ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1146/2025

Ședința publică din data de 4 martie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.08.2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii CNCD nr. 264/13.04.2022, prin care s-a stabilit că sesizarea formulată de reclamantă cu privire la persoana reclamată B. nu vizează fapte de discriminare, articolul semnalat înscriindu-se în limitele libertății de exprimare.

Prin sentința civilă nr. 615 din 05 aprilie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât și a respins cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă,

Împotriva sentinței civile nr. 615 din 5 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

O primă critică invocată de recurenta - reclamantă vizează lipsa unei comunicări clare și complete din partea instanței cu privire la obligația de a depune documente și înscrisuri doveditoare. Recurenta a susținut că adresa transmisă de instanță la data de 13.09.2023 nu conținea punctul A, care ar fi trebuit să indice explicit solicitarea de documente, ci doar punctul B, care făcea referire la acestea în mod indirect. În acest context, recurenta a solicitat instanței să precizeze concret care sunt documentele și înscrisurile doveditoare vizate, considerând că lipsa acestei clarificări a afectat dreptul la apărare.

O a doua critică privește faptul că nu i-a fost comunicată documentația depusă de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), documentație care a stat la baza invocării inadmisibilității acțiunii pentru motivul stabilirii incomplete a cadrului procesual pasiv. Recurenta arată că nu a avut cunoștință de această documentație decât în momentul primirii sentinței, CNCD neformulând întâmpinare, ci doar note scrise prin care a invocat inadmisibilitatea acțiunii. În consecință, recurenta susține că nu i s-a oferit posibilitatea reală de a-și exprima punctul de vedere cu privire la această chestiune, contrar celor reținute de instanță în cuprinsul hotărârii.

Critica se extinde și asupra modului în care instanța a pus în discuție, din oficiu, în temeiul art. 78 din C. proc. civ., necesitatea introducerii în cauză a persoanei reclamate la CNCD, fără a informa recurenta că neintroducerea acesteia ar putea atrage inadmisibilitatea acțiunii. Recurenta susține că, în lipsa unei informări explicite privind consecințele juridice ale neintroducerii persoanei în cauză, nu a solicitat introducerea acesteia, considerând că este la latitudinea sa să decidă acest aspect, mai ales în condițiile în care persoana respectivă nu a emis hotărârea contestată.

Un alt aspect invocat privește imposibilitatea recurentei de a consulta dosarul electronic, deși a formulat o cerere în acest sens, la care nu a primit răspuns. Această împrejurare a împiedicat recurenta să ia cunoștință de conținutul documentației depuse de CNCD și să formuleze apărări corespunzătoare, ceea ce constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Obiectul acțiunii recurentei îl constituie verificarea legalității Hotărârii CNCD nr. 264/13.04.2022, prin care s-a stabilit că sesizarea formulată de reclamantă cu privire la persoana reclamată B. nu vizează fapte de discriminare, articolul semnalat înscriindu-se în limitele libertății de exprimare.

Instanța de fond, în temeiul art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a apreciat că prezentul litigiu nu poate fi soluționat fără participarea terțului B., acesta fiind titularul sesizării adresate CNCD.

Dat fiind însă refuzul exprimat al pârâtului de a solicita introducerea în cauză a terțului, precum și precizarea făcută de reclamantă, în etapa scrisă a procedurii, în sensul că nu înțelege să se judece și cu persoana reclamată pentru discriminare, poziție asupra căreia nu a revenit nici când, în condițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., i s-a solicitat în mod expres să își exprime punctul de vedere cu privire la necesitatea participării în proces a acestui terț și i s-a dat posibilitatea să solicite extinderea cadrului procesual pasiv în acest sens, instanța a respins acțiunea, în temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., fără a se pronunța pe fond.

Criticând soluția instanței de fond, recurenta-reclamantă a susținut că instanța învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată ar fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității prin aceea că nu i-a fost comunicată documentația care a stat la baza hotărârii atacate și că instanța nu i-a comunicat în mod explicit consecințele neintroducerii în cauză a persoanei reclamate pentru discriminare.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., sunt nefondate

Analizând înscrisurile aflate la dosarul de fond, Înalta Curte constată că odată cu citația emisă la data de 13.02.2024, pentru termenul de judecată din data de 05 aprilie 2024, reclamantei i-a fost comunicat și un exemplar al documentației administrative și al notelor de ședință depuse de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Potrivit procesului-verbal de înmânare a procedurii de citare, aflat la dosarul de fond, "actele au fost depuse la cutia poștală".

Recurenta - reclamanta a susținut că nu a intrat în posesia acestor înscrisuri, însă această împrejurare nu poate fi imputată instanței de fond și nici nu este de natură a atrage casarea sentinței recurate.

Cea de-a doua critică invocată vizează lipsa unei comunicări explicite din partea instanței.

Înalta Curte constată că pentru termenul din 05 aprilie 2024, recurenta - reclamantă a fost citată cu mențiunea "de a-și exprima punctul de vedere cu privire la necesitatea introducerii în cauză, în condițiile art. 78 alin. (2) C. proc. civ., a persoanei reclamate pentru discriminare care a fost parte în procedura administrativă derulată în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și finalizată prin pronunțarea hotărârii atacate și de a preciza dacă solicită introducerea în cauză a acestui terț".

Potrivit art. 78 alin. (2) C. proc. civ., în materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționară fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond.

Contrar celor susținute de recurenta - reclamantă, Înalta Curte constată că solicitarea instanței de fond a fost formulată clar, cu indicarea articolului 78 alin. (2) C. proc. civ. din al cărui conținut reiese în mod explicit soluția pe care o putea pronunța instanța într-o asemenea situație.

Prin urmare, raportând cele expuse și dispozițiile legale enunțate la litigiul pendinte, instanța de control judiciar constată că instanța de fond a apreciat în mod legal că, prin contestarea în instanță a hotărârii pronunțate de CNCD, raportul juridic litigios existent între persoana care a depus sesizarea și persoana împotriva căreia s-a făcut sesizarea este readus în discuție, fiind de această dată supus controlului judecătoresc. Ca atare, soluționarea acestui raport juridic nu se poate realiza decât în aceleași condiții de contradictorialitate, astfel încât toate părțile să aibă posibilitatea să își apere drepturile și interesele anterior expuse în fața Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

În condițiile arătate, nu se poate reține încălcarea vreunei reguli de procedură sancționate cu nulitatea de către prima instanță, nefiind astfel incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 și art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 615 din 5 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.