ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2218/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2589 pronunțată în data de 05.05.2023, Tribunalul București, secția a II-a a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Compania Națională de Investiții S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 5950 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Cererea de chemare în judecată a avut ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.830.189,61 RON, fără TVA, cu titlu de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat de întârzierile produse în finalizarea procedurii de atribuire ca urmare a promovării contestației de către pârâtă ce a fost respinsă definitiv, în calitate de operator economic, în cadrul procedurii de achiziție publică având ca obiect:

"Proiectare, asistență tehnică și execuție lucrări pentru obiectivul de investiții inclus în Subprogramul Bazine de înot: Proiect Tip - Construire Bazin de înot didactic și agrement, Str. x, municipiul Aiud, județul Alba", prin reținerea cauțiunii în valoare de 88.000 RON, depuse de către pârâtă la C.N.S.C. în dosarul nr. x/2023, conform recipisei de consemnare nr. x din 09.01.2023 emisă de B. - Sucursala Victoriei și punerea acesteia la dispoziția reclamantei, și plata către reclamantă a diferenței de 1.742.789,61 RON.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, la data de 17 august 2022, reclamanta, în calitate de Autoritate Contractantă, a publicat în SICAP anunțul de participare simplificat nr. x, prin care a făcut publică procedura de atribuire a contractului având ca obiect "Proiectare, asistență tehnică și execuție lucrări pentru obiectivul de investiții inclus în Subprogramul Bazine de înot: Proiect Tip - Construire Bazin de înot didactic și agrement, Str. x, municipiul Aiud, județul Alba" - încălzire cu gaz.

La data de 30 decembrie 2022, reclamanta a finalizat evaluarea ofertelor depuse și a emis Raportul Procedurii nr. x/30.12.2022 transmițând pârâtei Comunicarea privind rezultatul procedurii de atribuire nr. x/30.12.2022, conform căreia oferta acesteia a fost declarată admisibilă, dar necâștigătoare, clasându-se pe locul 2 (99,55 puncte), după oferta depusă de Asocierea C. (Leader), D. S.R.L. (100 puncte).

La data de 6 ianuarie 2023, pârâta A. S.R.L. a formulat contestație, prin care a solicitat CNSC anularea Raportului procedurii nr. x/30.12.2022 și a Comunicării privind rezultatul procedurii nr. 74192/30.12.2022, precum și a tuturor actelor subsecvente, prin care oferta depusă de către Asocierea C., D. S.R.L. a fost declarată admisibilă și câștigătoare, și obligarea Autorității contractante la reluarea procedurii de evaluare, cu respectarea cerințelor legale, cu aplicarea criteriilor de atribuire și a motivelor care conduc la declararea ofertei Asocierii C., D. S.R.L. ca fiind inacceptabilă și neconformă, precum și obligarea autorității contractante la atribuirea contractului către operatorii economici care au depus oferte admisibile și conforme.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la data de 22 mai 2023 reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE INVESTIȚII S.A., prin care a solicitat casarea sentinței civile nr. 2589/05.05.2023 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată și motivată.

În motivarea cererii, arată că motivul de nelegalitate pe care se întemeiază recursul său vizează dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., dat fiind că analizând cauza dedusă judecății, înscrisurile depuse în probațiune, precum și dispozițiile legale incidente, instanța a interpretat greșit prevederile art. 12 din C. proc. civ., precum și art. 15, art. 1349 și art. 1357 din C. civ.

Totodată, deși instanța de fond a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 61

1

alin. (51) din Legea nr. 101/2016, norma specială din materia achizițiilor publice aplicabilă cu prioritate analizând condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de normele dreptului comun, a constatat că în cauză acestea nu sunt întrunite cumulativ.

A evocat considerentele Deciziei nr. 276/2022 pronunțate de Curtea Constituțională, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61

1

din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, a apreciat că sunt constituționale.

La data de 12.07.2023, intimata-pârâtă A. S.R.L., a formulat întâmpinare, solicitând în principal admiterea excepției nulității recursului formulat de CNI, iar în subsidiar respingerea recursului că nefondat.

Cât privește excepția nulității recursului, arată intimata că unicul motiv de casare invocat de recurentă este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind indicate art. 12 C. proc. civ., art. 15, art. 1.349, art. 1.357 C. civ. și art. 61

1

alin. (51) din Legea nr. 101/2016.

Prin încheierea de ședință din data de 22.09.2023, Curtea, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată sunt indicate ca temeiuri de drept prevederile art. 53 și 61

1

din Legea nr. 101/2016, constatând că în cauză devin incidente dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 75/2023, publicată în Monitorul Oficial din 3 aprilie 2023, având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 12.03.2023, a recalificat recursul declarat drept apel.

Prin Decizia nr. 4 din 2 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, a respins apelul declarat de recurenta-reclamantă Compania Națională de Investiții S.A., împotriva sentinței civile nr. 2589 din data de 05.05.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiat.

