ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 decembrie 2024

Prin ordonanța din 13 septembrie 2024, în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, s-a dispus clasarea cauzei privind infracțiunile de favorizarea făptuitorului, prev.de art. 269 C. pen., cercetare abuzivă, prev.de art. 280 C. pen., represiune nedreaptă, prev.de art. 283 C. pen., luare de mită, prev.de art. 289 C. pen., dare de mită, prev.de art. 290 C. pen., trafic de influență, prev.de art. 291 C. pen. și abuz în serviciu, prev.de art. 297 C. pen., constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 C. pen., astfel cum au fost indicate de autorul sesizării, pretins comise de persoanele indicate în plângere.

Pentru a dispune această soluție, procurorul de caz, în esență, a reținut că la data de 21.08.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a fost sesizat de numitul A., din Municipiul Fălticeni, județul Suceava, acesta solicitând a se efectua cercetări față de magistrați judecători și procurori din cadrul Judecătoriei Fălticeni și Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, fiind nemulțumit de modul în care au fost efectuate cercetările în dosarul nr. x/2024.

S-a notat că, în acest dosar, petentul A. este cercetat alături de o altă persoană pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, iar potrivit plângerilor sale, acesta este nemulțumit că în dosar are calitatea de suspect și faptul că a fost interceptat.

După începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., petentul A. a completat sesizarea inițială, solicitând cercetarea mai multor magistrați procurori și judecători, printre care se numără magistratul procuror B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, respectiv magistratul procuror C. - procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen..

Cu privire la plângerea petentului referitoare la mai mulți magistrați procurori și judecători, printre care față de magistratul procuror B., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, D. de la P.J Fălticeni, respectiv magistratul procuror C. - Procuror General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, acesta consideră că cei în cauză ar fi săvârșit diferite infracțiuni: aderare sprijinire tăinuire grup organizat criminal, în vederea săvârșirii abuz în serviciu, ticluire de probe și dovezi false, favorizarea făptuitorilor, trafic de influență, represiune nedreaptă, răzbunare pentru ajutorul dai justiției, infracțiuni împotriva justiției, fals, uz de fals, fals intelectual.

S-a arătat că petentul ar fi ajuns la această concluzie, afirmând că din anul 2018 a depus denunțuri și plângeri penale la P.J Fălticeni, P.T Suceava și PCA Suceava, în care a reclamat mai mulți magistrați cât și funcționari ai statului, iar toate lucrările penale ar fi fost mușamalizate și ascunse.

În acest context, procurorul de caz a constatat că petentul abuzează de dreptul la petiționare, având până în prezent zeci de plângeri penale îndreptate împotriva unor magistrați judecători sau procurori, minim 53 de dosare ale prezentei structuri de parchet, constituie urmare sesizărilor acestuia, fiind soluționate prin clasare, depunând plângeri succesive cu același obiect la mai multe instituții publice, sau aceleași plângeri adresate mai multor unități de parchet sau instanțe.

Faptele reclamate nu au fost descrise suficient pentru a fi calificate din punct de vedere penal, reluând unele aspecte deja clasate, petentul mărginindu-se să își exprime propriile păreri despre modul cum trebuia efectuata cercetarea penală, inclusiv încadrarea penală a faptelor comise de acesta, dând naștere unor interpretări personale a dispozițiilor legale aplicabile în dosarele în care a fost cercetat, iar din întregul material probator, nu rezultă un minim de indicii cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni.

A mai fost subliniat că, nemulțumirile părților implicate în proces, cu referire la modul concret de soluționare a cauzei, trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele cunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție, prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraților care au soluționat respectivele cauze.

Instanțele judecătorești, ca și parchetele de pe lângă acestea, sunt suverane în a aprecia obținerea probatoriului administrat în cauză, cât și textele de lege care sunt aplicabile, dându-se interpretarea pe care o consideră corespunzătoare, iar soluția pronunțată de acestea, nu echivalează cu exercitarea abuzivă a atribuțiilor ce le revin potrivit legii magistraților și prin urmare, nu pot conduce prin ele însele, la reținerea unor infracțiuni.

Nu este permis ca pe calea plângerii penale să se tindă la desființarea unei soluții. Persoana vătămată trebuie să își exercite nemulțumirile-în cadrul căilor de atac prevăzute de lege, întrucât determinarea riguroasă a procedurilor jurisdicționale este de natură a asigura respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților, egalitatea în fața legii și tratamentul juridic nediscriminatoriu pentru toți participanții, numai în condițiile respectării autonomiei și independenței magistraților.

Ca atare, punerea în discuție a normei de interpretare a legii, a măsurii dispuse, ar crea o îndoială legitimă cu privire la independența magistratului în adoptarea soluției.

Împotriva soluției de clasare, petentul A. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior.

