ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 453/2025

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45/FCJI din data de 27 mai 2025 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 47/CJI/30.07.2020 a Curții de Apel Iași, menținută și rămasă definitivă prin decizia nr. 324/A din data de 03.11.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Iași a reținut că în prezenta cauză, la solicitarea instanței, autoritățile judiciare din Marea Britanie au comunicat, prin adresa din data de 07.05.2025, că nu există nicio modificare a sentinței aplicate condamnatului A., cu referința T20190042 din 27 septembrie 2019, pronunțată de Curtea Coroanei din Canterbury - Marea Britanie.

În speță, s-a constatat că statul de condamnare nu a transmis niciun act judiciar prin care persoanei condamnate, transferată în România, să i se fi acordat vreun act de clemență, vreo grațiere sau amnistie, ori reducerea pedepsei, anterior transferării sale în România pentru executarea pedepsei, ori ulterior acestui moment.

În lipsa unui act judiciar care să acorde reduceri de pedeapsă în beneficiul persoanei condamnate, Curtea a reținut că nu există temeiul factual și juridic pentru reducerea duratei pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România, rezultând că demersul inițiat de contestatorul condamnat nu este întemeiat în mod real pe existența unui act judiciar care să acorde și să recunoască vreo reducere de pedeapsă în beneficiul acestuia, ci este expresia proiecției sale subiective asupra incidenței instituției grațierii, percepție creată acestuia și în contextul unui articol de presă referitor la anumite măsuri privind combaterea fenomenului suprapolulării închisorilor din Marea Britanie, publicat la data de 10.09.2024, în care se menționa că în Marea Britanie a început eliberarea anticipată a unor deținuți după ispășirea a 40% din pedeapsă, față de 50% cât este normal, potrivit legislației britanice, excluzându-se, între alții, infractorii încarcerați pentru infracțiuni cu violență cu pedepse de cel puțin 4 ani.

Or, potrivit relațiilor furnizate de autoritățile britanice, Curtea a constatat că, la acest moment, nu există nicio modificare a sentinței aplicate condamnatului A., cu referința T20190042 din 27 septembrie 2019, pronunțată de Curtea Coroanei din Canterbury - Marea Britanie, așadar, în realitate, nefăcându-se dovada acordării în statul de condamnare și executare a pedepsei de până la transferare a altor perioade de deducere/reducere a pedepsei, distincte de cele care i-au fost deja deduse anterior.

În plus, s-a arătat că, potrivit legislației interne române, de la momentul transferării persoanei condamnate în România, acest din urmă stat va avea competența să decidă și să determine toate măsurile, inclusiv motivele pentru eliberare condiționată anticipată.

Curtea a constatat că solicitarea formulată de către persoana condamnată în prezentul cadru procesual este vădit neîntemeiată și nu se încadrează în niciuna dintre situațiile expres prevăzute de lege.

Împotriva sentinței penale nr. 45/FCJI din data de 27 mai 2025 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat contestație.

Contestatorul a solicitat admiterea contestației și punerea sa în libertate, precizând că a executat aproximativ jumătate din pedeapsă, urmând a fi înlăturată executarea restului de pedeapsă.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Preliminar, contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că cererea contestatorului nu este întemeiată pe vreuna dintre dispozițiile art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. și că contestatorul A. nu se află în niciuna din situațiile prevăzute de acest text de lege.

Astfel, se reține că, în speță, contestatorul execută pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată prin hotărârea penală T20190042 din 27 septembrie 2019, pronunțată de Curtea Coroanei din Canterbury - Marea Britanie, definitivă la 27 septembrie 2019, recunoscută prin sentința penală nr. 47 din data de 30.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul cu nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 324/A din data de 03.11.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din pedeapsa închisorii, persoanei transferabile A. i s-a dedus durata arestării preventive și perioada executată din pedeapsă, începând cu 09 februarie 2019 la zi.

Prin motivele de contestație, contestorul solicită reducerea/înlăturarea pedepsei de 15 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare britanice în considerarea grațierii acordate pe teritoriul marii Britanii, cu motivarea că fapta a fost comisă pe teritoriul Marii Britanii și a fost condamnat de această juridicție.

Raportat la acest aspect, Înalta Curte constată că, într-adevăr, potrivit art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004 republicată, în cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6) din aceeași lege, însă, în speță, în privința contestatorului, autoritățile britanice nu au transmis un astfel de act, din care să rezulte că ar fi beneficiat de grațierea pedepsei, care să fie avut în vedere de autoritățile din România.

Din contră, autoritățile judiciare din Marea Britanie au comunicat că nu există nicio modificare a sentinței din data de 27 septembrie 2019, pronunțată de Curtea Coroanei din Canterbury - Marea Britanie prin care condamnatului A. i s-a aplicat o pedeapsă de 15 ani închisoare.

Așadar, se constată că contestația formulată de contestatorul A. nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 598 alin. (1) din C. proc. pen. și prin urmare este nefondată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 45/FCJI din data de 27 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 45/FCJI din data de 27 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2025.