ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.03.2025

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1441/2025

HOTĂRÂRE
13.03.2025
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1441/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 13 martie 2025

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 14.04.2022 sub dosar nr. x/2022, astfel cum a fost precizată succesiv și completată (f. x și urm. vol. I; fila x, 27 vol. II) reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice (DGRFP) Iași - Activitatea de inspecție fiscală - Serviciul de inspecție economico-financiară Iași, a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr. 54/P din 07.12.2022 de soluționare a plângerii prealabile, emisă de pârât și a Dispoziției obligatorii nr. ISR-AIF-3513/20.09.2021, adoptată de pârâtă în baza art. 22 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2011.

La data de 09.02.2023 reclamanta a invocat în scris excepția de neconstituționalitate a art. 3 pct. 5 lit. f), art. 3 pct. 6, a sintagmei "precum și fundamentarea și justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități" din cuprinsul art. 3 pct. 4 din O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea și funcționarea inspecției economico-financiare, astfel cum aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 107/2012, precum și a întregului act normativ, în ansamblul său, întrucât dispozițiile acestuia contravin art. 1 alin. (4), art. 140 alin. (1) și art. 115 alin. (4) din Constituția României.

În ședința publică din 04.04.2023, reclamanta a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională a României, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea din 4 aprilie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 5 lit. f), art. 3 pct. 6, a sintagmei "precum și fundamentarea și justificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat pentru subvenționarea unor produse sau susținerea unor activități" din cuprinsul art. 3 pct. 4 din O.U.G. nr. 94/2011 modificată, precum și a întregului act normativ, în ansamblul său și s-a dispus sesizarea Curții constituționale cu excepția de neconstituționalitate pendinte.

Totodată, s-a suspendat judecata pricinii formulată de reclamantă, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la dezlegarea excepției de neconstituționalitate.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 4 aprilie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț a declarat recurs, considerând că în mod nelegal a fost dispusă suspendarea judecării cauzei.

În esență, recurenta-pârâtă a arătat că în cazul sesizării Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate în decursul soluționării unei cereri de chemare în judecată nu este obligatorie suspendarea judecații. Nu se poate reține nici incidența unui caz facultativ de suspendare a judecații, neexistând riscul ca efectele unei hotărâri pronunțate pe baza unui temei de drept care poate fi ulterior constatat ca neconstitutional, să fie ireversibile, prin raportare la prevederile art. 509 pct. 11 C. proc. civ., existând remediul procesual constând în revizuirea hotărârii.

A mai arătat faptul că prin sentința civila nr. 73 din 09.08.2022 Curtea de Apel Bacău a dispus suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. ISR-AIF 3153/20.09.2021, emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice lași, până la soluționarea definitivă a fondului în dosarul nr. x/2022. Astfel, suspendarea executării Dispoziției obligatorii nr. ISR-AIF 3153/20.09.2021, în contextul suspendării judecării cauzei, determină imposibilitatea recuperării sumelor la bugetul general consolidat. Pe toată perioada de suspendare se calculează accesorii fiscale, astfel că această situație poate conduce la creșterea obligațiilor către bugetul consolidat.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea ca nefondat.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, prin cererea de recurs nu sunt formulate critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, recurenta-pârâtă limitându-se la redarea unor reglementări normative care nu mai impun, cu caracter obligatoriu, suspendarea judecății cauzei în cazul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate (abrogarea art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992), precum și la afirmarea existenței unui remediu procesual, respectiv cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 11 C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că afirmațiile recurentei-pârâte, referitoare la soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 73 din 09.08.2022 a Curții de Apel Bacău care ar determina, în contextul suspendării judecării cauzei, imposibilitatea recuperării sumelor la bugetul general consolidat or creșterea obligațiilor/accesoriilor către bugetul consolidat, sunt lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței.

Astfel, deși prima instanță, în considerente, a arătat că:

"În contextul primirii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu dezlegarea unei excepții de neconstituționalitate a unor dispoziții legale din O.U.G. nr. 94/2011 în al cărei regim a fost emisă Dispoziția obligatorie litigioasă, soluția ce va fi data incidentului vizând excepția de neconstituționalitate are o influență hotărâtoare asupra dezlegării ce urmează sa fie data procesului de față, existând relația de interdependență între contenciosul constituțional și cel administrativ, considerent pentru care contenciosul constituțional constituie o veritabilă chestiune prejudicială în raport de cel admnistrativ pendinte", recurenta-pârâtă nu a înțeles să combată raționamentul instanței.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute în mod expres de lege, iar argumentele formulate nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., nefiind aduse critici cu privire sentința atacată, în raport de soluția și argumentația instanței de fond.

Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și redarea, prin cererea de recurs, a unor afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.

Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă și va constata nul recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț.

Admite excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă.

Constată nul recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț împotriva încheierii din 4 aprilie 2023 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-12-05
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5782/2023
Ședința publică din data de 5 decembrie 2023 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu DGRFP I
ÎCCJ 2024-03-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1474/2024
Ședința publică din data de 13 martie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 13.12
ÎCCJ 2023-07-13
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3740/2023
Ședința publică din data de 13 iulie 2023 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I Cererea de chemare în judecată 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios ad
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1628/2025
Financiară și a Raportului de inspecție economico financiară nr. ISR/AIF/1325/12.04.2022, ambele emise de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Activitatea de Inspecție Economico Financiară, c. obligarea pârâtelor la
ÎCCJ 2023-06-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3295/2023
Ședința publică din data de 15 iunie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, la data de 13.12.
Sursă