Prin ordonanța nr. 188/II/2/2024 din 08 octombrie 2024, procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva ordonanței de clasare nr. 75/134/P/2024 din 13 septembrie 2024.

Examinând plângerea, ordonanța și actele dosarului, procurorul ierarhic superior a constatat, în raport de datele speței, că în mod just s-a dispus de clasare.

Astfel, elementele existente în cuprinsul sesizării și în actele dosarului au avut aptitudinea necesară formării convingerii clare/juste a procurorului de caz, neexistând niciun element de natură a întrezări necesitatea unei suplimentări a probațiunii.

S-a mai arătat că petentul, atât în plângerea penală, cât și în plângerea îndreptată împotriva soluției de clasare, face în realitate, o recenzie asupra proceselor în care a fost implicat. Or, din aspectele relatate în plângerea formulată nu au fost decelate indicii privind săvârșirea vreunei fapte de natură penală.

În acest context, s-a făcut precizarea că nemulțumirile petentului cu referire la modul concret de soluționare a unor cauze trebuie să îmbrace forma căilor de atac, în limitele recunoscute de lege, neputând obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri penale împotriva magistraților care au rezolvat cauzele.

Deopotrivă, s-a susținut că răspunderea penală a magistraților poate fi pusă în discuție numai în situațiile în care aceștia și-au exercitat funcția cu rea-credință, adică au cunoscut caracterul vădit nelegal al acțiunilor lor, urmărind sau acceptând vătămarea intereselor legale ale unei persoane.

Cu alte cuvinte, soluțiile pronunțate de magistrați nu pot fi cenzurate decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, analiza acestora realizându-se cu prilejul exercitării căilor de atac ordinare și extraordinare.

Așa fiind, s-a constatat că soluția de clasare emisă în dosarul nr. x/2024 este legală și temeinică.

Împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din 13 septembrie 2024, în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, petentul A., prin e-mail, a formulat plângere, reluând susținerile din plângerea inițială, iterând noi acuzații cu privire la procurorul de caz care a dispus soluția de clasare ce face obiectul prezentei cauze. .

Analizând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Procedând, preliminar, la verificarea competenței sale în soluționarea plângerii formulată de petentul A., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că soluția de clasare ce face obiectul plângerii vizează pretinse infracțiuni comise, printre alții, și de magistrați al căror grad profesional atrage, în condițiile art. 40 alin. (1) C. proc. pen.. competența de judecată în primă instanță a instanței supreme, motiv pentru care soluționarea plângerii de față revine acestei instanțe, potrivit art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, constatându-se legal învestit, verificând întregul material de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară constată că soluția de clasare dispusă prin ordonanța ce face obiectul verificărilor în speță este legală și temeinică, de vreme ce din analiza ansamblului actelor de urmărire penală rezultă că acuzațiile expuse în plângerea petentului dau expresie, în mod fundamental, nemulțumirii subiective a acestuia față de modul de instrumentare a cauzei ce a format obiectul dosarului nr. x/2024

Sub aspectul situației de fapt, se reține, în concret, că, în cauza nr. 1086/139/P/2024 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, petentul A. este cercetat pentru infracțiunea de tâlhărie calificată.

Simpla împrejurare că petentul este nemulțumit de faptul că a dobândit calitatea de suspect într-o cauză, precum și interpretările sale cum că mai mulți procurori sau organe de cercetare penală mușamalizează sesizări, bazate pe aprecieri personale, fără niciun suport probator, nu conferă automat date sau indicii cu privire la săvârșirea unor fapte penale și nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a unor persoane care au dispus anumite măsuri în dosarele ce-l vizau pe petent.

În speță, judecătorul de cameră preliminară nu identifică acte de conduită cu aparente conotații ilicite care să poată fi circumscrise unor fapte prevăzute de legea penală, în condițiile în care, așa cum a reținut și procurorul de caz, faptele reclamate nu au fost descrise suficient pentru a fi calificate din punct de vedere penal, reluând în cuprinsul sesizărilor sale unele aspecte deja clasate.

Criticile petentului reiau în esență aspectele invocate în plângerile penale adresate parchetului și au făcut obiectul analizei acestora, iar în această etapă procesuală nu s-au dovedit elemente noi de natură a fundamenta o concluzie diferită de cea la care a ajuns procurorul de caz.

Pentru aceste considerente, se apreciază că plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din 13 septembrie 2024, în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 188/II/2/2024 din 08 octombrie 2024 a aceleiași unități de parchet este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va dispune obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 200 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva soluției de clasare dispuse prin ordonanța din 13 septembrie 2024, în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 188/II/2/2024 din 08 octombrie 2024 a aceleiași unități de parchet.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu, astăzi, 04 decembrie 2024.