ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1127/2025

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul B., suspendarea Deciziei nr. 10/2024 emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței pe fondul cauzei.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 302/2024 din 2 septembrie 2024, a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., cu privire la Decizia nr. 10/2024 emisă de pârâtă, a suspendat, până la pronunțarea instanței de fond, executarea sancțiunii disciplinare de suspendare a reclamantei din calitatea de membru pe o perioadă de 12 luni, dispusă prin Decizia nr. 10/2024 emisă de pârâtă și a obligat pârâta să îi plătească reclamantei suma de 2.020 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta B. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art. 483 și următoarele din C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, se arată că sentința pronunțată este nelegală pentru motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât cuprinde motive care deși sunt contradictorii, au condus la soluția de suspendarea a executării Deciziei nr. 10/2024. De asemenea, instanța de fond a omis să își motiveze soluția prin referire la argumentele invocate de ANEVAR referitoare la neîndeplinirea condițiilor legale pentru suspendarea executării Deciziei nr. 10/2024. Instanța de fond a reținut în mod greșit că cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 10/2024 îndeplinește condițiile cumulative prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv atât condiția existenței unui caz bine justificat, cât si condiția existentei unei pagube iminente.

Apărările formulate în cauză Intimata A. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată, Înalta Curte apreciază că recursul este lipsit de interes. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac. Înalta Curte constată că, în cauză, cererea de suspendare a actului administrativ se întemeiază pe prevederile art. 14 din Legea contenciosului administrativ, situație în care suspendarea poate opera până la pronunțarea instanței de fond. Prin urmare, având în vedere că instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii în anulare, suspendarea actului administrativ nu mai poate opera. Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenta nu mai are interes în susținerea prezentului recurs, având în vedere că acțiunea în anulare a fost soluționată.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca fiind lipsit de interes.