ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132 din 30.03.2022, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în baza art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicare art. 396 alin. (10) din Codul de procedură procedură penală, a fost condamnat inculpatul A., la 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 91 și următoarele din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, care curge de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a instituit în sarcina inculpatului respectarea, pe durata termenului de supraveghere, a următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) din C. pen.:

a. să se prezinte la Serviciul de Probațiune Argeș, la datele fixate de acesta;

b. să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c. să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune Argeș, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d. să comunice Serviciului de Probațiune Argeș schimbarea locului de muncă:

e. să comunice Serviciului de Probațiune Argeș informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile prevăzute de art. 51, 52 din Legea nr. 253/2013, în cadrul uneia dintre următoarele două entități: Primăria Băiculești, județul Argeș sau Primăria Curtea de Argeș.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. coroborat cu art. 96 din C. pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la conduita sa viitoare și cu privire la consecințele la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta, cu rea-credință, măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19 și următoarele din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON, cu titlu de despăgubiri civile (recunoscute de acesta), către partea civilă B., cu domiciliul în județul Vâlcea.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 462/A din 19.05.2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., împotriva sentinței penale nr. 132 din data de 30.03.2022 pronunțate de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. x/2021, intimat-partea civilă fiind B., cu domiciliul județul Vâlcea.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație inculpatul A. la data de 24.04.2025, indicând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În cuprinsul cererii de recurs în casație recurentul a susținut, în esență, că instanțele de fond și de apel au omis să constate intervenirea prescripției răspunderii penale. A considerat că, în cauză, a fost aplicat greșit art. 155 din C. pen., în forma declarată neconstituțională prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018.

De asemenea, a considerat că are posibilitatea de a invoca acest motiv de casare, care rezultă din decizia Curții Constituționale nr. 50/2025, care a extins cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., considerând că omisiunea de a constata prescripția este la fel de gravă ca și aplicarea eronată a încetării procesului penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 29.05.2025, sub numărul x/2021.

La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., că procedura de comunicare a cererii de recurs în casație s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și cu intimatul parte civilă B..

Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434-art. 438 din C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, la conținutul cererii și la cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă și din dispozițiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Examinând cerea de recurs în casație formulată de recurentul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 din C. proc. pen., a fost atacată cu recurs în casație decizia penală nr. 462/A din 19 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ce face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel, însă, nu a fost formulată în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel, prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.. Sub acest din urmă aspect, se constată că hotărârea instanței de apel i-a fost comunicată inculpatului la domiciliul acestuia la data de 02.08.2022, iar cererea de recurs în casație a fost introdusă la data de 24.04.2025 (conform ștampilei poștale de pe plicul aflat la dosar Curte, volum RC), adică peste termenul instituit de legiuitor.

În raport de această împrejurare se constată că, cererea de recurs în casație nu îndeplinește cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care devine redundantă analizarea celorlalte condiții de admisibilitate.

Cu toate acestea, se subliniază că prin decizia nr. 462/A din 19.05.2022, s-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul A., singurul apel declarat în cauză. Or, potrivit art. 436 alin. (6) din C. proc. pen., decizia instanței de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casație de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 462/A din 19 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 462/A din 19 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2025.