ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1463/2025

Ședința publică din data de 14 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 11.12.2023 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea sintagmei "aprobarea este condiționată de conduita deținutului" din cuprinsul art. 86 alin. (2) al Ordinului nr. 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și desfășurarea activităților și programelor educative, de asistență psihologică și asistență socială din locurile de deținere aflate în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, Anexa - Regulament Titlul III, Capitolul VI - Metodologia și normele privind înscrierea și participarea la cursuri și examene aferente învățământului universitar, cu completările și modificările ulterioare.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 79 din 21 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, fiind anulat, în parte, art. 86 alin. (2) din Ordinul ministrului justiției nr. 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului din 25 aprilie 2017 privind organizarea și desfășurarea activităților și programelor educative, de asistență psihologică și asistență socială din locurile de deținere aflate în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, în sensul că înlătură din această prevedere sintagma "de conduita deținutului".

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 79 din 21 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii deoarece este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor din Legea nr. 254/2013.

A susținut dispozițiile art. 86 alin. (2) din OMJ nr. 1322/2017 respectă exigențele constituționale și regulile de ierarhie normativă, sens în care soluția dispusă în primă instanță în dosarul nr. x/2023 este nefondată.

A precizat că scopul unei pedepse penale este de a asigura, prin funcțiile retributivă și de exemplaritate sau intimidare, corectarea unei conduite sociale neconforme cu normele juridice și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, de regulile de conviețuire socială. Executarea unei pedepse privative de libertate are drept scop prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, pedeapsa îndeplinind și funcția de reeducare a persoanelor condamnate în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.

În acest context, ca urmare a noului statut de persoană condamnată, și libertățile fundamentale ale acesteia (aceleași sub aspectul naturii tor) capătă noi valențe, fiind exercitate în condiții speciale, instituționalizate, conținutul lor comportând, deci, anumite modificări. Aceste considerații sunt susținute și de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 254/2013 care prevăd că deținuții își exercită toate drepturile civile și politice, cu excepția celor care au fost interzise, potrivit legii, prin hotărârea definitivă de condamnare, precum și a celor a căror neexercitare sau exercitare restrânsă rezultă inerent din privarea de libertate ori din rațiuni de menținere a siguranței deținerii.

Dreptul la învătătură prevăzut de art. 32 alin. (1) din Constituția României, republicată, nu este un drept absolut sub toate componentele sale. De altfel, însăși modalitatea de formulare a acestui drept este elocventă, Constituția prevăzând că "Dreptul la învățătură este asigurat nu "garantat", și, în orice caz, nu garantat la toate nivelele și ciclurile de învățământ. Pe cale de consecință, apare ca fiind normală exercitarea diferențiată a acestui drept, chiar și de către persoanele private de libertate. Formularea cuprinsă în art. 32 alin. (1) din Constituție presupune că statul are obligația de a crea cadrul normativ și administrativ logistic necesar în vederea organizării sistemului de învățământ, și nu faptul că toți cetătenii își pot exercita acest drept în mod identic, egal, indiferent de vârstă ori situație juridică.

Pe cale de consecință, nu se poate aprecia că o persoană condamnată își poate exercita dreptul la învățătură prin urmarea unor cursuri universitare în aceleași condiții cu o persoană din afara mediului penitenciar, din simplul motiv că statutul juridic dintre aceste categorii de persoane este diferit și reclamă măsuri și moduri diferite de exercitare. Un tratament juridic diferențiat pentru situații juridice diferite este justificat si nu poate pune în discuție o eventuală încălcare a egalității în drepturi și în fața legii.

În ceea ce privește drepturile persoanelor condamnate, a arătat că acestea au o reglementare expresă în cuprinsul Capitolului V - Drepturile persoanelor condamnate, Titlul "Executarea pedepselor privative de libertate din Legea nr. 254/2013". Această reglementare primară are un caracter general, referindu-se la stabilirea unor drepturi de care pot beneficia persoane aflate în executarea unei pedepse privative de libertate. Această acordare a drepturilor nu înseamnă că fiecare dintre persoanele condamnate beneficiază, în orice moment al parcursului său execuțional, de toate drepturile reglementate de lege. Esența reglementării vizează că fiecare drept poate fi acordat, prin natura sa, unei persoane care se află în executarea unei pedepse privative de libertate, potrivit unor condiții și proceduri, cu excepția celor a căror exercitare a fost interzisă prin hotărârea de condamnare și a celor care se execută potrivit specificului închis al mediului penitenciar.

Astfel, trebuie ținut cont de faptul că reglementarea de la art. 79 din Legea nr. 254/2013 are un caracter general, spiritul reglementării fiind cel mai sus precizat. Prin urmare, conturarea in concreto a dreptului la învățământ se realizează prin coroborarea tuturor dispozițiilor primare, secundare și terțiare în materie.

A invocat art. 91 din Legea nr. 254/2013 și art. 89 alin. (8) din din aceewași lege.

