ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 20 februarie 2025

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 112 din 07 iunie 2024 pronunțată Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 348 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 12.000 RON, reprezentând un număr de 200 zile - amendă înmulțit cu suma de 60 RON corespunzătoare unei zile - amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activități.

În temeiul art. 559 alin. (1) C. proc. pen., i s-a pus în vedere inculpatului să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 63 alin. (1) C. pen., s-a atras atenția inculpatului, că dacă, cu rea - credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile închisoare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 595 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 95 RON cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale, iar suma de 500 RON în procedura camerei preliminare și în faza de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1123 din 18.09.2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 112 din 07 iunie 2024 pronunțată Judecătoria Târgu-Cărbunești, în dosarul nr. x/2022.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea 51/1995 republicată.

S-a menționat că, prin Legea 255/2004 intrată în vigoare la data de 26.06.2004, s-au modificat dispozițiile art. 82 din Legea 51/1995 (art. 107 din Legea 51/1995, forma în vigoare la momentul săvârșirii faptei și în prezent), în sensul că persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative sau care au fost înființate în baza unor hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, de reprezentare sau de asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea și de asemenea, cu aceeași dată, încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional (hotărâri judecătorești), prin care au fost recunoscute sau încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică în mod contrar dispozițiilor din Legea nr. 51/1995. Totodată, prin articolul amintit, legiuitorul a sancționat persoanele ce se află în această situație și continuă să desfășoare activități specifice profesiei de avocat, după data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004, prevăzând că "continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale".

Totodată, prin Decizia nr. 15/21.09.2015 a I.C.C.J. dată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, hotărâre publicată în Monitorul Oficial nr. 819/03.11.2015, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 348 din C. pen., fapta unei persoane care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități prevăzută de art. 348 C. pen.

În considerentele deciziei date în recurs în interesul legii, s-a arătat că exigența exercitării legale a unei profesii nu este îndeplinită în cazul persoanelor care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități paralele cu cele care ființează în mod legal și sunt succesoare în drepturi ale celor existente anterior, chiar dacă aceste entități ar utiliza, contrar dispozițiilor legale exprese, denumiri identice.

S-a considerat că, în raport cu aceste dispoziții legale și în condițiile în care inculpatul nu este și nu a fost înscris în calitate de avocat în nici un Barou membru al U.N.B.R., iar Baroul Gorj - Structura B. nu reprezintă un barou component al U.N.B.R. (conform adreselor nr. x din 20.12.2021 și nr. 27-UAT din 31.01.2022), exercitarea de către inculpat a unor atribuții specifice profesiei de avocat, în sensul art. 3 din Legea 51/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, este de natură a realiza elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 348 din C. pen.

Împrejurarea că persoana juridică Uniunea Națională a Barourilor din România (Baroul B.) înființată în anul 2004 există ca subiect de drept și în prezent, fiind respinse chiar și acțiuni în instanță prin s-a solicitat dizolvarea și lichidarea acesteia, nu este de natură a înlătura răspunderea penală a inculpatului, în condițiile în care textele legale menționate anterior reglementează foarte clar condițiile necesare pentru exercitarea profesiei de avocat în România, condiții pe care, în speță, inculpatul nu le îndeplinește și, de asemenea, menționează explicit interdicția de a se constitui și de a funcționa barouri în afara Uniunii Naționale a Barourilor din România, cu referire expresă la activitățile desfășurate anterior intrării în vigoare a legii, a căror continuare după această dată "constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale".

În consecință, în acord cu instanța de fond, și instanța de apel a reținut că inculpatul nu poate invoca eroarea ca și cauză de neimputabilitate prev.de art. 30 din C. pen., acesta având reprezentarea clară a faptului că nu are calitatea de avocat și nici dreptul de a exercita atribuții acestei profesii.

Împotriva deciziei penale nr. 1123 din 18 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14.11.2024, când s-a stabilit termen la data de 19 decembrie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În acest sens, a arătat că infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, prevăzută de art. 348 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., nu este prevăzută de legea penală, în condițiile în care singurele entități legale sunt Barourile înființate în anul 2004 (B.) și UNB din România, varianta B..

Prin încheierea de ședință din data de 19 decembrie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"

De esența reținerii acestui caz de casare este constatarea împrejurării că fapta, reținută prin hotărârea definitivă în urma administrării probatoriului, nu este tipică. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, jurisprudența a statuat câteva principii care trebuie respectate, astfel: se va avea în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv; în analiza cazului de casare nu se poate verifica existența concordanței între starea de fapt reținută de instanță și conținutul mijloacelor de probă; nu există posibilitatea de a interveni asupra analizei probelor efectuate de instanța de apel; nu este permis a se examina existența și suficiența probelor pe care s-a întemeiat soluția de condamnare; nu se poate reexamina probatoriul și reaprecia situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel; instanța de recurs nu poate examina vinovăția.