Împotriva deciziei nr. 4 din 2 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză, reclamanta Compania Națională de Investiții S.A.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

La 26 februarie 2024, intimata-pârâtă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a prezentat aspecte ce țin de fondul litigiului, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, a fost fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 17 aprilie 2024, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

În raport de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, coroborat cu prevederile art. 68 din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte la acest termen a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Litigiul dedus judecății are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 1.830.189,61 RON, fără TVA, cu titlu de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului cauzat de întârzierile produse în finalizarea procedurii de atribuire ca urmare a promovării contestației de către pârâtă ce a fost respinsă definitiv, în calitate de operator economic, în cadrul procedurii de achiziție publică având ca obiect:

"Proiectare, asistență tehnică și execuție lucrări pentru obiectivul de investiții inclus în Subprogramul Bazine de înot: Proiect Tip - Construire Bazin de înot didactic și agrement, Str. x, municipiul Aiud, județul Alba", prin reținerea cauțiunii în valoare de 88.000 RON, depuse de către pârâtă la C.N.S.C. în dosarul nr. x/2023, conform recipisei de consemnare nr. x din 09.01.2023 emisă de B. - Sucursala Victoriei și punerea acesteia la dispoziția reclamantei, și plata către reclamantă a diferenței de 1.742.789,61 RON.

Înalta Curte constată că, în cauza pendinte, pretențiile solicitate decurg din executarea unui contract administrativ, fiind incidente prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul investițiilor publice, care la art. 1 alin. (2) stipulează că acest act normativ "se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

Or, așa cum s-a menționat anterior, obiectul cauzei, așa cum a fost calificat de instanța de apel, face parte din categoria celor prevăzute la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 care prevede:

"procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului(...)"

De asemenea, Înalta Curte mai reține că, pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 că:

"Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor și cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor administrative poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Apelul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă și este soluționat de urgență și cu precădere într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței."

În timp ce la alin. (3

1

) a prevăzut că:Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor care privesc documentele constatatoare emise de către autoritatea/entitatea contractantă, referitoare la executarea contractului, poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare. Recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă. Instanța ierarhic superioară soluționează recursul de urgență și cu precădere într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.

Din textele legale invocate, rezultă că legea a reglementat, după caz, calea de atac a apelului sau a recursului, însă nicăieri în cuprinsul legi sau în notele de fundamentare ale actelor de modificare, nu rezultă intenția legiuitorului de a institui trei grade de jurisdicție, împrejurare care ar contraveni scopului declarat al modificării legislative operate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul investițiilor publice, respectiv cel al "adoptării unor măsuri urgente pentru perfecționarea și flexibilizarea sistemului achizițiilor publice", "luând în considerare faptul că pentru asigurarea atingerii obiectivelor și a atragerii fondurilor europene este necesară aprobarea unor măsuri legislative care să conducă la implementarea mai rapidă a proiectelor de investiții".

Totodată, art. 68. din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, cu modificările și completările ulterioare stipulează că "dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, și cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare."

Așadar, din prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, rezultă voința legiuitorului ca în materia contenciosului administrativ să se asigure judecarea proceselor cu celeritate, acesta fiind un principiu unanim recunoscut care guvernează desfășurarea litigiilor aflate în sfera de competență a instanțelor de contencios administrativ, recursul apărând ca fiind calea de atac adecvată scopului indicat de legiuitor, fiind instituit astfel dublul grad de jurisdicție, fond și recurs.

Ca atare, se observă că prin norme speciale, cum sunt cele reglementate prin art. 55 din Legea nr. 101/2016, se pot introduce proceduri derogatorii de la Legea nr. 554/2004, anumite ipoteze implicând instituirea, și în materia contenciosului administrativ, a unui control devolutiv prin intermediul căii de atac a apelului, însă același principiu juridic - Specialia generalibus derogant - implică și faptul că norma specială este de strictă interpretare, astfel că, în absența reglementării exprese a triplului grad de jurisdicție (apel și recurs) în ceea ce privește hotărârile prevăzute de art. 51 și respectiv, 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, rezultă caracterul definitiv al acestora din urmă și, implicit, inadmisibilitatea căii de atac formulate.

Prin urmare, fiind pronunțată în faza apelului, într-un litigiu dintre cele la care se referă art. 53 din Legea nr. 101/2016, decizia civilă nr. 4 din 2 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal este o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului, deoarece aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală, coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că prin dispozitivul deciziei atacate este indicată calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicare, nu este de natură să dea dreptul la exercitarea acesteia, hotărârea judecătorească fiind supusă principiului legalității, aceasta neputând prin ea însăși, nici să suprime și nici să dea naștere la căi de atac neprevăzute de lege.

În consecință, pentru considerentele expuse și textele de lege invocate, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, urmare admiterii excepției inadmisibilității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului invocată din oficiu.

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă Compania Națională de Investiții S.A. împotriva deciziei civile nr. 4 din 2 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 17 aprilie 2024.