Bosnyák împotriva Ungariei

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 44741/04, de către Pál BOSNYÁK împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 27 martie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, RızA Türmen, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, judecători, Sally Dolle, secretarul secțiunii având în vedere cererea depusă la 2 noiembrie 2004, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritele cazului, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Pál Bosnyák, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1942 și locuiește în Budapesta.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Nagy, un avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În august 1993, soția reclamantului a solicitat dizolvarea căsătoriei lor și diviziunea proprietății matrimoniale în fața Curții de District Székesfehérvár. După mai multe audieri și după obținerea mărturiei martorilor și a avizului unui expert, Tribunalul de District, într-o hotărâre parțială, a dizolvat căsătoria reclamantului. La 25 septembrie 2000, Curtea de District a hotărât cu privire la diviziunea proprietății matrimoniale.

Reclamantul a interzis. La 3 mai 2001, Curtea Regională a Județean Fejér a anulat hotărârea de primă instanță și a trimis cazul la Curtea de District. La 1 aprilie 2003, Curtea de District a decis din nou diviziunea proprietății matrimoniale. Curtea regională a județului Fejér a desemnat un expert și a organizat audieri la 2 decembrie 2003 și 11 mai 2004. În ultima dată, aceasta a schimbat decizia de primă instanță și a ridicat suma care urmează să fie plătită fostei soții solicitante la 32,192,126 HUF (aproximativ 12,662 euro). Tribunalul se bazează pe dovezi documentare, pe opinia experților imobiliari și pe mărturia numeroaselor martori și a părților. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție că procedura a durat un timp nejustificat.

În plus, el se plângea că nu avea niciun remediu eficient în fața unei autorități naționale pentru accelerarea procedurii. Curtea a primit următoarea declarație de la agentul guvernamental: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească ex gratie 8.000 de euro dlui Pál Bosnyák în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească ex grație suma de 8.000 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără taxe care ar putea fi aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale.

Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri, declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului “. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se întrerupă aplicarea art. 29 § 3 și să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa.

Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION Application no. 44741/04 by Pál BOSNYÁK against Hungary The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 27 March 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Ireneu Cabral Barreto, Rıza Türmen, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, judges, Sally Dollé, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 2 November 2004, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Pál Bosnyák, is a Hungarian national who was born in 1942 and lives in Budapest.

He was represented before the Court by Ms É. Nagy, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In August 1993 the applicant’s wife requested the dissolution of their marriage and the division of the matrimonial property before the Székesfehérvár District Court. After having held several hearings, and having obtained the testimony of witnesses and the opinion of an expert, on 3 March 2000 the District Court, in a partial decision, dissolved the applicant’s marriage. On 25 September 2000 the District Court ruled on the division of the matrimonial property.

The plaintiff appealed. On 3 May 2001 the Fejér County Regional Court quashed the first-instance decision and remitted the case to the District Court. On 1 April 2003 the District Court again ruled on the division of the matrimonial property. The plaintiff appealed. The Fejér County Regional Court appointed an expert and held hearings on 2 December 2003 and 11 May 2004. On the latter date it changed the first-instance decision and raised the amount to be paid to the applicant’s ex-wife to 32,192,126 HUF (approximately 12,662 Euros). The courts relied on documentary evidence, the opinion of real-estate experts and the testimony of numerous witnesses and the parties. COMPLAINTS The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention that the proceedings had lasted an unreasonably long time.

Moreover, he complained that he had had no effective remedy before a national authority to accelerate the proceedings. THE LAW The Court received the following declaration from the Government’s Agent: “I declare that the Government of Hungary offer to pay ex gratia 8,000 euros to Mr Pál Bosnyák with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case .” The Court received the following declaration signed by the applicant: “I note that the Government of Hungary are prepared to pay me ex gratia the sum of 8,000 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case. ” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 and to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President