ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 martie 2025

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1380 din data de 13 decembrie 2024, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva S.p.623 din data de 8.10.2024 a Judecătoriei Rădăuți.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că prin sentința penală nr. 623 din data de 08.10.2024 a Judecătoriei Rădăuți, în baza art. 431 rap. la art. 426 C. proc. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anularea sentinței penale nr. 226 din data de 20.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Rădăuți, rămasă definitivă prin neapelare, formulată de către condamnatul A..

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria Rădăuți la data de 15 iulie 2024, condamnatul-contestator A. a formulat contestație în anulare cu privire la sentința penală nr. 226 din data de 20.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Rădăuți, rămasă definitivă prin neapelare.

În motivarea cererii, condamnatul-contestator a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, invocând prevederile art. 426 lit. i) din C. proc. pen. raportat la art. 431 din C. proc. pen., în sensul existenței a două hotărâri de condamnare pentru aceeași infracțiune.

În fapt, contestatorul-condamnat a arătat faptul că prin sentința penală nr. 226 din data de 20.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Rădăuți, rămasă definitivă prin neapelare a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără permis de conducere", faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. (1) din C. pen., această infracțiune făcând obiectul dosarului penal nr. x/2023 al Judecătoriei Botoșani.

Admisibilitatea în principiu a contestației în anulare a fost analizată de instanță conform art. 431 C. proc. pen., în cameră de consiliu, cu citarea condamnatului, asistarea acestuia de către un apărător din oficiu, fiind atașat la dosarul cauzei, dosarul nr. x/2023, sentința penală nr. 796 din data de 07.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Botoșani, rămasă definitivă prin necontestare și încheierea de îndreptare eroare materială din data de 14.06.2023 a Judecătoriei Botoșani, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Din analiza materialului probator, prima instanță a constatat că prin sentința penală nr. 226 din data de 20.03.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Rădăuți, rămasă definitivă prin neapelare, s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.

De asemenea, ca urmare a contopirilor efectuate cu pedepsele aplicate prin condamnările anterioare ale inculpatului, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă cumulată de 3 (trei) ani, o lună și 10 (zile) închisoare, în regim de penitenciar, iar în baza art. 72 din C. pen., s-a dedus durata executată ca arestare preventivă în Marea Britanie începând din data de 12.11.2022 și până la data de 20.12.2022 și de la data de 20.12.22 la zi, deducere dispusă prin sentința penală nr. 796/07.06.2023 a Judecătoriei Botoșani, în dosarul nr. x/2023, definitivă prin necontestare la data de 27 iunie 2023.

Prin sentința penală nr. 796 din data de 07.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 de către Judecătoria Botoșani, rămasă definitivă prin neapelare, având ca obiect contestație la executare, s-a dispus deducerea din pedeapsa de 2 (doi) ani, 9 (nouă) luni și 10 (zece) zile închisoare aplicată contestatorului prin sentința penală nr. 534 din 11.10.2021, pronunțată de Judecătoria Rădăuți, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 290/15.03.2022 a Curții de Apel Suceava, perioada arestării preventive din Marea Britanie în baza mandatului de arestare nr. x/2021, respectiv de la 12.11.2022 la 20.12.2022 și perioada deja executată din pedeapsă, respectiv de la 20.12.2022 la zi.

Analizând cererea condamnatului-contestator, instanța a constatat că nu este incident cazul prevăzut de art. 426 lit. i) din C. proc. pen.

Pentru incidența acestuia trebuie să existe două hotărâri definitive în care aceeași persoană a fost judecată pentru aceeași faptă materială (identitate de persoană și obiect), condiție care nu este îndeplinită în cauză, lipsind identitatea de obiect.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel, printr-o mențiune inserată pe dovada de comunicare, contestatorul A., cum astfel reiese de la dosar, fără a motiva în fapt sau în drept.

La termenul din data de 13.12.2024, instanța, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea căii de atac promovate de către contestator.

Examinând apelul cu prioritate sub aspectul admisibilității, Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. 408 C. proc. pen., calea ordinară de atac a apelului se poate exercita numai atunci când legea prevede expres. Același act normativ reglementează care sunt hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea lor. Totodată, Curtea a reținut că normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Referitor la căile de atac în materia contestației în anulare, în jurisprudența instanței supreme, prin decizia nr. 5/HP din 4 martie 2015, publicată în M.Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a statuat că: În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive nesupuse căii de atac a apelului. Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen.: a) dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate; b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege. Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Așadar, împotriva hotărârii pronunțate în procedura admisibilității în principiu, respinsă ca inadmisibilă, legea nu prevede posibilitatea exercitării niciunei căi de atac (apel sau contestație).

Împotriva deciziei nr. 1380 din data de 13 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație în anulare contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală sub nr. x/2024, fiind stabilit termen la data de 05 martie 2025.

La data de 17 februarie 2025, contestatorul a transmis la dosarul cauzei o cerere prin care a arătat că își retrage calea de atac exercitată.

Înalta Curte constată că până la închiderea dezbaterilor la instanța învestită cu judecarea apelului, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage orice cale de atac, implicit apelul formulat, în considerarea principiului disponibilității. Retragerea trebuie să îndeplinească anumite condiții: să fie personală (efectuată direct de parte sau prin mandatar special), clară, expresă, neechivocă, iar dacă partea se află în stare de deținere, este necesară ca declarația să fie atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța învestită cu soluționarea contestației.

În acest sens, Înalta Curte, văzând pe de o parte, cererea contestatorului, în sensul retragerii apelului exercitat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voință, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității (partea care a exercitat o cale de atac fie ordinară, fie extraordinară poate să o retragă până la închiderea dezbaterilor), urmează să ia act de poziția părții.

Așadar, dând eficiență principiului disponibilității și dreptului părții de a dispune asupra cererii formulate, Înalta Curte, va lua act de retragerea contestației în anulare formulate de către contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1380 din data de 13 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației în anulare formulate de către contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1380 din data de 13 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 05 martie 2025.