Kollár împotriva Ungariei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 30455/04 de către Ferenc KOLLÁR împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 15 mai 2007 în calitate de cameră compusă de: dna Tulkens Președintele A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze dna Mularoni Jočienė, judecători și dna Dollé grefier având în vedere cererea depusă la 12 iulie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Ferenc Kollár, este un național maghiar născut în 1975 și locuiește în Győr.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Németh, un avocat care practică în Győr. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 iunie 1993 a fost introdusă o acțiune împotriva reclamantului pentru returnarea unei donații imobiliare făcute la el. După mai multe audieri, la 10 februarie 1995, aceste proceduri au fost aderate la un alt caz privind diviziunea proprietății matrimoniale ale donatorilor. La 29 februarie 1996, Curtea de District Győr a luat prima decizie. La 25 februarie 1997, Curtea regională de județ Győr-Sopron-Moson a anulat această decizie.

În reluarea procedurii au avut loc mai multe audieri. La 12 mai 1999 a fost adoptată o decizie parțială. După audieri numeroase și obținerea avizelor experților, Tribunalul de District a respins acțiunea împotriva reclamantului la 21 februarie 2002. Prin recurs, la 14 mai 2003, Curtea Regională a schimbat această decizie și, într-o hotărâre parțială și interimar, a permis recuperarea donației făcute reclamantului. La 21 aprilie 2004, Curtea Supremă a respins petiția de reexaminare a reclamantului. În reluarea procedurii de primă instanță, la 21 aprilie 2005, Curtea de District a constatat împotriva reclamantului. La 30 noiembrie 2005, Curtea Regională a susținut această decizie. Reclamantul s-a plâns inițial în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii.

În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, el s-a plâns că protragerea litigiului a făcut imposibilă eliminarea proprietății sale. În sfârșit, în baza articolului 13, el s-a plâns că protragerea cazului a încălcat dreptul său la o soluție eficace. Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească ex gratie 9.000 de euro dlui Ferenc Kollár în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească ex grație suma de 9.000 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Dolle F. Tulkens

SECOND SECTION

DECISION Application no. 30455/04 by Ferenc KOLLÁR against Hungary The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 15 May 2007 as a Chamber composed of: Mrs F. Tulkens , President , Mr A.B. Baka , Mr I. Cabral Barreto , Mr R. Türmen , Mr M. Ugrekhelidze , Mrs A. Mularoni , Ms D. Jočienė, judges and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 12 July 2004, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ferenc Kollár, is a Hungarian national who was born in 1975 and lives in Győr.

He was represented before the Court by Mr I. Németh, a lawyer practising in Győr. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 18 June 1993 an action was introduced against the applicant for the return of a real estate donation made to him. After several hearings, on 10 February 1995 these proceedings were joined to another case concerning the division of the matrimonial property of the donators. On 29 February 1996 a first decision was given by the Győr District Court. On 25 February 1997 the Győr-Sopron-Moson County Regional Court quashed this decision.

In the resumed proceedings several hearings took place. On 12 May 1999 a partial decision was adopted. After holding numerous hearings and obtaining the opinions of experts, on 21 February 2002 the District Court dismissed the action against the applicant. On appeal, on 14 May 2003 the Regional Court changed this decision and, in a partial and interim judgment, allowed for the recuperation of the donation made to the applicant. On 21 April 2004 the Supreme Court dismissed the applicant’s petition for review. In the resumed first instance proceedings, on 21 April 2005 the District Court found against the applicant. On 30 November 2005 the Regional Court upheld this decision. COMPLAINTS The applicant originally complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings.

Under Article 1 of Protocol No. 1, he complained that the protraction of the dispute made it impossible for him to dispose of his property. Lastly, relying on Article 13, he complained that the protraction of the case infringed his right to an effective remedy. THE LAW The Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Hungary offer to pay ex gratia 9,000 euros to Mr Ferenc Kollár with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Hungary are prepared to pay me ex gratia the sum of 9,000 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application.

I declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. S. Dollé F. Tulkens Registrar President