Detalierea unor norme de nivel primar prin acte normative subsecvente implică, în mod inerent, reglementarea anumitor circumstanțieri normative și condiționalități, fără ca această împrejurare să fie considerată ca reprezentând o "adăugare la lege", o "încălcare a legii" ori o restrângere a unui drept prin încălcarea prevederilor art. 53 din Constituție.

Planul individualizat de evaluare și intervenție educativă și terapeutică a inclus, printre altele, recomandarea ca petentul-condamnat să urmeze cursuri universitare. Cu alte cuvinte, luând în considerare, printre altele, inclusiv aspecte referitoare la persoana condamnată (nivel de studii, grad de evoluție psihocomportamentală etc.), specialiștii din cadrul sectorului de reintegrare socială au formulat în mod legal recomandarea ca persoana condamnată să urmeze cursuri universitare, însă faptul că aceasta nu a mai putut continua studiile nu indică o discrepanță legislativă ori o problemă de natură normativă, ci poate reflecta, o aplicare precară/deficitară a dispozițiilor legale incidente în această speță, cu privire la care, de altfel, există mecanisme reparatorii/de control în lege (plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate, urmată de contestația împotriva soluției acestuia la instanța de judecată, dacă este cazul).

De altfel, conduita persoanei condamnate este luată în considerare în dispunerea unor măsuri administrative nu doar în ceea ce privește urmarea unor cursuri universitare (componentă a dreptului la învățământ), ci și în legătură cu alte drepturi de care se bucură persoana condamnată. Condiția analizării conduitei persoanei condamnate în dispunerea unor măsuri sau acordarea unor drepturi reprezintă o garanție pentru desfășurarea în bune condiții a executării pedepselor și a asigurării siguranței deținerii.

Referitor la analizarea conduitei deținutului atunci când directorul locului de deținere aprobă initierea demersurilor de înscriere sau continuare a cursurilor universitare de către persoana condamnată, a arătat că această condiție reprezintă o particularitate prin care este analizat riscul pe care persoana în cauză îl prezintă pentru ordinea și siguranța locului de detinere.

Astfel, este firesc ca comportamentul deținutului pe parcursul executării pedepsei să fie luat în considerare - fie în favoarea acestuia, fie în defavoarea lui - atunci când se analizează posibilitatea urmării unor cursuri universitare.

Analizând adresa nr. x/18.09.2023 a Administrației Naționale a Penitenciarelor, reiese că reclamantul a folosit timpul alocat participării on-line la cursuri în alte scopuri decât cel prestabilit.

De asemenea, reclamantul a formulat cereri de înscriere la diferite facultăți, fără să finalizeze ciclul universitar la vreuna dintre acestea.

Reglementarea privind condiția referitoare la conduita deținutului respectă principiul ierarhiei actelor normative, dispozițiile art. 86 alin. (2) din OMJ nr. 1322/2013, fiind în deplină conformitate cu dispozițiile primare și secundare în baza cărora au fost elaborate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate în cauza de față, aceasta fiind dată cu aplicarea dispozițiilor legale incidente cauzei.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu soluționarea unei cereri de anulare, în parte, a art. 86 alin. (2) din Ordinul ministrului Justiției nr. 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului din 25 aprilie 2017 privind organizarea și desfășurarea activităților și programelor educative, de asistență psihologică și asistență socială din locurile de deținere aflate în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, în sensul de a se înlătura din această prevedere sintagma "de conduita deținutului".

Prima instanță, apreciind caracterul întemeiat al pretențiilor deduse judecății, a admis, în parte cererea de chemare în judecată cu motivarea că prevederea legală criticată încalcă și art. 89 alin. (8) al Legii nr. 254/2013, fundament al emiterii sale, deoarece stabilește condiții suplimentare celor prevăzute de lege, pe care trebuie să le îndeplinească persoana condamnatului pentru a participa la activitatea educativă, iar nu exclusiv condiții privind organizarea și desfășurarea activităților educative, cum impune norma legală menționată.

Împotriva acestei soluții, a formulat calea de atac a recursului pârâtul, susținând că prima instanță a încălcat normele de drept material, deoarece prin norma din ordinul criticat în cauză nu s-ar fi adăugat la lege, stabilind o condiție suplimentară pentru exercitarea dreptului la învățătură de către deținutul reclamant.

Înalta Curte apreciază că cererea de recurs este nefondată.

Ordinul ministrului Justiției nr. 1322/C/2017 este emis în temeiul legii, respectiv în temeiul art. 89 alin. (8) al Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Potrivit art. 89 alin. (8) al Legii nr. 254/2013, "condițiile privind organizarea și desfășurarea activităților educative, de asistență psihologică și asistență socială, instruire școlară, învățământ universitar și formare profesională a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiției".

