziere ( Akkuș, citată anterior). În această privință, Curtea amintește că metoda sa de calcul ține seama de efectele inflației în Turcia, care sunt indicate pe listele de indici ai prețurilor cu amănuntul, publicate de către instituția de statistică a Turciei. Având în vedere acest mod de calcul, Curtea nu descoperă nicio pierdere reală a reclamanților. Valoarea despăgubirilor suplimentare pe care le-au primit corespunde unei compensații integrale în raport cu metoda de calcul adoptată de Curte. Prin urmare, acestea nu au suferit niciun prejudiciu sub aspectul articolului 1 din Protocolul nr. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Elens-Passos . Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2007-05-15
0,96
KORKMAZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 43855/04 présentée par Nazmiye KORKMAZ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 15 mai 2007 en une chambre composée de : M me F. Tulkens, présidente, MM
CtEDO 2005-10-04
0,96
YILDIRIM ET AUTRES c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 35288/02 présentée par Baki YILDIRIM et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 4 octobre 2005 en une chambre composée de : MM. J. Casadevall,
CtEDO 2007-06-05
0,96
BULUT ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 1010/02 présentée par Zühtü BULUT et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 5 juin 2007 en une chambre composée de : M me F. Tulkens, président
CtEDO 2002-10-24
0,95
ÖZTÜRK et AUTRES contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 50740/99 présentée par Mehmet ÖZTÜRK et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 24 octobre 2002 en une chambre composée de MM. G. Ress, présid
CtEDO 2006-07-03
0,95
SANLI ET AUTRES c. TURQUIE
CINQUIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 5043/02 présentée par Mehmet ŞANLI et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 3 juillet 2006 en une chambre composée
Sursă