ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 339/2025

Ședința publică din data de 07 mai 2025

Asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 515 din data de 11 iulie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost respinse, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii penale nr. 40/2024 din data de 23 mai 2024, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Au fost obligați contestatorii inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

S-a făcut mențiunea că încheierea este definitivă.

Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, susținând, în esență, că se impune a se analiza dacă unul dintre judecătorii care au făcut parte din compunerea completului de judecată, respectiv domnul judecător C., prezenta suficiente garanții pentru excluderea oricărei îndoieli legitime în ceea ce privește imparțialitatea sa, având în vedere că în cauză a fost admisă definitiv o cerere de strămutare întemeiată pe dispozițiile art. 71 din C. proc. pen., prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a strămutat judecarea cauzei de la Curtea de Apel Craiova la o altă curte de apel egală în grad, instanță la care domnul judecător și-a desfășurat activitatea. Totodată, în referire la imparțialitate, a invocat și comportamentul în ședința publică al domnului judecător, care în opinia contestatorului, ar fi încălcat limitele judecății.

Pe lângă motivele obiective prezentate mai sus, contestatorul a dezvoltat și motive în sens subiectiv.

În drept, a invocat dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. și art. 6 paragraf 1,2 și 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25 iulie 2024, fiind stabilit termen de judecată la data de 18.09.2024.

Cauza a fost amânată succesiv în vederea redactării hotărârii atacate.

La data de 05 mai 2025, contestatorul A. a înaintat, prin e-mail, o cerere de renunțare la judecata ce face obiectul prezentului dosar, în raport de soluția pronunțată de instanța de fond prin sentința penală nr. 20/2025, apreciind că nu mai subzistă un interes legitim pentru continuarea judecății în prezenta cauză.

Astfel, a solicitat admiterea cererii de renunțare la judecarea cauzei și, pe cale de consecință, scoaterea acesteia de pe rolul instanței.

În acest sens, a atașat sentința nr. 20/2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosar nr. x/2024.

La termenul de judecată din 07 mai 2025, Înalta Curte a recalificat cererea de renunțare formulată de contestator ca fiind cerere de retragere în raport de dispozițiile art. 415 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând contestația în anulare formulată de contestatorul A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, precum și în raport cu conținutul declarației de retragere, Înalta Curte urmează să ia act de manifestarea unilaterală de voință a acestuia, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză, a contestației în anulare împotriva încheierii nr. 515 din data de 11 iulie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2024, este un act de dispoziție de natură a produce consecințe asupra procedurii în care intervine.

Având în vedere poziția exprimată de contestator, Înalta Curte precizează că retragerea unei cereri, în prezenta cauză a contestației în anulare, reprezintă o manifestare de voință în considerarea principiului disponibilității, care odată exercitată, conduce la închiderea cadrului procesual declanșat.

În speță, contestatorul A. și-a manifestat voința de a-și retrage cererea de strămutare prin cererea transmisă la dosar la data de 05.05.2025.

În materia căilor de atac reglementate de actualul C. proc. pen., respectiv în cazul apelului, legiuitorul a prevăzut posibilitatea retragerii căii de atac.

Astfel, potrivit art. 415 alin. (1) din C. proc. pen., "până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, persoana vătămată și oricare dintre părți își pot retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special (...). Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel".

În lumina dispozițiilor legale mai sus citate, Înalta Curte, văzând, pe de o parte, cererea formulată de contestatorul A. prin care se arată că își retrage cererea de recurs, aceasta reprezentând manifestarea unilaterală de voință a părții, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac, fie ordinară, fie extraordinară, poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 515 din data de 11 iulie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-inculpat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației în anulare formulate de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 515 din data de 11 iulie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2025.