Norma legală specială, referitoare la dreptul la învățătură (educație, în sens constituțional) este dispoziția art. 79 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Art. 79 din Legea nr. 254/2013 are denumirea marginală "Dreptul la învățământ" și prevede că "persoanele condamnate pot participa, în funcție de posibilitățile penitenciarului, la cursuri de instruire școlară sau universitare, în condițiile protocolului de colaborare încheiat cu Ministerul Educației Naționale, ținându-se cont de nevoile prioritare de intervenție identificate, de starea de sănătate, de tipul regimului de executare și de măsurile de siguranță aplicate".

Așa cum a reținut și prima instanță, Înalta Curte constată că această dispoziție legală cuprinde trei condiții referitoare la persoana condamnatului pentru exercitarea dreptului la învățătură, pe lângă cea referitoare la posibilitatea penitenciarului și la nevoile prioritare de intervenție identificate, și anume: starea sa de sănătate, tipul regimului de executare și măsurile de siguranță aplicate.

Cu toate acestea prin art. 86 alin. (2) din Ordinul ministrului justiției nr. 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului din 25 aprilie 2017 privind organizarea și desfășurarea activităților și programelor educative, de asistență psihologică și asistență socială din locurile de deținere aflate în subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor, s-a prevăzut că "(2) Aprobarea este condiționată de conduita deținutului, de celelalte criterii prevăzute de lege și se poate obține pe baza recomandărilor cuprinse în planul individualizat". Potrivit art. 86 alin. (1) din Ordinul ministrului Justiției nr. 1322/C/2017, "(1) În vederea aprobării inițierii, de către persoana condamnată, a demersurilor de înscriere sau continuare a cursurilor universitare, aceasta adresează o cerere directorului locului de deținere".

Or, în atare situație, este evidentă maniera prin care pârâtul, a adăugat la lege o condiție suplimentară față de cele prevăzute de textul legal primar. Astfel, prin intermediul unui regulament prin care urma a se reglementa procedura de organizare și desfășurare a activităților și programelor educative din interiorul unităților de detenție, pârâtul a prevăzut o condiție suplimentară în vederea exercitării dreptului constituțional la învățătură, care se impune a fi asigurat oricărei persoane. Chiar și în ipoteza restrângerii acestui drept pentru o persoană care se află în detenție, cum este reclamantul din cauză, o asemenea operațiune nu se poate realiza prin intermediul unui act administrativ cu caracter normativ ci doar prin intermediul legii.

O asemenea concluzie se impune față de prevederile art. 56 din Legea nr. 254/2013, care statuează că "exercitarea drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi îngrădită decât în limitele și în condițiile prevăzute de Constituție și lege".

Totodată, în temeiul art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora "(3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.", rezultă că Ordinul ministrului justiției nr. 1322/C/2017 pentru aprobarea Regulamentului din 25 aprilie 2017 trebuie să fie elaborat în limitele pe care le permite actul normativ cu forță juridică superioară, limite care în cauza de față sunt trasate de art. 79 din Legea nr. 254/2013 și art. 89 alin. (8) din aceeași lege.

Prin urmare, în raport de cele anterior expuse, rezultă că restrângerea dreptului la învățătură impusă prin adăugarea unei condiții suplimentare relativă la conduita deținutului prin OMJ nr. 1322/C/20014, este în contradicție cu art. 53 din Constituție, art. 4 din Legea nr. 24/2000 și art. 56 din Legea nr. 254/2013.

În același timp, având în vedere petitul cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat o modificare a textului ordinului criticat în sensul înlăturării sintagmei "aprobarea este condiționată de conduita deținutului", Înalta Curte va valida punctul de vedere al curții de apel care a statuat că, față de modalitatea de redactare a dispoziției legale a art. 86 alin. (2) din Ordinul ministrului justiției nr. 1322/C/2017, prin trimiterea și la alte criterii decât criteriul conduitei deținutului, admiterea acțiunii formulate nu se poate realiza în această manieră.

Prevederea art. 86 alin. (2) din Ordinul ministrului justiției nr. 1322/C/2017 este redactată în sensul că "aprobarea este condiționată de conduita deținutului, de celelalte criterii prevăzute de lege și se poate obține pe baza recomandărilor cuprinse în planul individualizat". Așadar, sintagma "aprobarea este condiționată" este corelată și cu sintagma "celelalte criterii prevăzute de lege"(respectiv starea sa de sănătate, tipul regimului de executare și măsurile de siguranță aplicate) a căror analiză nu face obiect al cererii de chemare în judecată. Sintagma "aprobarea este condiționată" se impune a fi menținută pentru subzistența restului textului normativ al art. 86 alin. (2) din Ordinul ministrului Justiției nr. 1322/C/2017, până la o posibilă modificare a acestuia pentru realizarea corelărilor gramaticale.

Pentru toate considerentele expuse în paragrafele anterioare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței civile atacate din perspectiva dorită de partea declarantă a căii de atac, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, menținând sentința civilă atacată ca fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 79/2024 din 21 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.