VELCZENBACH v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE DE DECIZIE FINALĂ Cererea nr. 15130/05 de Tibor VELCZENBACH împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 10 iulie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Președintele Tulkens A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Zagrebelsky Doamna Mularoni Popović, judecători și dna Elens-Passos, grefier, având în vedere cererea depusă la 18 aprilie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Tibor Velczenbach, este un cetățen maghiar care s-a născut în 1962 și locuiește în Veszprém. Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Executivul Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 iunie 1998, soția reclamantului a solicitat diviziunea proprietății matrimoniale ale cuplului. După trei audieri, la 24 iunie 1999, Curtea Regională de Budapesta a transferat cazul la Curtea de District Budapesta XX/XXI/XXIII. Această instanță a desfășurat prima audiere la 16 iunie 2000. La 9 octombrie 2001, aceasta a pronunțat divorțul părților într-o decizie parțială și a acceptat acordul privind plasarea copiilor cuplului. În continuarea procedurii privind proprietatea – după mai multe audieri, înființarea avizului unui expert și a unei dispute procedurale prelungite privind propunerea de prejudecată a reclamantului – la 17 martie 2005, Curtea de Apel din Budapesta a desemnat Tribunalul de District Budaörs și, respectiv, Curtea Regională de județ Pest pentru a auzi cazul reclamantului ca prima și a doua instanță. La 5 aprilie 2006, Curtea de District a împărțit proprietatea matrimonială într-o decizie parțială. Atât procedurile continuate de primă instanță, cât și cele referitoare la recursul reclamantului împotriva deciziei din 5 aprilie 2006 sunt încă în așteptare. COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea și nedreptatea procedurii. Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească ex-gratie suma de 8.000 de euro domnului Tibor Velczenbach, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească ex grație suma de 8.000 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată nicio circumstanță specială care necesită examinarea suplimentară a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea d ecide pentru a elimina aplicarea din lista sa de cazuri. Elens-Pasos Tulkens Președintele secretar adjunct al secțiunii

SECOND SECTION

FINAL DECISION

Application no. 15130/05

by Tibor VELCZENBACH

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on

10 July 2007 as a Chamber composed of:

Mrs

F.

Tulkens

,

President

,

Mr

A.B.

Baka

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

V.

Zagrebelsky

,

Mrs

A.

Mularoni

,

Mr

D.

Popović,

judges

and Mrs

F.

Elens-Passos

,

Deputy

Section Registrar

.

Having regard to the above application lodged on 18 April 2005,

Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Tibor Velczenbach, is a Hungarian national who was born in 1962 and lives in Veszprém. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by the Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 11 June 1998 the applicant’s wife sought the division of the couple’s matrimonial property. After three hearings, on 24 June 1999 the Budapest Regional Court transferred the case to the Budapest XX/XXI/XXIII District Court. This court held its first hearing on 16 June 2000. On 9 October 2001 it pronounced the parties’ divorce in a partial decision and accepted their agreement concerning the placement of the couple’s children.

In the continued proceedings concerning the property – after several hearings, the establishment of an expert’s opinion and a prolonged procedural dispute concerning the applicant’s motion for bias – on 17 March 2005 the Budapest Court of Appeal appointed the Budaörs District Court and the Pest County Regional Court to hear the applicant’s case, respectively as first and second-instance courts.

On 5 April 2006 the District Court divided the matrimonial property in a partial decision.

Both the continued first-instance proceedings and those concerning the plaintiff’s appeal against the decision of 5 April 2006 are still pending.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length and the unfairness of the proceedings.

THE LAW

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Hungary offer to pay

ex gratia

the sum of 8,000 euros to Mr Tibor Velczenbach with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Hungary are prepared to pay me

ex gratia

the sum of 8,000 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no special circumstances which require the further examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention).

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court unanimously d

ecides

to strike the application out of its list of cases.

F.

Elens-Passos

F.

Tulkens

Deputy Section Registrar

President