KOLLÁR v. HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KOLLÁR v. HUNGARY (CtEDO, 2007)
SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 30455/04 de către Ferenc KOLLÁR împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 15 mai 2007 în calitate de cameră compusă de: dna Tulkens Președintele A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze dna Mularoni Jočienė, judecători și dna Dollé grefier având în vedere cererea depusă la 12 iulie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Ferenc Kollár, este un național maghiar născut în 1975 și locuiește în Győr. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Németh, un avocat care practică în Győr. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 iunie 1993 a fost introdusă o acțiune împotriva reclamantului pentru returnarea unei donații imobiliare făcute la el. După mai multe audieri, la 10 februarie 1995, aceste proceduri au fost aderate la un alt caz privind diviziunea proprietății matrimoniale ale donatorilor. La 29 februarie 1996, Curtea de District Győr a luat prima decizie. La 25 februarie 1997, Curtea regională de județ Győr-Sopron-Moson a anulat această decizie. În reluarea procedurii au avut loc mai multe audieri. La 12 mai 1999 a fost adoptată o decizie parțială. După audieri numeroase și obținerea avizelor experților, Tribunalul de District a respins acțiunea împotriva reclamantului la 21 februarie 2002. Prin recurs, la 14 mai 2003, Curtea Regională a schimbat această decizie și, într-o hotărâre parțială și interimar, a permis recuperarea donației făcute reclamantului. La 21 aprilie 2004, Curtea Supremă a respins petiția de reexaminare a reclamantului. În reluarea procedurii de primă instanță, la 21 aprilie 2005, Curtea de District a constatat împotriva reclamantului. La 30 noiembrie 2005, Curtea Regională a susținut această decizie. Reclamantul s-a plâns inițial în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii. În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, el s-a plâns că protragerea litigiului a făcut imposibilă eliminarea proprietății sale. În sfârșit, în baza articolului 13, el s-a plâns că protragerea cazului a încălcat dreptul său la o soluție eficace. Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească ex gratie 9.000 de euro dlui Ferenc Kollár în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească ex grație suma de 9.000 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Dolle F. Tulkens