În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul, în esență, a criticat hotărârea atacată, arătând că faptele reținute, constând în infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități, prevăzută de art. 348 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., nu sunt prevăzute de legea penală, în condițiile în care singurele entități legale sunt Barourile înființate în anul 2004 (B.) și UNB din România, varianta B..

În acest sens, Înalta Curte constată că situația de fapt reținută în cauză constă în aceea că, la termenul de judecată din data de 25.05.2021, în dosarul civil nr. x/2020 al Judecătoriei Târgu-Cărbunești, numitul A. a exercitat atribuții specifice profesiei de avocat, deși nu avea calitatea de avocat înscris în U.N.B.R. sau Baroul Gorj în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 republicată privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

La termenul de judecată din data de 23.09.2021 în dosarul civil nr. x/2021 al Judecătoriei Târgu-Cărbunești, numitul A. a exercitat atribuții specifice profesiei de avocat, deși nu avea calitatea de avocat înscris în U.N.B.R. sau Baroul Gorj în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 republicată privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Potrivit art. 348 din C. pen., infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități constă în: Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale.

Organizarea și exercitarea profesiei de avocat este reglementată de Legea nr. 51/1995, act normativ care a suferit modificări succesive prin Legea nr. 255/2004 (de modificare a Legii nr. 51/1995), intrată în vigoare la data de 26.06.2004, care prevede sancționarea persoanelor care exercită activități specifice profesiei de avocat fără a îndeplini cerințele prevăzute de Legea nr. 51/1995.

Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 republicată:

"Profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România", fiind interzisă în mod expres prin art. 1 alin. (3) din actul normativ menționat, constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R., sub sancțiunea nulității de drept a unor asemenea acte de înființare și exercitare a acestei profesii.

Totodată, prin Decizia nr. 15/21.09.2015 a I.C.C.J. dată în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 819/03.11.2015, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 348 din C. pen., fapta unei persoane care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități care nu fac parte din formele de organizare profesională recunoscute de Legea nr. 51/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie infracțiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activități prevăzută de art. 348 din C. pen.

În considerentele deciziei date în recurs în interesul legii, s-a arătat că exigența exercitării legale a unei profesii nu este îndeplinită în cazul persoanelor care exercită activități specifice profesiei de avocat în cadrul unor entități paralele cu cele care ființează în mod legal și sunt succesoare în drepturi ale celor existente anterior, chiar dacă aceste entități ar utiliza, contrar dispozițiilor legale exprese, denumiri identice.

Înalta Curte reține că elementul material al infracțiunii de exercitare fără drept a unei profesii sau activități rezidă în exercitarea fără drept a unei profesii sau activități pentru care legea cere autorizație ori exercitarea acestora în alte condiții decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârșirea unor astfel de fapte se sancționează potrivit legii penale.

În cauză, latura obiectivă a infracțiunii este realizată de actele specifice profesiei de avocat exercitate de inculpatul A., prin asistarea/reprezentarea juridică în dosare civile în fața Judecătoriei Târgu-Cărbunești, fără a avea calitatea de avocat înscris în U.N.B.R. sau Baroul Gorj în conformitate cu prevederile Legii nr. 51/1995 republicată privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, acesta făcând parte din Baroul Gorj - Structura B. (Uniunea Națională a Barourilor înființată la data de 2004).

Or, prin Deciziile nr. 233, nr. 234 și nr. 321/2004, Curtea Constituțională a României a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate de petentul B. (cel care a înființat aceste entități separate de U.N.B.R.) privind prevederile art. 48 și ale art. 57 din Legea nr. 51/1995, care reglementează, în esență, modul de constituire și funcționare a barourilor din România și a Uniunii Naționale a Barourilor din România, precum și interdicția de constituire de barouri de avocați în afara U.N.B.R.

În acest sens, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut, în mod corect, că în condițiile în care inculpatul nu este și nu a fost înscris în calitate de avocat în niciun Barou membru al U.N.B.R., iar Baroul Gorj - Structura B. nu reprezintă un barou component al U.N.B.R. (conform adreselor nr. x din 20.12.2021 și nr. 27-UAT din 31.01.2022), exercitarea de către inculpat a unor atribuții specifice profesiei de avocat, în sensul art. 3 din Legea 51/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, este de natură a realiza elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 348 din C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 1123 din 18 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 1123 din 18 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2025.